Ce este Acțiunea Directă?

De la black bloc, la participarea la marșuri, de la distrugerea unui McDonalds, la participarea la un pichet, de la aruncarea de cărămizi, la strângerea de fonduri pentru campanii cu o singură problemă – toate aceste activități au fost definite cu termenul de acțiune directă.

Acțiunea directă a fost confundată cu acțiuni care se pot defini cel mai bine ca fiind “simbolice” – și care, de multe ori, sunt ineficiente. Mare parte din confuzie a fost creată de mass-media care a definit tot ce considerau a fi în afara perimetrului de “protest normal” ca fiind  ”acțiune directă” – totuși, parte din confuzie se datorează şi activiștilor care confundă termenii. De exemplu, mulți activiști consideră protestele ca și cele de la summitul G8 ca fiind acțiune directă, dar aceste tipuri de proteste, chiar dacă reușesc să închidă evenimentul, sunt simbolice. Acțiunea directă a devenit de asemenea un substitut pentru violență, în măsura în care mare parte din mișcările anti-război și anti-globalizare afirma specificând NVDA – Acțiune Directă Non-Violentă. Asta nu înseamnă că cei implicați în acțiuni directe nu se pot apăra și că violența nu este acceptabilă niciodată – pur și simplu acest punct de vedere despre acțiunea directă este parțială si greșit reprezentantă.

Deci ce este acțiunea directă? Spus simplu:

“…se referă la acțiuni întreprinse în mod direct între doi indivizi sau grupuri, fără intervenția unei terțe părți. Specifică pentru anarho-sindicaliști (și alți comuniști libertari) aceasta înseamnă respingerea participării în parlament sau în politica de stat și adoptarea de tactici și de de strategii care să pună responsabilitatea acțiunii în mâinile muncitorilor”.

Poate suna a clișeu; dar acțiunea directă este întra-devăr pentru a ne împuternici pe noi înșine și de a rupe dependența față de ceilalți (partide politice, sindicate, patroni și intermediari oficiali), să o facem pentru noi!

“Fundamental pentru acțiunea directă este acceptarea realității că putem depinde doar de noi pentru a ne atinge obiectivele”(Solfed),

Partidele politice pot spune că luptă pentru drepturile și interesele tale, dar cum poate asta să fie adevărat atunci când singurul lor scop central în campaniile electorale este construirea propriile interese?

Acțiunea Directă la locurile de muncă

Acțiunea directă poate fi aplicată în atâtea domenii diferite ca și formele de acțiune directă existente. Desigur, pentru comuniștii libertari, principalele domenii de aplicare sunt la locurile de muncă și în comunitățile noastre. IWW (Industrial Workers of the World) afirma că:

“Acțiunea directă este orice formă de ”război de gherilă”, care schilodește capacitatea patronilor de a face profit și de a-i face să accepte cerințele muncitorilor. Cea mai cunoscută și cea mai bună formă de acțiune direct este greva, în care muncitorii pur și simplu își părăsesc locul de muncă și refuză să producă profit pentru patron atât timp cât nu vor obține ceea ce își doresc.“

Greva este uneori mult mai limitată decât această definiție, în special având în vedere constrângerile birocrației sindicale, impactul și frica de legislația anti-sindicală și ideologia predominată de parteneriat social cu patronatul, cu partidele politice și cu marile afaceri. Grevele spontane și neoficiale,u nde acest lucru s-a înlăturat, au fost folosite cu o mai mare frecvență de către muncitori în ultimii ani, iar acest timp de acțiune cu siguranță a înapoiat impactul grevei ca armă.

Există alte metode de acțiune directă disponibile la locul de muncă pe lângă greva. Rudolf Rocker, faimosul anarho-sindicalist german scria în 1938:

“Prin acțiune directă, anarho-sindicaliștii înteleg orice metodă de luptă imediată de către muncitori, împotriva asupritorilor lor economici și politici. Printre acestea, se detașează greva, în toate formele, de la o simpla grevă pentru salarii la grevă generală; boicotul; sabotajul în multele sale forme; propaganda anti-militaristă și în cazuri particular critice…rezistenţa armată a poporului pentru protejarea vieții și a libertății (spre exemplu, împotriva fascismului).“

Acțiunea directă înseamnă că muncitorii acționează pentru a se apăra sau pentru a-și îmbunătăți condițiile folosind tactica muncește-pentru-a-conduce, decât bazându-se pe Agențiile Muncii sau pe tribunale. Un exemplu este ocuparea Visteon în Belfast-ul de vest, unde muncitorii au ocupat fabrica ca semn de protest față de eliminarea pachetului de concediere la închiderea uzinei. Acest lucru a fost făcut fără acordul oficial al sindicatului, în ciuda faptului că fabrica opera cu toți aparținând unui sindicat (closed-shop format). Muncitorii au facut-o singuri, iar abia după au informat sindicatul, menționând că vor continua cu sau fără sprijinul acestora. Aceştia au avut succes și și-au recâștigat dreptul la pachetul de concediere.

Acțiunea Directă în comunitățile noastre

Înainte de războiul din Irak, mii de oameni au protestat în opoziție pe 15 februarie 2003, inclusiv aproximativ 15.000 în Belfast și 100.000 în Dublin, dar au fost ignorați de către politicieni. Clasa muncitoare s-a unit în campania “Noi nu vom plăti” și au reușit să amâne introducerea taxei pentru apă în Irlanda de Nord, angajându-se că vor refuza să plătească. Taxele de apă și gunoi au fost atacate și învinse în sud cu ajutorul acțiunii directe – militanții din nord pot învăta lecții valoroase din aceste victorii. Nesupunerea civilă și acțiunea directă de asemenea a învins impozitul comunitar al lui Thatcher în Marea Britanie. În Europa mii de studenți au ieșit în stradă împotriva atacului asupra taxelor și a alocațiilor. Acțiunea directă e mai greu de ignorat decât indignarea din jurul orașelor noastre!

O respingere a neputinței

Acțiunea directă este respingerea ideii că oamenii din clasa muncitoare sunt neputincioși în a-și schimba condițiile. Îmbunătățirile pentru viețile noastre nu sunt îmnânate de sus – pentru ele trebuie luptat. Pentru comuniștii libertari, acțiunea directă este mai mult decât un mijloc eficient de apărare sau chiar de a merge în ofensivă, chiar și de a schimba lucrurile spre mai bine – pentru clasa muncitoare înseamnă:

“O școlarizare continuă a puterii de rezistenţă, care le arată în fiecare zi că până și ultimul drept trebuie câștigat prin lupta neîncetată împotriva sistemului.”(Rudolf Rocker)

Acțiunea directă este un ingredient esențial pentru o societate socialistă liberă pe care ne străduim să o construim. Prin implicarea în acțiuni directe, chiar și când greșim, avem oportunitatea de a învăța din experiență și nu e nevoie să lăsăm lucrurile pe mâna unor experți sau a unor politicieni profesioniști. Ar fi trebuit să știm până acum că acest curs nu ne oferă altceva decât pierderea puterii, trădare și promisiuni neîmplinite, iar rezultatul este omniprezența unui sens de neputință. Și totuși suntem departe de a fi neputincioși!

Acțiunea direct ne învață cum să controlăm propriile lupte în timp ce construim o cultură a rezistenței ce leaga muncitorii în luptă. Solidaritatea şi ajutorul reciproc își găsesc exprimarea reală și încrederea noastră crește, la fel ca și abilitatea de a schimba lumea. Este nevoie, acum mai mult decât oricând și este necesară o campanie care se opune tuturor tăierilor și taxelor, care sunt controlate de către membrii și participanți, care e pregătită și doritoare să promoveze acțiunea directă și e gata de luptă. O astfel de campanie trebuie să fie îndreptată în escaladarea spre o luptă care să ajungă la o grevă generală împotriva austerității – orice altceva este probabil să eșueze și nu ne permitem să eșueze.

Sfârșitul Sărăciei și a Șomajului

Motivul pentru care milioane și milioane de oameni, în special tinerii, sunt șomeri și trăiesc în sărăcie în întreaga lume este din cauza sistemului capitalist și al statului. Capitalismul și statul au condus la nenumărate probleme, incluzând șomajul, inegalitatea și asuprirea muncitorilor, a femeilor și a oamenilor de culoare. Șomajul și sărăcia sunt o parte a capitalismului. Anarhiștii au spus mereu că, în timp ce muncitorii produc toată bogația în capitalism; prin intermediul sistemului de salarizare și al legii; această bogăție este furată de către clasa conducătoare – formată din cei bogați și de către politicieni. Acest furt este cel ce provoacă sărăcia.Deci, în timp ce cei bogați și politicienii dețin aproape totul, inclusiv pământ și fabrici, majoritatea oamenilor sfârșesc prin a deține aproape nimic și sunt blocați în sărăcie.De asemenea, aceasta forțează oamenii să se vândă ca și muncitori pentru membrii clasei conducătoare: este singurul mod de a supraviețui. Acest lucru permite exploatarea noastră continuă – deținem doar o cantitate mică din ceea ce producem sub forma unui salariu, în timp ce patronii și statul iau restul sub forma profitului și taxelor. Întra-devăr, în capitalism, muncitorii și cei săraci sunt jefuiți la nesfârșit. Statul este apoi folosit de către cei bogați și de politicieni pentru a menține această situație abuzivă – statul este cel care ii protejează pe bogați și pe politicieni, iar dacă oamenii protestează fată de nedreptătile capitalismului, statul intervine pentru a-i opri.

De asemenea, oamenii ajung șomeri în capitalism deoarece clasa conducătoare angajează cel mai mic număr posibil de persoane, fortându-i să muncească foarte greu, pentru a face profituri tot mai mari.Acest fapt înseamnă ca milioane de oameni nu au de lucru, fiindcă patronii doresc să micșoreze costurile angajând doar câțiva muncitori și nu pe toți. Aceasta înseamnă că în capitalism regăsim o situație bizară: majoritatea muncitorilor sunt supra-munciți, în timp ce milioane de oameni sunt șomeri. În timp ce e nevoie să luptăm pentru locuri de muncă decente și împotriva sărăciei, trebuie să realizăm că statul și capitalismul sunt principalele cauze ale acestor rele.Ca atare, lupta împotriva șomajului și a sărăciei trebuie să se bazeze pe obiectivul de schimbare al economiei de la capitalism la socialism.Pentru a pune capăt șomajului și sărăciei, toată bogația trebuie să fie socializată.Doar atunci când va exista proprietate socială – totul e deținut de toți – șomajul și sărăcia vor sfârși.De asemenea, e nevoie să schimbăm economia pentru ca aceasta să satisfacă nevoile tututor – cum ar fi locuințe decente, transport public, alimentatie și îmbrăcăminte – și nu pentru a face profit.Doar atunci când toți oamenii vor avea de lucru, orele lungi de muncă grea ce duc la șomaj nu ar mai fi o parte a sistemului. Sărăcia și condițiile care au dus la asuprirea clasei muncitoare, a femeilor și a oamenilor de culoare vor lua sfârșit doar atunci când vom produce pentru nevoi.Pentru a obține această lume, muncitorii trebuie să preia fabricile, să socializeze bogăția și să scape de patroni.Doar atunci, laolaltă cu planificarea de jos prin democrație directă, toată lumea va putea administra economia și ar pune capăt sărăciei, iar doar atunci vom fi în măsură de a împărți bogăția.

Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, trebuie să scăpăm de stat.Statul îi protejează pe politicieni și pe bogați, nu pe noi.Este ierarhic, centralizat și opresiv.Sub orice formă de stat, un grup mic de oameni conduce, în timp ce majoritatea persoanelor au puțin sau nimic de spus și sunt pedepsiți când depășesc limita.Statul nu poate pune capăt sărăciei, șomajului și asupririi, ci mai degrabă rolul acestuia este de a forța oamenii să accepte aceste rele. Prin urmare, trebuie să înlocuim statul cu democrația directă, folosind adunări federale și consilii comunitare, unde toți sunt implicați și au un cuvant direct de spus.Numai în socialismul fără stat – anarhismul – vom pune capăt sărăciei, șomajului și doar atunci vom fi liberi.

Fără patroni – Broşură

 Procesul de Recuperare a Companiilor de către muncitori în Argentina , 2001-2009

De la sfârşitul anului 2001 şi începutul anului 2002, sectoare ale clasei  muncitoare argentiniene au organizat o experienţă de luptă extraordinară.
Ocuparea companiilor şi începerea producţiei, fără patroni. În contextul unei crize economice, a ratei ridicate a somajului, a falimentului afacerilor  şi a reducerilor masive, mii de muncitori s-au organizat ei înşisi pentru a-şi menţine locurile de muncă.

 - click pentru deschidere document pdf .

102 ani de la asasinarea lui Francisco Ferrer

Nascut in 1859, in Allela, un mic oras aflat in apropierea Barcelonei, Francisco Ferrer a fost un anarhist cunoscut in Europa si America pentru viziunile sale radicale in privinta educatiei.

Ferrer a fost de tanar implicat in miscarea anti-monarhista in Spania. Din aceasta cauza, pentru a scapa de autoritati, a fost nevoit in 1885 sa isi gaseasca adapost la Paris unde a lucrat ca pedagog. El considera ca rolul educatiei este sa incurajeze si sa dezvolte setea naturala de cunostere pe care o au copiii. El vedea atat in Biserica cat si in Stat, institutii cu o agenda publica asupra educatiei, o agenda care are ca scop reproducerea raporturilor de putere, inhibarea setei de cunostere si transformarea personalitatii, astfel incat oamenii sa devina docili si inregimentati. Exemple de practici pe care le da pedagogul spaniol in acest sens, se refera la examene si la invatatrea pe de rost, la practica recompensei si a pedepselor, metode despre care sustinea ca sunt opusul a ceea ce ar trebui sa insemne educatia. Alternativa propusa de el la acest sistem, viza discutia cu elevii si egalitatea dintre elevi si invatatori.

Daca Ferrer s-ar fi multumit doar sa scrie carti despre educatie, el nu ar fi intrat in vizorul autoritatilor. In schimb, acesta, intors in Barcelona, in 1900 pune bazele primei ‘Escuela Moderna’ (Scoala Moderna). Principiul asezat la baza acestei scoli era educatia democratica. Astazi, multe dintre ideile lui Ferrer sunt acceptate ca fiind necesare promovarii unei bune educatii – “stima de sine” sau “respectarea copilului ca individ”, fiind notiuni la care se face referire in orice carte de pedagogie.

In urmatorii ani, apar in Barcelona mai multe scoli inspirate de modeulul propus de Ferrer, iar pedagogul spaniol infiinteaza si o scoala pentru profesori unde erau deprinse metode de predare. In acest timp, scrie mai multe manuale scolare care prezinta lumii invatamantul dintr-o cu totul alta perspectiva decat cea dorita de clasele conducatoare.

In toti acesti ani de activitate, miscarea anarhista din Spania creste din ce in ce mai puternica iar activitatile anarhistilor sunt reprimate puternic. In 1909, autoritatile gasesc pretextul de a actiona, dupa ce o greva din Barcelona se transforma intr-o revolta si Ferrer este arestat. Este impusa legea martiala iar Ferrer este acuzat de tradare si gasit vinovat desi nicio dovada nu insotea aceasta acuzatie.

Francisco Ferrer este executat pe 13 octombrie, iar atentia lumii se indreapta catre Spania. Multe Scoli Moderne sunt infiintate urmand principiile primei Scoli Moderne iar viziunea lui Ferrer asupra educatiei este imbratisata de catre tot mai multi pedagogi din intreaga lume.

Scriitorul si sindicalistul brailean, Panait Istrati scria despre disparitia pedagogului anarhist*: “Dar tocmai prin faptul ca, cu mijloacele sale stiintifice legale, smulgea multimile din ghearele calugarilor papistasi atotputernici si sugrumatori de libertati care vedeau ca le fuge terenul de sub picioare in fata uimitoarei repeziciuni cu care se inmulteau scolile, tocmai din aceasta cauza ii purtau ura si cautau sa-l piara…”

___________________

* Articolul lui Panait Istrati despre Francisco Ferrer, a aparut in “Calendarul Muncei“, nr. 20 pe anul 1910, pp. 68-72. Citatul este preluat din “Panait Istrati – Pseudonime” de Ion Ursulescu, Editura Istros, Braila, 2002, p. 55.  

Plaza Centers nu isi plateste angajatii

Sectia poloneza a Asociatiei Internationale a Muncitorilor, Uniunea Sindicalistilor din Polonia, a atras atentia prin cateva articole in legatura cu faptul ca muncitorii de pe santierul Torum Plaza din Polonia, nu si-au primit integral salariile sau nu au primit niciun salariu in ultimele 3 luni.

Compania Plaza Centers foloseste mai multe firme contractoare si subcontractoare (Karmar; Dynamic-Metal; F-Tech) care sustin ca nu au nicio vina in legatura cu intarzierea salariilor.

In urma semnalarii acestor nereguli, presa din Polonia a incercat sa investigheze acest caz, insa companiile subcontactoare refuza sa ofere orice informatie. Compania Plaza Centers, aflata in topul piramidei, adopta aceasi tactica, refuzand sa clarifice situatia la solicitarea mas-mediei din Polonia.

In Polonia, Plaza Centers are o reputatie destul de proasta dupa ce anul trecut, 4 oameni au murit in timpul construirii unui mall in orasul Suwalki. Din acest motiv firmele folosite la construirea mallurilor sunt banuite ca adesea, in incercarea de reducere a costurilor, scurteaza termenele limita cu consecinte tragice pentru muncitori.

Uniunea Sindicalistilor din Polonia avertizeaza muncitorii din Serbia si Romania, tari in care Plaza planuieste sa construiasca mai multe malluri, ca ar putea sa fie tratati in acelasi fel in care sunt tratati si muncitorii polonezi.

Recent, Plaza Centers a anuntat publicul polonez printr-un comunicat de presa ca salariile muncitorilor angajati ai firmelor contractoare si subcontractoare au fost platite, lucru dezmintit, insa, de angajatii de pe santierele acestor companii, precum si de o declaratie contradictorie facuta de firma subcontractoare F-Tech, in “Gazeta Pomorska”.

Plaza Centers si-a suspendat aparent activitatea in Romania dupa ce a inceput mai multe proiecte care nu au fost duse la sfarsit. O declaratie facuta in luna februarie de directorul de marketing si dezvoltare al Plaza Centers, contrazice insa acest lucru: “Am investit 100 milioane euro in Casa Radio. Este o ineptie ca am putea sa plecam de pe piata”, a declarat Hanan Schreider pentru DailyBusiness.ro

Putem banui ca aceasta companie nu dispune de suficienti bani pentru a-si finaliza proiectele incepute, insa nici nu vrea sa le abandoneze din cauza investitiilor mari facute pana in prezent si in schimb, prefera sa nu isi plateasca angajatii.

Avertizam toti muncitorii care ar putea in viitor sa lucreze la constructia mallurilor in Romania si care vor risca sa nu fie platiti, asa cum li s-a intamplat si muncitorilor polonezi. Acestia trebuie sa stie ca, potrivit datelor Ministerului de Finante, compania nu a mai raportat active imobilizate incepand cu 2008.

Proiectele Plaza Centers in Romania pentru anul 2012 si 2013:

Timisoara – 2012

Slatina – 2012

Hunedoara – 2012

Targu-Mures – 2012

Constanta – 2012

Iasi – 2013

Panait Musoiu

Panait Musoiu (18 noiembrie 1864, Roman – 16 noiembrie 1944, Bucuresti) a fost un autor de volume de popularizare a stiintei si filosofiei si traducator de lucrari filosofice.

I. Viata si munca

Autodidact, educatia sa formala fiind limitata la absolovirea gimnaziului (1875 – 1881), Panait Musoiu are sansa de a urma cursurile la distanta ale Universitatii din Bruxelles intre 1892 – 1893.

In 1889, fondeaza editura “Biblioteca Revista Ideei” cu scopul de a “emancipa publicul”.

In 1900 fondeaza “Revista Ideei”, un jurnal in care incearca sa promoveze un “socialism integral”, o reconciliere a socialismului cu anarhismul, aducand argumentul ca ambele doctrine critica ordinea sociala si se concentreaza asupra unei schimbari a individului. Musoiu promoveaza de asemenea, o combinatie intre metode legale si revolutionare.

De-a lungul vietii a fost foarte activ ca publicist, contribuind cu articole culturale, politice sau cu analize filosofice (“Portretul lui d’Alembert”; “Libertate si determinism” – in “Miscarea sociala”, 1897; “Substratul substratului patologic”; “Psihologia violentei”; “Politica meliorista”; “Reformism si revolutionarism”; “Fizica si metafizica sociala” – in “Revista Ideei”, 1900 – 1910).

In 1924 este invitat sa se alature Societatii scriitorilor, activitatea sa de publicist si editor fiind larg recunoscuta.

II. Ideile

Fiind un sustinator al dimensiunii culturale si educationale a socialismului, Panait Musoiu este adeptul unui rationalism materialist, opus dogmatismului. Modelul de a ajunge la cunostere este cel propus de Descartes: pentru a intelege societatea este necesara observatia iar pentru a evita absolutizarea ideilor este nevoie de un contact permanent cu aceasta. Acestui demers, Musoiu ii adauga metoda experimentala. Toate acestea trebuie sa fie sustinute de evolutia stiintei, de cunostere, tehnica dar si de etica. Astfel, ideile iluministe si socialiste dupa Musoiu, se opun atat fortei cu care sunt impuse institutiile moderne, cat si propagandei oficiale.

Musoiu sugereaza ca traditiile etice, distincte de cele socialiste, pot de asemenea, contribui la imbunatatirea capacitatii umane de a judeca liber si de a intelege lumea si propria existenta.

III. Panait Musoiu in atentia autoritatilor

Exista cateva note informative ale agentilor de politie ai statului despre activitatea lui Panait Musoiu si despre influenta exercitata de “Revista Ideei”. Redau mai jos cateva fragmente dintr-o nota informativa din anul 1907, preluata din “Dezvaluiri: (fata necunoscuta a istoriei Romaniei) memoria istoriei: culegere de documente originale din fondurile: Serviciului Special de Informatii, Directia Sigurantei Generale, Directia Generala a Politiei, Corpul Detectivilor, Casa Regala: inedit”, volumul III, Mircea Valcu – Mehedinti – Bucuresti; Editura Mircea Valcu-Mehedinti, 2008, pg. 37, 38:

7/1. Referat: 22 Aug. 1907. Influenta exercitata de publicatiunea anarchista “Revista Ideei” (F.D.P.S.G. – DOSAR 81/1905)

Daca din punctul de vedere al colaboratorilor si diriguitorului revistei, difuzarea ei in numar cat mai ridicat si in clasele sociale cele mai impestritate, poate fi un fapt imbucurator, – din punct de vedere insa al linistei interne a Statului, precum si al ordinei stabilite, imprejurarea aceasta prin pericolul ce prezinta, ar trebui sa dea de gandit celor in drept.
In urma unei anchete ce am intreprins-o cu cea mai mare discretiune, m-am putut usor convinge, ca opera de propaganda a ideilor libertare, savarsita de conducatorii “Revistei Ideei” e mult mai intinsa si efectele ei mult mai dezastroase, de cat mi-asi fi putut-o inchipui in primul moment. Am gasit colaboratori (unii sub forma de traducatori ai operilor teoreticianilor anarchisti) apartinand celor mai diverse categorii sociale; acestia au cautat sa redea in romaneste, ceea ce li s’a parut ca coraspunde mai bine conceptiunei ce si-au format-o /…/ si formeaza un simptom ingrijitor /ingrijorator –n.n/ al vremurilor de acum, e faptul, ca tocmai acei, care prin situatia lor in mecanizmul Statului, sunt obligati sa fie straja neclintita a institutiunilor existente, – lasand ca evolutia singura sa savarseasca marea opera de regenerare, tocmai ei bruscheaza aceasta evolutie, – erijandu-se in avanmergatorii vremii „ce trebuie sa curete prin foc si sabie rugina groasa a institutiilor moderne”. Kropotkin.
Am constatat prin colaboratori si mai ales prin sustinatorii revistei, sub forma de “contribuiri voluntare” si “abonamente” preoti, profesori, invatatori, C.F.R.-isti, functionari administrativi de diverse categorii etc. “Revista Ideei” fiind lectura lor predilecta, e indiscutabil ca dansa coraspunde starei lor de spirit [...]

Rezolutie: 22 Aug 1907. La dosarul lui P. Musoiu /ss/

http://www.revistaideei.tk/

Victorie pentru muncitorii de la GDS MS Arad

Samir Nedelea de la Sindicatul ‘Nemira’ a anuntat incetarea conflictului de munca de la GDS MS Arad, ca urmare a acceptarii de catre conducerea GDS MS a solicitarilor sindicalistilor. Muncitorii s-au confruntat in timpul grevei cu o atitudine malitioasa din partea presei (unei parti a presei) si cu presiunea facuta de sefi.

IASR a sustinut muncitorii inca de la inceputul conflictului, postand articole despre greva (in limba romana, germana si engleza) si solicitand solidaritate internationala pentru a-i sprijini pe grevisti.

IASR a tinut legatura cu muncitorii inca de la inceputul conflictului, considerand ca doar solidaritatea poate aduce o victorie clasei muncitoare.

Desi revendicarile sindicalistilor au fost satisfacute de sefi, trebuie sa tinem cont de faptul ca:
- In Romania legislatia muncii este in favoarea clasei capitaliste;
- Solidaritatea muncitoreasca este singura noastra aparare in fata atacurilor venite din partea guvernului si a clasei capitaliste.

Fiind constienti de toate acestea, IASR va monitoriza situatia muncitorilor de la GDS MS Arad in viitor si va sprijini muncitorii in lupta impotriva acelor care ii jefuiesc de munca lor, inrobindu-i, in timp ce politicienii criminali fac jocurile claselor privilegiate.

Aceasta lupta a fost o dovada a faptului ca muncitorii pot castiga facand greva. Daca nu ar fi facut nimic, atunci nimic nu s-ar fi schimbat.

In spirit de solidaritate cu angajatii de la GDS Manufacturing Services Arad

Initiativa Anarho-Sindicalista din Romania va demara o campanie internationala pentru sustinerea grevistilor de la GDS MS, Arad. Un prim pas in acest sens consta in publicarea unor articole in mai multe limbi pentru a face cunoscuta situatia angajatilor aradeni.
Puteti trimite un email (aici: e.vendramini@gds.com) sefilor de la GDS MS Arad dupa modelul celui trimis de noi:

Catre,

GDS Manufacturing Services Arad, Romania.

In atentia d-nei. Eveljn Vendramini.

Luand la cunostinta de conditiile de munca, de salariile extrem de mici
ale angajatilor GDS Manufacturing Services, precum si de refuzul
conducerii companiei de a incepe negocierile colective pe care sindicatul
Nemira le solicita inca din luna martie, Initiativa Anarho-Sindicalista
din Romania solicita sefilor de la GDS Manufacturing Services:

- sa isi trateze angajatii corect si sa nu faca presiuni asupra grevistilor;
- sa satisfaca imediat toate revendicarile sindicalistilor.

Destul cu sclavia salariala de la GDS Manufacturing Services Arad!
Initiativa Anarho-Sindicalista din Romania sustine muncitorii grevisti
care lupta pentru conditii de lucru decente si un salariu mai bun.

Cu salutari anarho-sindicaliste,

Secretariatul IASR

Sute de angajati ai GDS Manufacturing Services Arad au intrat in greva

Sute de angajati GDS Manufacturing Services (o fabrica din Zona Industriala Vest din Arad care produce echipamente electronice si electrocasnice) au intrat in greva pe perioada nelimitata, incepand de vineri 30 septembrie.

Greva a fost declansata dupa ce mai multe incercari de negociere au esuat. Angajatii fabricii au mai organizat saptamana trecuta o greva de avertisment pe care conducerea companiei a ales sa o ignore.

Grevistii se plang de salariile extrem de mici pe care le au (in jur de 600 de lei) precum si de conditiile grele de munca.

“Noi am inceput negocierile contractului colectiv din luna martie. Suntem in octombrie si nu am reusit sa finalizam nimic. Marti a fost greva de avertisment. Nu s-a intamplat nimic, nu a venit nimeni la negocieri si, astfel, am ajuns la greva generala, care se va desfasura pe termen nelimitat, pana cand cineva ne va baga in seamna. Sa vina sa spuna daca ne poate da ceva sau nu, sau cand poate sa ne dea ceva”, a declarat Samir Nedelea, liderul Sindicatului “Nemira”, care reprezinta angajatii GDS Manufacturing Services.

Nedelea a mai adaugat ca sindicalistii au renuntat la o parte din prevederile contractului de ramura.

“Cerem negocierea contractului colectiv de munca. Am cerut o marire de 100 de lei brut, ceea ce inseamna o crestere cu 6,25 la suta a cheltuielilor cu salariile, daca ne referim la toti angajatii. Am renuntat la mai multe prevederi din contractul colectiv de munca la nivel de ramura si am cerut marirea de salariu, sporul de fidelitate si niste bonuri cadou de sarbatori. Atat. Am renuntat la unele prevederi din contractul de ramura, adica inflatie, spor de vechime, pentru ca traim intr-o perioda grea. Stim ca sunt probleme, am vazut, de exemplu Nokia, dar noi nu ne comparam cu ei, pentru ca salariul nostru este 540 de lei, in mana. Ce face un angajat cu acest salariu cand are copii, vine iarna, trebuie sa plateasca caldura, cu ce se descurca?”, a mai afirmat liderul de sindicat.

Noul Cod al Muncii, permite angajatorilor sa isi concedieze usor angajatii iar liderul sindicatului Nemira sustine ca cei din conducerea companiei au trecut la amenintari: “Unora dintre angajati li s-a spus ca o sa fie dati afara si de asemenea ca li se va micsora salariul“. Lucratorii de la GDS MS, insa, nu mai au nimic de pierdut.

In afara de nemultumirile legate de salariile foarte mici pe care le primesc, angajatii fabricii au invocat si alte probleme legate de locul de munca. Un angajat al fabricii, Robert Matula sustine ca: “In afara de bani suntem nemultumiti de stresul prin care trecem. Suntem amenintati ca daca nu scoatem norma ne taie din salariu“. Femeile de asemenea, se plang de lipsa unui vestiar si a unei toalete separate de cea a barbatilor iar unii angajati sustin ca pentru a merge la toaleta trebuie sa ceara cartela. “Suntem tratati ca si animalele. Ca sa mergi la baie trebuie sa ti se dea cartela, iar in vestiar suntem toti impreuna, femei si barbati. Nu exista vestiare separate asa ca ne lovim unii de altii si ne schimbam barbati cu femei in acelasi loc“, sustine Zoita Balug.

In timp ce majoritatea mass-mediei nationale a prezentat succint greva si a prezentat fragmentar informatii, ziarul Romania Libera a publicat un articol defaimator la adresa grevistilor si in special la adresa liderului de sindicat.

In aceste conditii solidaritatea cu grevistii de la GDS MS Arad este foarte importanta.

Pentru a solidariza cu grevistii puteti cere conducerii companiei GDS MS sa isi trateze corect angajatii si sa le satisfaca imediat revendicarile, la adresele de email si la numarul de fax de mai jos:

GDS MS Arad, România

Eveljn Vendramini

E-mail: e.vendramini@gds.com

*

Cc: GDS Group

Giovanni Cariolato

E-mail: g.cariolato@gds.com

Fax: +39 0445 428992

Contact: http://www.gds.com/contactus/enquiryform.ashx