Tirania “comunista” si problema ideologiei

A fost tiranie a certitudinii, spre a parafraza o formula a lui Daniel Chirot. In absenta a ceea ce Soljenitan a numit ingredientul ideologic, deci factorul justificator menit sa anihilize simtul moral, crimele impotriva umanitatii comise de leninisti, ca si de nazisti, nu ar fi fost de conceput. Parte a unei modernitati deraiate, acest set de himere ideologice bazate pe cultul comunitatii celor „alesi”, al partidului revolutionar, a oferit drogul de care aveau nevoie cei care facusera apocalipticul pariu pe violenta absoluta impotriva unei ordini stabilite, considerata meschina si mutilanta. Este surprinzator sa observam astazi incercari de exonerare a ideologiei comuniste in numele unui presupus proiect altruist. Comunismul, ca ambitie de reconstructie a societatii, dar si a naturii umane, a capotat. A crede ca acest esec s-a datorat unor erori umane este astazi o proba de crasa ignoranta. Inca in 1956, chiar si liderul comunist italian Palmiro Togliatti ironiza acest gen de falsa naivitate. Ma grabesc sa o spun: nu se pune problema condamnarii gandirii de stanga in genere. Exista un teritoriu al imaginatiei antiautoritare, de la anarhisti si pana la Castoriadis, Lefort si Norberto Bobbio. Sunt multe lucruri in opera lui Marx ce continua sa fie de interes filosofic ori sociologic. Nu este insa mai putin adevarat ca nimeni nu poate vorbi despre leninism fara a recunoaste inrudirile intime dintre demersul bolsevic si un anumit filon despotic, depistat inca de Proudhon, Bakunin si Lassale din doctrina marxista. Mai tarziu, in „Critica Revolutiei Ruse” (1918), Rosa Luxemburg denunta abuzurile politice ale lui Lenin si Trotski, anticipand ceea ce avea sa urmeze: emascularea spiritului critic, anihilarea revoltei de la Kronstadt, prigoana impotriva adversarilor reali ori inchipuiti. Cum scria Koestler, pentru Lenin nu era destul sa-si striveasca adversarii. Trebuia sa-i faca demni de dispret. Intr-un recent articol, Caius Dobrescu insista pe drept cuvant asupra responsabilitatii ideologiei pentru experimentul comunist. A nu lua in consideratie doctrina, a incerca sa construim imaginea benigna  a unui „leninism cu chip uman” inseamna sa nu intelegem cum si cu ce finalitati a functionat sistemul. Arestarile, deportarile si asasinatele in masa si-au avut cauza in proiectul ideologic, in utopia societatii fara clase, in cultul partidului ca intruchipare a Ratiunii in Istorie si in sacralizarea violentei revolutionare. In anii ‘30, poetul comunist Louis Aragon scria ode pentru NKVD si exulta imaginandu-si „ochii albastri ai Revolutiei scanteind cu o cruzime necesara”. Nascut din sinteza  unui marxism interpretat ca paradigma mantuitoare cu traditia mesianismului revolutionar rus, bolsevismul a creat un stat bazat pe „conceptia despre lume si viata” atribuita proletariatului. In atari conditii, orice rival politic devine „dusman al poporului”, categorie inventata de iacobini si preluata de bolsevici. „Comisarii poporului” vegheau pentru ca nimeni sa nu se simta in siguranta in acel univers in care doar ei puteau sa-si permita realizarea absurdelor lor visuri de inginerie sociala. Moralitatea era abolita: salvarea Revolutiei era legea suprema. Trotki, ca si Lenin, ii stigmatiza, in timpul Razboiului Civil, pe toti cei care indrazneau sa ceara orice fel de libertate. Moralitatea kantiana era privita de Trotki drept expresia unui sentimentalism ipocrit. Mai tarziu, in polemica sa  cu John Dewey, acelasi Trotski, intre timp expulzat din URSS si urmarit de politia secreta stalinista, continua sa exalte „scopul nobil al comunismului”, scriind despre „morala lor si a noastra”. Merita amintit ceea ce afirma Walter Veltroni, primarul Romei si cunoscuta figura a stangii postcomuniste italiene: secolul douazeci a fost „secolul sangelui, secolul in care oamenii au putut sa-si imagineze si sa realizeze genocidul evreilor, secolul Auschwitz-ului, al victimelor persecutiei naziste, precum si secolul tragediei comunismului, al lui Jan Palach, al Gulagului, al ororilor stalinismului”. Obsesia comunista a fost Omul Nou. Tot ceea ce lega umanitatea de trecut, in special de traditia drepturilor omului si a proprietatii private, trebuia distrus. Burghezii, intelectualii, „chiaburii” erau vermina. Tocmai din acest motiv putem defini sistemul comunist drept unul care urmareste exterminismul social. Grigori Zinoviev, cel mai apropiat colaborator al lui Lenin, primul conducator al Cominternului si seful organizatiei bolsevice din Petrograd, a spus-o inspaimantator de limpede: „Pentru a-i invinge pe inamicii nostri ne trebuie propriul nostru militarism socialist. Trebuie sa avem de partea noastra 90 de milioane din cei 100 de milioane de oameni care formeaza populatia Rusiei sovietice. Cat despre ceilalti 10 milioane nu avem nimic sa le spunem. Trebuie anihilati”. Mai este nevoie de vreun comentariu?

Londra, 26 martie: Protest impotriva masurilor de austeritate. Un reportaj in imagini

26 martie. Londonezii au iesit in strada pentru a protesta impotriva masurilor de austeritate luate de guvern, la indemnul TUC (Trades Union Congress). Estimarile privind prezenta la acest mars de protest variaza dupa diferite surse de la 250.000 de persoane la 500.000.

Publicatia Freedom, scria pe 9 martie intr-un anunt prin care chema la protest: “Anarhistii au jucat un rol cheie in aceste lupte sustinand ca noi luptam impotriva reducerilor bugetare bazandu-ne pe principiul solidaritatii, actiunii directe si auto-organizarii. Chemam anarhistii, comunistii libertari si muncitorii militanti din toata tara, care sunt de acord cu aceste principii sa ni se alature in aceasta demonstratie pentru a asigura o prezenta vizibila si o alternativa revolutionara la reformismul TUC.”

Sursa fotografiilor: http://www.flickr.com/photos/chrisjohnbeckett/

Noile prevederi aduse Codului Muncii

Curtea Constitutionala a Romaniei a decis in data de 23 martie, ca prevederile legii de modificare a Codului Muncii sunt constitutionale. Decizia Curtii este definitiva.

Mentionam cateva din modificarile aduse Codului Muncii, modificari care vin in dezavantajul angajatilor:

1. Contractul individual de munca pe perioada determinata poate fi incheiat pana la o durata de maxim 36 de luni. Vechiul cod al muncii stipula o perioada de maxim 24 de luni. Aceasta prevedere va asigura mai multa libertate pentru angajator si o mai mare insecuritate a locului de munca, fiind mai simplu pentru angajator sa incheie contracte pe perioade determninate si sa renunte la angajati dupa terminarea acestei perioade;

2. In contractul de munca se vor impune obiective de performanta individuala si criterii de evaluare. Aceste criterii pot fi interpretabile, ceea ce reprezinta un dezavantaj pentru angajat;

3. La incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de 120 de zile pentru cele de conducere pentru stabilirea aptitudinilor angajatilor. Asta inseamna ca angajatul va sta mai mult in perioada de proba. Totodata, angajatorul poate sa inceteze orice raport de munca in aceasta perioada fara preaviz, printr-o simpla notificare, ceea ce inseamna ca iti poti pierde mai repede locul de munca;

4. Perioada de preaviz creste de 15 zile, la 20 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de la 30, la 45 de zile pentru cele de conducere. Angajatorul te poate retine la locul de munca in cazul in care ai gasit alt loc de munca si vrei sa incetezi contractul cu acordul partilor;

5. Munca suplimentara va fi compensata prin ore libere platite dupa efectuarea acestora in urmatoarele 60 de zile calendaristice. Vechiul cod al muncii stipula 30 de zile calendaristice. Asadar, angajatul care va munci mai mult, va avea mai putin drept la odihna;

6. Angajatorul poate reduce programul de lucru de la 5 zile, la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului;

7. Perioada in care angajatorul trebuie sa asigure fiecarui salariat concediul de odihna neintrerupt va fi redusa de la 15 zile, la 10 zile. Asadar, angajatul va avea mai putin drept la odihna;

8. Salariatii vor putea fi obligati sa plateasca pagube materiale, daca angajatorul va sustine ca pagubele materiale inregistrate sunt din vina lor. Aceasta prevedere, poate genera abuzuri din partea unor angajatori, care vor putea sa retina din salarii si ulterior sa dea afara angajatii;

9. In cazul concedierilor colective, perioada in care firma nu are voie sa angajeze pe posturile taiate este redusa de la 9 luni, la 3 luni. Aceasta prevedere poate ajuta angajatorul sa scape mai usor de angajatii care vor avea revendicari sindicale, de exemplu.

Noul Cod al Muncii a generat dezbateri si o opozitie prea slaba. El vine in dezavantajul angajatilor sub pretextul “flexibilizarii” pietei muncii. Premierul Boc, a sustinut noul Cod al Muncii printr-un discurs tinut pe 16 martie in Parlamentul Romaniei, discurs in care il cita pe laureatul premiului Nobel pentru economie, profesorul Christopher Pissarides. Contactat de jurnalistii de la Critic Atac, profesorul Pissarides a dezmintit ca ar fi declarat ceea ce ii atribuia lui, premierul Boc. Mai mult, acesta sustine in cateva randuri trimise celor de la Critic Atac, ca: “este impotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioada determinata ca modalitate de reducere a somajului”. Cu alte cuvinte, premierul minte. Minte atunci cand sustine ca noul Cod al Muncii va aduce beneficii pe piata muncii, minte atunci cand, in incercarea de a aduce argumente in favoarea acestei afirmatii, ‘citeaza’ experti in economie care, in realitate nu sunt de acord cu astfel de politici.

Lunile in soare – Los lunes al sol

Filmul descrie efectele degradante ale somajului pe un grup de oameni care au ramas fara locuri de munca datorita inchiderea santierelor navale intr-un oras din nordul Spaniei .

Santa (Bardem), liderul neoficial al grupului; Lino (José Ángel Egido), un familist imbatranit care cauta cu incapatanare slujbe dincolo de calificarile sale; Amador (Celso Bugallo), care a degenerat in alcoolism dupa ce a fost abandonat de catre sotia lui; Reina (Enrique Villén), care a reuşit sa gasească o slujba ca  agent de securitate si José (Luis Tosar), necajit ca sotia lui este angajata, in timp ce el nu este si temandu-se ca ea il va parasi pentru un coleg. Barbatii se intalnesc , zi de zi, intr-un bar detinut de Rico (Joaquin Climent), el insuşi un fost constructor de nave.

Link pentru vizionat online (click aici)

Muncitorii de la Pirelli Tyres Romania se solidarizeaza

Astazi este a cincea zi de greva pentru sindicalistul Dragos Stanciu de la Pirelli Tyres Romania. Ieri dimineata inca de la ora 8 zeci de muncitori s-au alaturat protestului initiat de acesta. Ei sustin aceleasi revendicari: salarii egale pentru munca egala; recunoasterea bolilor profesionale; adoptarea unor norme de munca corecte, stabilite in concordanta cu volumul de munca si raportat la numarul de salariati si incetarea amestecului ilegal al administratiei companiei in treburile sindicale.

Viorel Lascu, unul dintre protestatari declara ca doreste sa fie respectati ca muncitori si sa li se recunoasca bolile profesionale.

Un alt angajat, Liviu Dobre sustine ca protesteaza pentru: „conditiile de muncă din aceasta companie. Am fost diagnosticat cu astm bronsic, boala pe care am facut-o lucrand aici, in sectie. A trebuit sa merg la Spitalul Colentina, din Bucuresti, pentru a fi diagnosticat. Doctorii din Slatina mi-au spus ca aceasta boala am capatat-o la locurile anterioare de munca. Inainte am lucrat ca paznic si taximetrist si nu aveam cum sa fac aceasta boala. Mai sunt si alti angajati in situatia mea, dar cum spitalul din Slatina este sponsorizat de Pirelli, acestia nu sunt diagnosticati cu boli profesionale.“

Dragos Stanciu, care este decis sa nu renunte la greva foamei pana cand conducerea companiei nu ii va solutiona toate cererile, declara ca: “E ultima si consider cea mai buna forma de protest la conditiile care sunt la ora actuala in cadrul companiei. Aici sunt salarii de mizerie la o munca si la un volum de munca extrem de mare. Avem boli profesionale, de care nu se vrea a se tine cont. Avem un numar redus de personal la volumul de munca. Productia s-a dublat, iar noii angajati nu stau din cauza muncii si din cauza banilor care se ia. Pentru un nou angajat, este un salariu de mizerie, 480 de lei sau maxim 500.”

Dragos Stanciu este optimist si este convins de faptul ca si alti colegi i se vor alatura. Pana in acest moment, insa, negocierile cu conducerea companiei au esuat. „Cei din conducere nu vor sa tina cont de nemultumirile noastre. Noi le-am prezentat revendicarile, iar ei au vrut să musamalizam tot scandalul. Ne-au intrebat ce probleme avem la locul de munca, ce ne lipseste. Le-am lasat lista cu revendicari pe masa, iar ei au spus ca o sa ne contacteze daca vor lua vreo decizie“, a spus Dragos Stanciu. “Greva mea este un semnal de alarma, iar oamenii au constientizat ca numai asa se poate schimba ceva in aceasta multinationala numita Pirelli“, a mai declarat sindicalistul aflat in gre­va foamei.

Protest fata de conditiile de munca la Pirelli Tyres Romania

Vineri, 18 martie, Dragos Stanciu (foto), presedintele sindicatului “Speranta” din cadrul companiei Pirelli Tyres România, a intrat in greva foamei. Motivele acestui protest sunt legate de modul in care conducerea companiei isi trateaza angajatii. Pe langa salariile mici, Dragos Stanciu afirma ca are “colegi care s-au imbolnavit din cauza conditiilor de lucru”.

Sindicalistul mai sustine si ca luni, 21 martie, i se vor alatura si alti colegi nemultumiti de conditiile de lucru: “Maine dimineata mi se vor alatura şi alti colegi si va exploda mamaliga la Pirelli. Ne-am saturat de salariile mici si de conditiile de lucru. In strainatate, un angajat Pirelli are salariul de aproape 1.500 – 1.800 de euro, pe cand aici ia doar 250 – 280 de euro. E bataie de joc! La noi nu se tine cont de conditiile de lucru, de nimic, toata lumea e platita la fel. Avem colegi care s-au imbolnavit din cauza conditiilor de munca si nimeni nu ia nicio masura. Nu se mai poate asa!”

Dragos Stanciu este hotarat sa nu renunte la protest si spera ca va avea parte de solidaritatea celorlalti muncitori. “Voi renunta la protest doar in momentul in care reprezentantii societatii ma vor intelege. Pana atunci, nu ma urnesc din fata companiei. Nu am mancat nimic de vineri, traiesc doar cu ceai si cafea. Angajatii de la Pirelli stiu ca am dreptate si ma sustin. De cand am început protestul au venit numerosi colegi care mi s-au alaturat pentru cateva ore”, a spus Stanciu.

Cu toate ca angajatii de la Pirelli se arata nemultumiti de conditiile de munca si isi sustin colegul grevist, conducerea societatii considera ca astfel de actiuni nu isi au rostul. Petruta Petcu, purtatorul de cuvant al Pirelli Tyres Romania, a declara ca: „Pirelli Tyres Romania considera forma de protest initiată ca fiind nejustificata, neexistand nici o plangere inaintata conducerii pana la momentul declansarii protestului. Politica salariala a Pirelli este in concordanta cu legislatia in vigoare.“

Momentan, starea de sanatate a muncitorului de la Pirelli este monitorizata de serviciul de ambulanta. Acesta si-a petrecut ultimele doua zile in firg, protestand in fata companiei.

Acest protest vine in continuarea altor proteste care au avut loc in ultima perioada, precum cel al invatatoarei Cristina Anghel, care a stat in greva foamei timp de 70 de zile sau tentativa de sinucidere din Parlamentul Romaniei a lui Adrian Sobaru din 23 decembrie 2010, proteste extreme care arata nemultumirile generate de un sistem economic nedrept.

Recomandare IASR: "Dumnezeu si statul" de Mihail Bakunin

“Dumnezeu si statul” este o lucrare de dimensiuni reduse, scrisa din perspectiva materialismului, ale carei sentinte sunt in principal indreptate impotriva erorilor idealismului: mistificarea realitatii umane si, contrar promisiunilor sale initiale – de coborare a conditiei umane la stadiul celui mai vulgar materialism.

Critica idealismului la Bakunin este menita sa redea demnitatea fiintei umane si sa aseze bazele organizarii sociale exclusiv din perspectiva vointei oamenilor si nu din perspectiva unor teorii abstrate, fie ele chiar si inspirate din stiinta. Aceasta deoarece toate formele de guvernare autoritara sunt coruptibile si se intorc impotriva scopului pentru care au fost gandite initial.

Mihail Alexandrovici Bakunin – “Dumnezeu si statul”, Editura Bastion, Timisoara, 2008.

Recomandare IASR: “Dumnezeu si statul” de Mihail Bakunin

“Dumnezeu si statul” este o lucrare de dimensiuni reduse, scrisa din perspectiva materialismului, ale carei sentinte sunt in principal indreptate impotriva erorilor idealismului: mistificarea realitatii umane si, contrar promisiunilor sale initiale – de coborare a conditiei umane la stadiul celui mai vulgar materialism.

Critica idealismului la Bakunin este menita sa redea demnitatea fiintei umane si sa aseze bazele organizarii sociale exclusiv din perspectiva vointei oamenilor si nu din perspectiva unor teorii abstrate, fie ele chiar si inspirate din stiinta. Aceasta deoarece toate formele de guvernare autoritara sunt coruptibile si se intorc impotriva scopului pentru care au fost gandite initial.

Mihail Alexandrovici Bakunin – “Dumnezeu si statul”, Editura Bastion, Timisoara, 2008.

Democratia economica si democratia directa ateniana : semnificatiile sale in ziua azi

View this document on Scribd

Autogestiunea: Concediază-ţi şeful

Autogestiunea reprezintă un mod de organizare a locului de muncă. Prin autogestiune, muncitorii înşişi sunt cei care iau deciziile manageriale, altfel spus, autogestiunea implică lipsa patronilor sau a şefilor. Locul de muncă poate fi condus în absenţa patronilor sau a şefilor într-un mod colectiv bazat pe democraţie directă, prin adunările muncitorilor. În acest fel, întrega afacere devine proprietatea colectivă a muncitorilor. Munca este organizată în grupuri, dupa sarcinile fiecăruia. Deciziile sunt luate în mod democratic de către cei care fac munca. Astfel, fiecare grup trimite un reprezentant la adunarea generală a locului de muncă, sau, dacă locul de muncă este mai mic, fiecare grup se prezintă la adunarea generală fără reprezentanţi. Trebuie reţinut că reprezentanţii nu au putere executivă şi pot fi rechemaţi din funcţie în orice moment. Conflictele sunt rezolvate prin mediere şi arbitraj de o persoană neutră şi imparţială.

Aşadar, grupurile planifică munca şi împart sarcinile. În lipsa unui şef nu trebuie să aşteptaţi ordine, trebuie doar să consimţiti cu colegii de muncă ce trebuie făcut. Adunarea generală coordonează programul de lucru şi alocarea resurselor pentru proiectele de grup. De asemenea, acesta reprezintă modul în care care grupurile de lucru schimbă informaţii şi află ce se întâmplă la locul de muncă, în ansamblu. Adunarea generală coordonează bugetul, contabilitatea, achiziţiile şi vânzarea. Angajarea se face atunci când adunarea generală a muncitorilor cade de comun acord că mai este nevoie de forţă de muncă. Salariile sunt decise în adunările generale, muncitorii pot alege să ia fiecare o parte egală sau să fie plătiţi cu ora. Fără acţionari şi şefi, majoritatea profiturilor sunt descentralizate şi se duc în afacere sau la muncitori. Prin împuternicirea angajaţilor, eficienţa şi responsabiliatea la locul de muncă creşte, deoarece angajaţii sunt responsabili faţă de colegii lor şi faţă de ei înşişi. Fără şefi sau manageri, angajaţii dezvoltă un sentiment de solidaritate şi autonomie, cooperarea devenind mecanismul afacerii. Un alt aspect pozitiv al autogestiunii, pe lângă eficientizarea muncii, este şi faptul că profitul muncii ajunge direct la cei care l-au produs, astfel fiind eliminată şi alienarea muncii cauzată de modul de producţie tradiţional. Obiectul produs de muncă nu mai apare ca o entitate straină, ca o putere independentă. Realizarea muncii nu mai apare  ca o privare a muncitorului, ca o pierdere sau sclavaj faţă de obiect, corespunzătoare unei “alienări”, ca o expropiere. Omul nu mai este degradat, redus la rangul de instrument, de animal prin supunere, deoarece în autogestiune omul şi produsul muncii sunt unul şi acelaşi.

În acest articol am prezentat pe scurt ce este autogestiunea şi am indicat cum funcţionează aceasta în general, însă formele prin care aceasta se poate implementa sunt diverse şi depind de fiecare loc de muncă şi de fiecare colectiv în parte. Autogestiunea (sau “workers self management”) are o istorie şi o practică larg răspândită şi nu reprezintă doar o viziune micro-utopică. Majoritatea cooperativelor moderne ce nu aparţin de stat sau patronat sunt autogestionate şi autonome. Statisticile arata că:

- Peste 800 de milioane de oameni sunt membri ai unei cooperative autogestionate;

- Cooperativele autogestionate oferă 100 de milioane de locuri de muncă la nivel mondial, cu 20% mai mult decât întreprinderile multinaţionale. Sursa statisticilor: International Cooperative Alliance (www.ica.coop)

Câteva exemple de întreprinderi autogestionate:

Corporaţia Cooperativă Mondragon (Spania) este o federaţie de cooperative în regiunea bască cu 85.066 de angajaţi şi cu câştiguri anuale de 14.780 milioane de euro, furnizând 3.6% PIB, fiind considerată cea mai de succes cooperativă şi întreprindere din Spania.

http://www.mondragon-corporation.com/language/en-US/ENG.aspx

http://en.wikipedia.org/wiki/Mondragon_Corporation

Hotel Bauen (Argentina) este un hotel de 4 stele bazat pe autogestiune şi condus de către angajaţi. http://www.bauenhotel.com.ar