Comentarii oprite
Publicat de salpetru pe 31 mai 2011
Politicienii sunt niste ticalosi! Nu te reprezinta si nu te-au reprezentat niciodata. Ei au nevoie doar de votul tau pentru ca furtul lor sa fie legalizat iar cand te revolti impotriva nedreptatii, apeleaza la forta pentru a se impune cu brutalitate, numind revolta oamenilor adusi de ei in pragul disperarii – haos si dezordine. Haosul, dezordinea este de fapt doar cauza directa a coruptiei lor, a lacomiei lor si a lipsei de justitie sociala.
Haosul inseamna somaj, lipsa de locuinte pentru tineri, educatie proasta, spitale inchise, puscarii pline, batrani care nu isi pot plati facturile.
Ei nu sunt egalii tai.
Cand capitalismul devine falimentar din cauza lacomiei unei clase restranse, a unei minoritati, ei iti demonstreaza sofistic ca tu nu muncesti suficient.
Asta este moralitatea lor, asta este dreptatea lor!
In Spania, initiata de catre cetateni, miscarea “¡Democracia Real YA!” (Democratia Reala Acum!), a reusit sa inspire sute de mii de oameni care au iesit in strada, incepand cu data de 15 mai. Protestatarii vor sa atraga atentia ca somajul, ajuns la 50% in randul tinerilor, lipsa perspectivelor si taierile salariale sunt cauzate nu atat de criza economica cat de lacomia clasei politice care urmareste doar sa se imbogateasca. Protestatarii solicita eliminarea privilegiilor clasei politice. Protestele s-au raspandit rapid si in Italia si Grecia.
Pe cand si in Romania?
Redau mai jos manifestul miscarii “Democratia Reala Acum!”
Suntem oameni obisnuiti. Suntem ca tine: oameni care se trezesc in fiecare dimineata sa studieze, sa munceasca sau sa isi gaseasca un loc de munca, oameni cu familii si prieteni. Oameni care muncesc din greu in fiecare zi pentru a darui un viitor mai bun celor din jurul nostru.
Unii dintre noi se considera progresisti, altii conservatori. Unii dintre noi sunt credinciosi, altii nu. Unii dintre noi au ideologii clar definite, altii sunt apolitici dar toti suntem ingrijorati si mahniti in legatura cu perspectiva politica, economica si sociala pe care o vedem in jurul nostru: coruptia politicienilor, a oamenilor de afaceri, a bancherilor, care ne lasa neajutorati si redusi la tacere.
Aceasta situatie a devenit normala, o suferinta zilnica, fara sperante. Dar daca ne vom uni fortele putem schimba acest lucru. Este timpul sa schimbam lucrurile, este timpul sa construim impreuna o societate mai buna.
Prin urmare, sustinem cu tarie:
- Prioritatile oricarei societati avansate trebuie sa fie egalitatea, progresul, solidaritatea, libertatea culturala, sustenabilitatea si dezvoltarea, bunastarea si fericirea oamenilor.
- Acestea sunt adevaruri inalienabile care ar trebui respectate in societatea noastra: dreptul la locuinta, la ocupare, cultura, sanatate, educatie, participare politica, dezvoltare personala neingradita si drepturi ale consumatorilor pentru o viata sanatoasa si fericita.
- Conditia actuala a guvernului nostru si a sistemului economic nu ia in seama aceste drepturi si in multe feluri aceasta conditie este un obstacol in calea progresului uman.
- Democratia apartine oamenilor (demos = popor, kratos = guvernare) ceea ce inseamna ca guvernarea este facuta de fiecare dintre noi. In orice caz, in Spania, cea mai mare parte a clasei politice nici macar nu ne asculta. Politicienii ar trebui sa transmita revendicarile noastre institutiilor, facilitand participarea politica a cetatenilor prin canalele directe care asigura cel mai mare beneficiu societatii largi si nu sa se imbogateasca si sa prospere pe cheltuiala noastra, punandu-se doar in slujba dictaturii marilor puteri economice printr-un bi-partidism rigid, al carui acronim este PP & PSOE (nb: acronimele a doua partide politice din Spania).
- Setea de putere si acumularea puterii de doar cativa, creeaza inegalitate, tensiune si nedreptate care conduc la violenta, violenta pe care noi o respingem. Invechitul si nenaturalul model economic umple masinaria sociala intr-o spirala ce creste si se consuma pe sine, imbogatind pe cativa si saracind pe restul. Pana la colaps.
- Vointa si scopul actualului sistem este acumularea banilor dar nu in vederea eficientei si bunastarii societatii. Iroseste resurse, distruge planeta, creeaza somaj si consumatori nefericiti.
- Cetatenii sunt piesele unei masini proiectate sa imbogateasca o minoritate pe care nu o intereseaza nevoile noastre. Suntem anonimi dar fara noi nici unul dintre voi nu ar exista pentru ca noi punem lumea in miscare.
- Daca noi, cei ce alcatuim societatea, invatam sa nu avem incredere in viitorul nostru datorita unei economii abstracte care niciodata nu returneaza beneficiile catre cei mai multi, atunci noi putem elimina acest abuz din cauza caruia suferim toti.
- Avem nevoie de o revolutie morala. In loc sa plasam banii deasupra fiintelor umane ar trebui sa ii punem in serviciul nostru. Noi suntem oameni, nu produse. Nu sunt un produs a ceea ce cumpar, de ce cumpar si de la cine cumpar.
Comentarii oprite
Publicat de Durruti pe 30 mai 2011
Orasul Skopje din Macedonia va gazdui anul acesta a 6-a editie a targului de carte anarhist balcanic.
Acest targ de carte este un eveniment organizat la nivel regional, bazat pe principiile solidaritatii si al pacii in Balcani, prin schimbul de literatura si idei, opus fiind nationalismelor si exploatarii. Editiile precedente ale targului au avut loc in Ljubljana (2003), Zagreb(2005), Sofia (2008), Atena si Thessaloniki (2009), Zrenjanin (2010).
Targul se va desfasura intre 10-12 iunie la Centrul Cultural pentru Tineret (MKC) din Skopje.
O lucrare care demonstreaza veridicitatea premiselor asezate la baza teoriei anarhiste: sistemul ierarhic si autoritatea sunt cele care genereaza raul in societate. Prin sistemul juridic, politic, economic si cultural care modeleaza individul, acesta va raspunde solicitarilor venit cu autoritate din partea unor institutii sau a unor superiori pe linie ierarhica si va putea comite acte de cruzime de care in mod normal nu ar fi capabil. Zimbardo, arata ca obedienta fata de autoritate si conformitatea necritica fata de normele grupului fac posibila transformarea individului intr-o persoana cruda.
Zimbardo considerea ca intrebarea “Cine e responsabil fata de o actiune care implica violenta sau cruzime?” trebuie reformulata astfel: “Ce este responsabil pentru situatia respectiva?”. El identifica puterea ca fiind responsabila, iar puterea este in sistemul juridic, politic, economic, cultural, in sistemul institutional de educatie, etc.
“Raul inseamna exercitarea puterii. Unde este puterea? Puterea este in sistem”. Philip Zimbardo.
Studiile de psihologie sociala din “Efectul Lucifer”, pleaca de la un celebru experiment din 1961, cunoscut sub numele de “Experimentul Milgram”. Acesta demonstraza de asemenea, ca prin autoritatea ierarhica o persoana buna poate fi transformata intr-o persoana capabila sa comita acte de cruzime. Experimentul Milgram a pornit de la dorinta autorului acestuia, psihologul Stanley Milgram de la Universitatea Yale, de a-si explica cum a fost posibil holocaustul. Un alt experiment, condus de Zimbardo in anul 1971 la Universitatea Standford, demonstraza acelasi lucru.
Plecand de la exemplele oferite de istorie precum si de cercetarea sa inovatoare in domeniu, creatorul experimentului Stanford detaliaza modul in care fortele situationale si dinamica grupurilor pot conduce la transformarea oamenilor obisnuiti si buni in monstri. Aruncand lumina asupra cauzelor acestei metamorfoze tulburatoare si explicand modalitatile prin care indivizii pot rezista tentatiei raului, Zimbardo face posibila intelegerea unui larg spectru de fenomene, de la abuzurile si manipularile corporatiste, pana la torturarea prizonierilor de la Abu Ghraib si genocidul organizat.
Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie in recenzia pe care o face cartii lui Philip Zimbardo: „Viziunea lui despre individ si societate este tulburatoare: suntem posibili criminali si traim intr-o era a uciderii in masa. In ultima suta de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili si militari, au fost ucisi sistematic prin hotararile guvernelor”.
O carte fascinanta, o calatorie in inima intunericului care va schimba pentru totdeauna modul in care privim comportamentul uman.
Philip Zimbardo – “Efectul Lucifer”, Editura Nemira, 2009
O lucrare care demonstreaza veridicitatea premiselor asezate la baza teoriei anarhiste: sistemul ierarhic si autoritatea sunt cele care genereaza raul in societate. Prin sistemul juridic, politic, economic si cultural care modeleaza individul, acesta va raspunde solicitarilor venit cu autoritate din partea unor institutii sau a unor superiori pe linie ierarhica si va putea comite acte de cruzime de care in mod normal nu ar fi capabil. Zimbardo, arata ca obedienta fata de autoritate si conformitatea necritica fata de normele grupului fac posibila transformarea individului intr-o persoana cruda.
Zimbardo considerea ca intrebarea “Cine e responsabil fata de o actiune care implica violenta sau cruzime?” trebuie reformulata astfel: “Ce este responsabil pentru situatia respectiva?”. El identifica puterea ca fiind responsabila, iar puterea este in sistemul juridic, politic, economic, cultural, in sistemul institutional de educatie, etc.
“Raul inseamna exercitarea puterii. Unde este puterea? Puterea este in sistem”. Philip Zimbardo.
Studiile de psihologie sociala din “Efectul Lucifer”, pleaca de la un celebru experiment din 1961, cunoscut sub numele de “Experimentul Milgram”. Acesta demonstraza de asemenea, ca prin autoritatea ierarhica o persoana buna poate fi transformata intr-o persoana capabila sa comita acte de cruzime. Experimentul Milgram a pornit de la dorinta autorului acestuia, psihologul Stanley Milgram de la Universitatea Yale, de a-si explica cum a fost posibil holocaustul. Un alt experiment, condus de Zimbardo in anul 1971 la Universitatea Standford, demonstraza acelasi lucru.
Plecand de la exemplele oferite de istorie precum si de cercetarea sa inovatoare in domeniu, creatorul experimentului Stanford detaliaza modul in care fortele situationale si dinamica grupurilor pot conduce la transformarea oamenilor obisnuiti si buni in monstri. Aruncand lumina asupra cauzelor acestei metamorfoze tulburatoare si explicand modalitatile prin care indivizii pot rezista tentatiei raului, Zimbardo face posibila intelegerea unui larg spectru de fenomene, de la abuzurile si manipularile corporatiste, pana la torturarea prizonierilor de la Abu Ghraib si genocidul organizat.
Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie in recenzia pe care o face cartii lui Philip Zimbardo: „Viziunea lui despre individ si societate este tulburatoare: suntem posibili criminali si traim intr-o era a uciderii in masa. In ultima suta de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili si militari, au fost ucisi sistematic prin hotararile guvernelor”.
O carte fascinanta, o calatorie in inima intunericului care va schimba pentru totdeauna modul in care privim comportamentul uman.
Philip Zimbardo – “Efectul Lucifer”, Editura Nemira, 2009
Comentarii oprite
Publicat de Durruti pe 27 mai 2011
“Revista Ideei”, diriguita de Panait Musoiu, a fost o publicatie anarhista lunara. Revista a fost tiparita intre 1900 si 1916, fiind una dintre cele mai longevive publicatii anarhiste din Romania. In paralel cu aceasta revista au circulat multe altele cu tenta anarhista, anarhiste, anarho–sindicaliste sau eclectice.
Primele ziare anarhiste romanesti apar pe la 1886 (“Lampa”). Statul Roman a acordat o atentie deosebita acestor publicatii care faceau agitatie in randul clasei muncitoare, drept pentru care unele dintre ele au fost interzise. De asemenea, abordarea libera a unor teme dominate in epoca de un discurs conservator, pudic, incadrat in limitele rigide ale familiei traditionale si a patriarhatului, trebuie sa fi parut in ochii spionilor statului drept o sfidare la adresa ordinii burgheze.
Redau mai jos cateva titluri care mi s-au parut interesante din “Revista Ideei”, editiile tiparite in 1910:
Gab. Deville – “Evolutia Capitalului”; P. Kropotkin – “Catre tineri”; P Kropotkin – “Vremuri Noi”; P Kropotkin – “Legea si Autoritatea”; P Kropotkin – “Razboiul”; P Kropotkin – “Unde poate ajunge agricultura”; Victor Roudine – “Max Stirner”; I. Sangol – “Egalitatea sexelor”; Madeleine – “Vernet: Dragostea libera”; Paul Louis – “Sindicalismul francez”; E. Malatesta – “Intre tarani”; John Stuart Mill – “Libertatea de cugetare si de discutie”; P. Musoiu – “Cum se explica anarhistii”; P. Musoiu – “Emanciparea Femeei”; P. Musoiu – “Intime”; Fr. Stackelberg – “Femeea si Revolutia”.
In aceasta revista erau publicate articole cu teme variate: ateism, anarhism, sindicalism revolutionar, etica sociala, sexualitate, emanciparea femeii, originea universului si a vietii, stiinta, etc.
Cateva editii din “Revista Ideei” sunt publicate aici:
Comentarii oprite
Publicat de Durruti pe 27 mai 2011
” In Romania sunt peste 18.000 de Biserici, 4.700 scoli generale si doar 400 de spitale”.
Documentar realizat de TVR, despre averea BOR, afacerile derulate de fetele bisericesti, fondurile primite de la stat si veniturile neimpozitate ale bisericii ortodoxe.
Cand cele doua mari sisteme de propaganda ale lumii cad de comun acord asupra unor doctrine, este nevoie de un oarecare efort intelectual pentru a scapa de catusele sale. O astfel de doctrina spune ca societatea creata de Lenin si Trotki, si modelata in continuare de catre Stalin si succesorii lui, are o oarecare legatura cu socialismul intr-un sens semnificativ sau istoric. De fapt daca exista o relatie, este o relatie contradictorie. Este destul de clar de ce ambele sisteme de propaganda insista asupra acestei fantezii. De la originile sale, statul sovietic a incercat sa valorifice energiile propriei populatii si energiile celor asupriti din toata lumea, in serviciul oamenilor care au profitat de fermentul popular din Rusia in 1917 pentru a cuceri puterea de stat. O arma ideologica importanta angajata in acest scop, a fost afirmatia ca managerii de stat isi conduc propria societate si lumea intreaga spre idealul socialist; o imposibilitate, orice socialist – cu siguranta si orice marxist – ar fi inteles asta la un moment dat(multi au inteles). O minciuna de proportii colosale, cum istoria a aratat inca din primele zile ale regimului bolsevic. Birocrati de stat au incercat sa obtina legitimitate si sprijin prin exploatarea aurei idealului socialist si respectul pe care il detinea pe buna dreptate la aceea perioada, pentru a-si ascunde propriile practici in timp ce distrugeau orice vestigiu al socialismului. In ceea ce priveste cel de-al doilea sistem de propaganda, asocierea socialismului cu Uniunea Sovietica si statele sale client serveste ca o puternica arma ideologica folosita pentru a impune ascultare fata de institutiile statului capitalist. Pentru a se asigura ca necesitatea de a te vinde proprietarilor si managerilor acestor institutii va fi considerat lege naturala, singura alternativa e temnita “socialista”. Conducerea sovietica astfel se descrie ca socialista pentru a-si proteja dreptul la autoritate, alaturi de ideologii din occident ce adopta aceeasi pretentie in scopul de a preveni amenintarea unei societati mai libere. Se poate lua nota de un alt dispozitiv utilizat efectiv de catre ideologii capitalistmului de stat in serviciul puterii. Denuntarea asa numitelor “state socialiste”este plin de distorsiuni si de multe ori simple minciuni. Nimic nu este mai usor decat a denunta inamicul oficial si de a ii atribui orice crima: nu este nevoie de probe sau logica atunci cand paradele marsaluiesc. Astfel, dreptul de a mintii in slujba statului este pastrat si critica atrocitatilor si violentei de stat este subminat.
De asemenea, este demn de remarcat recursul intelectualitatii moderne inspre leninism in perioada de conflict sau revolta. Aceasta doctrina ofera “intelectualitatii radicale” dreptul de a detine puterea de stat si de a impune regula dura a “birocratiei rosii” sau “noua clasa” in ceea ce priveste analiza lui Bakunin cu un secol in urma. Ca si in statul bonapartist denuntat de Marx, ei devin “clerul statului”, o “excrescenta parazitara asupra societatii civile” ce conduce cu un pumn de fier, “beating the people with the people’s stick” in cuvintele lui Bakunin. Nu este de mirare ca intelectualii gasesc tranzitia de la “comunism revolutionar”, la “sarbatorirea Occidentului” astfel de usoara, reluarea unui scenariu care a evoluat de la tragedie la farsa peste jumatate de secol trecut. In esenta, tot ceea ce sa schimbat este locul puterii. Dictonul lui Lenin, care spunea ca, “socialismul este doar monpolul capitalismului de stat facut in beneficiul intregului popor”. Terminologia discursului politic si social este vag si imprecis, in permanent schimbat de alti ideologi. Totusi, acesti termeni au cel putin unele reziduuri din semnificatia originala. Incepand cu originile sale, socialismul a insemnat eliberarea oamenilor muncii de sub exploatare. Dupa cum teoreticianul marxist Anton Pannekoek a observat, ”acest scop nu este atins si nu poate fi atins prin conducerea unei noi clase sociale care joaca rolul unui substituit al burgheziei, ci poate fi doar realizat de catre muncitorii insisi prin controlul direct asupra productiei.”
Controlul direct asupra productiei de catre muncitori reprezinta esenta socialismului, mijloacele pentru atingerea acestui scop au fost elaborate in mod regulat in perioadele de lupta revolutionara, impotriva opozitiei amare ale claselor dominante traditionale si “intelectualitatea revolutionara”, ghidata de principiile comune ale leninismului si managerialismul occidental, cum a fost adaptat la circumstantele in schimbare. Dar elementul esential al idealului socialist ramane: transformarea mijloacele de productie in proprietatea producatorilor, asociati in mod liber si astfel, proprietatea sociala a persoanelor care s-au eliberat ei insisi de sub exploatarea de catre maestrul lor, ca un pas fundamental spre un domeniu mai larg al libertatii umane. Intelectualitatea leninista are o agenda diferita. Acestia se potrivesc descrierii lui Marx a “conspiratorilor”care “prejudiciaza procesul revolutionar in curs de dezvoltare pentru propriile interese”. Prin urmare profundul dispret pentru iluminarea teoretica a muncitorilor cu privire la interesele lor de clasa, care include rasturnarea birocratiei rosii si crearea unor mecanisme de control democratic asupra productiei si a vietii sociale. Pe deoparte socialismul libertar nu se limiteaza la obiectivele sale de control democratic de catre muncitorii asupra productiei, ci cauta sa elimine toate formele de dominatie si ierarhie din fiecare aspect al vietii sociale si personale.
Antagonismul leninist asupra caracteristicilor esentiale ale socialismului a fost evident de la inceput. In Rusia revolutionara, sovietele (consiliile muncitoresti) si comitetele din fabrici au fost dezvoltate ca instrumente de lupta si eliberare, cu multe defecte, dar cu un potential bogat. Lenin si Trotki, dupa asumarea puterii, indata s-au dedicat eliminarii potentialului liberator al acestor instrumente, instituind suprematia partidului. In practica, Comitetul Central si lideri sai conduceau, exact asa cum a prezis Trotki ani mai devreme, asa cum Rosa Luxemburg si marxistii de stanga au avertizat la momentul respectiv si cum anarhisti au prezis cu un secol in urma. Inainte de a cuceri puterea de stat, conducerea bolsevica a adoptat o mare parte din retorica persoanelor care au fost angajate in lupta revolutionara de jos,dar angajamentele lor adevarate au fost destul de diferite. Acest lucru a fost evident inainte de a fi cristalizat si a devenit clar cand au asumat puterea de stat in octombrie 1917. Un istoric simpatetic bolsevicilor, E.H. Carr, scria ca “inclinatia spontana a muncitorilor sa organizeze comitete din fabrica pentru a interveni in gestionarea fabricilor si a mijloacelor de productie, a fost incurajat in mod inevitabil de o revolutie; a indus muncitorilor sa creada ca mijloacele de productie a tarii apartin lor si ar putea fi operate de acestia la discretia lor si in folosul lor. Pentru muncitori, cum un delegat anarhist a spus : “Comitele din fabrici sunt celule ale viitorului … Ele, nu statul, ar trebui sa administreze intreprinderile.”
Dar preotii de stat stiau mai bine, si au miscat in distrugerea comitetelor din fabrici si reducerea sovietelor in organele lor de guvernare. Pe 3 noiembrie, Lenin a anuntat intr-un “Proiect Decret privind controlul muncitorilor” ca delegati alesi sa exercite un astfel de control, urmau sa “raspunda statului in mentinerea ordinii, disciplinei stricte si protectiei proprietatii.”Cu anul incheiat, Lenin spunea”am trecut de controlul muncitoresc la crearea Consiliului Suprem ale Economiei Nationale ” care are rolul de a inlocui, absorbi si prevaleaza masina de control muncitoresc”. ”Insasi ideea de socialism este intruchipata in conceptul de control muncitoresc; un sindicalist mensevic se plangea, bolsevicii la fel se plangeau in timp ce prin actiunea lor participau la demolarea socialismului. Curand Lenin decreta ca liderii trebuiau sa isi asume”puteri dictatoriale” peste muncitori, care trebuie sa accepte “neconditionat supunerea unei singure vointe”şi “in interesul socialismului, trebuiau sa se supuna neconditionat vointei unice a liderilor proceselor muncii”. Lenin si Trotki au procedat cu militarizarea muncii, transformarea societatii intr-o armata a muncii supusa unei singure vointe, Lenin a explicat ca subordonarea muncitorului unei “autoritati individuale” este “sistemul care mai mult decat oricare alt sistem, asigura cea mai buna utilizare a resurselor umane” - sau ca Robert McNamara care a exprimat aceeasi idee, “luarea deciziilor esentiale … trebuie sa ramana in partea de sus … adevarata amenintare pentru democratie nu vine de la overmanagement, dar de la undermanagement”. In acelasi timp,”factionalismul” – adica, orice minimum al libertatii de exprimare si organizare -a fost distrus “in interesul socialismului,”astfel incat termenul a fost redefinit pentru scopurile lui Lenin si Trotki. Care au procedat in crearea structurilor de baza proto-fasciste convertite de catre Stalin intr-una din ororile epocii moderne.
Imposibilitatea de a intelege ostilitatea intensa pentru socialism din partea intelectualitatii leniniste (cu radacini in Marx, fara indoiala) si corespunzatoarea neintelegere a modelului leninist,a avut un impact devastator asupra luptei pentru o societate mai decenta in Occident si nu numai acolo. Este necesar de a gasi o modalitate de a salva idealul socialist de dusmanii ei in ambele centre de putere ale lumii, de cei care vor cauta mereu a fi preoti de stat si manageri sociali, distrugand libertatea in numele eliberarii.
Comentarii oprite
Publicat de Durruti pe 21 mai 2011
Lumea nu a renuntat la razboi. Dimpotriva. De acum, puterea hegemonica mondiala isi aroga dreptul de a purta razboi dupa bunul plac, sub o doctrina a „autoapararii anticipate”, fara limite precizate.
Legea internationala, tratatele si regulile ordinii mondiale sunt impuse altora cu severitate, cu o atitudine moralizatoare, dar expediate ca niste chestiuni irelevante pentru Statele Unite. Este un adevarat abuz al puterii si un atac asupra democratiei.
Noam Chomsky – “State esuate. Un abuz al puterii si un atac asupra democratiei”, Editura Antet, 2007
Comentarii oprite
Publicat de salpetru pe 21 mai 2011
Lumea nu a renuntat la razboi. Dimpotriva. De acum, puterea hegemonica mondiala isi aroga dreptul de a purta razboi dupa bunul plac, sub o doctrina a „autoapararii anticipate”, fara limite precizate.
Legea internationala, tratatele si regulile ordinii mondiale sunt impuse altora cu severitate, cu o atitudine moralizatoare, dar expediate ca niste chestiuni irelevante pentru Statele Unite. Este un adevarat abuz al puterii si un atac asupra democratiei.
Noam Chomsky – “State esuate. Un abuz al puterii si un atac asupra democratiei”, Editura Antet, 2007
Orasul Skopje din Macedonia va gazdui anul acesta a 6-a editie a targului de carte anarhist balcanic.
“Revista Ideei”, diriguita de Panait Musoiu, a fost o publicatie anarhista lunara. Revista a fost tiparita intre 1900 si 1916, fiind una dintre cele mai longevive publicatii anarhiste din Romania. In paralel cu aceasta revista au circulat multe altele cu tenta anarhista, anarhiste, anarho–sindicaliste sau eclectice.
Cand cele doua mari sisteme de propaganda ale lumii cad de comun acord asupra unor doctrine, este nevoie de un oarecare efort intelectual pentru a scapa de catusele sale. O astfel de doctrina spune ca societatea creata de Lenin si Trotki, si modelata in continuare de catre Stalin si succesorii lui, are o oarecare legatura cu socialismul intr-un sens semnificativ sau istoric. De fapt daca exista o relatie, este o relatie contradictorie. Este destul de clar de ce ambele sisteme de propaganda insista asupra acestei fantezii. De la originile sale, statul sovietic a incercat sa valorifice energiile propriei populatii si energiile celor asupriti din toata lumea, in serviciul oamenilor care au profitat de fermentul popular din Rusia in 1917 pentru a cuceri puterea de stat. O arma ideologica importanta angajata in acest scop, a fost afirmatia ca managerii de stat isi conduc propria societate si lumea intreaga spre idealul socialist; o imposibilitate, orice socialist – cu siguranta si orice marxist – ar fi inteles asta la un moment dat(multi au inteles). O minciuna de proportii colosale, cum istoria a aratat inca din primele zile ale regimului bolsevic. Birocrati de stat au incercat sa obtina legitimitate si sprijin prin exploatarea aurei idealului socialist si respectul pe care il detinea pe buna dreptate la aceea perioada, pentru a-si ascunde propriile practici in timp ce distrugeau orice vestigiu al socialismului. In ceea ce priveste cel de-al doilea sistem de propaganda, asocierea socialismului cu Uniunea Sovietica si statele sale client serveste ca o puternica arma ideologica folosita pentru a impune ascultare fata de institutiile statului capitalist. Pentru a se asigura ca necesitatea de a te vinde proprietarilor si managerilor acestor institutii va fi considerat lege naturala, singura alternativa e temnita “socialista”. Conducerea sovietica astfel se descrie ca socialista pentru a-si proteja dreptul la autoritate, alaturi de ideologii din occident ce adopta aceeasi pretentie in scopul de a preveni amenintarea unei societati mai libere. Se poate lua nota de un alt dispozitiv utilizat efectiv de catre ideologii capitalistmului de stat in serviciul puterii. Denuntarea asa numitelor “state socialiste”este plin de distorsiuni si de multe ori simple minciuni. Nimic nu este mai usor decat a denunta inamicul oficial si de a ii atribui orice crima: nu este nevoie de probe sau logica atunci cand paradele marsaluiesc. Astfel, dreptul de a mintii in slujba statului este pastrat si critica atrocitatilor si violentei de stat este subminat.
