Principiile Sindicalismului Revoluționar

Cele 11 principii ale sindicalismului revoluţionar elaborate de Rudolf Rocker, au fost adoptate la congresul de constituire a Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor (internaţionala anarho-sindicalistă) în anul 1922 la Berlin; au fost modificate la următoarele congrese: Madrid (1931); Paris (1935); Paris (1938); Toulouse (1951); Puteaux (1953); Marsilia (1956); Toulouse (1958) şi au fost reafirmate la congresele din: Montpellier (1971); Paris (1976); Paris (1979).

1. Sindicalismul revoluționar, bazându-se pe lupta de clasă, își propune să unească toți lucrătorii în organizații economice combatitive, ce luptă să se elibereze de sub jugul dublu al capitalismului și al statului. Scopul său este reorganizarea vieții sociale pe baza comunismului libertar, prin acțiunea revoluționară a clasei muncitoare. Deoarece numai organizațiile economice ale proletariatului sunt capabile să realizeze acest obiectiv, sindicalismul revoluționar se adresează lucrătorilor în calitatea lor de producători, creatori ai avuției sociale, să prindă rădăcini și să se dezvolte în opoziție cu așa zisele ” partide muncitorești/comuniste sau sociale”, ce sunt incapabile de reorganizare economică și socială.

2. Sindicalismul revoluționar este inamicul ferm al tuturor formelor de monopol economic sau social, el are drept scop abolirea acestora prin stabilirea de comunități economice și organe administrative conduse de lucrători în propriile uzine, fabrici, etc. formând un sistem de consilii libere, fără subordonare față de orice autoritate sau partid politic. Ca o alternativă la politica de stat și politica partidelor, sindicalismul revoluționar implementează reorganizareă economică a producției, înlocuind dominația oamenilor de către oameni cu gestionarea administrativă a lucrurilor. Prin urmare, obiectivul sindicalismului revoluționar nu este cucerirea puterii politice ci eliminarea funcțiilor statului din viața societății. Sindicalismului revoluționar consideră că, odată cu dispariția monopolului proprietății trebuie să urmeze și dispariția monopolului puterii și a dominației; nici o formă de stat camuflată nu poate fi vreodată un instrument de eliberare umană, ci dimpotrivă, va fi întotdeauna creatorul noilor privilegii și monopoluri.

3. Sindicalismul revoluționar are două funcții: Să efectueze lupta sindicală de zi cu zi pentru avansarea economică, socială și intelectualaă a clasei muncitoare în limitele societății de astăzi și să educe masele, astfel încât acestea vor fi pregătite pentru a gestiona independent procesele de producție și de distribuție, atunci când va veni momentul pentru a intra în posesia tuturor elementelor vieții sociale. Sindicalismul revoluționar nu accepta ideea că organizarea unui sistem social bazat exclusiv pe clasa producătoare poate fi creată prin simple decrete și ordine guvernamentale. Sindicalismul revoluționar susține că aceast lucru poate fi obținut numai prin acțiunea comună a tuturor lucrătorilor din orice industrie sau domeniu, prin auto-gestionarea lucrătorilor, astfel încât fiecare grup, fabrică sau domeniu al industriei este un membru autonom al organismului federativ ce conduce procesele de producție și de distribuție în funcție de interesele comunității, pe un plan convenit și bazat pe acord reciproc.

4. Sindicalismul revoluționar se opune tuturor tendințelor organizaționale centraliste ale bisericii sau ale statului deoarece acestea pot servi doar pentru a prelungi supraviețuirea statului, inerent înăbușind spirtitul gândirii independente. Centralismul este organizarea artificială ce subjugă oamenii de jos pretinzând superioritate, acest fapt se întamplă deoarece aspectele comunității și ale societății sunt concentrate în mâinele celor puțini; faptul acesta transformă individul într-un robot ce știe să primească numai ordine și să își lase viața pe mâna altora. În organizarea centralizată, bunurile societății sunt subordonate intereselor celor puțini, diversitatea este înlocuită cu uniformitatea și responsabilitatea personală este înlocuită cu disciplina rigidă. În consecință, sindicalismul revoluționar își bazează viziunea pe organizația federalistă, adică organizarea de jos în sus și unirea tuturor forțelor în apărarea ideilor și intereselor comune.

5. Sindicalismul revoluționar respinge activitatea parlamentară și orice colaborare cu organele legislative deoarece se știe că orice sistem electoral, oricât de liber ar fi, nu poate pretinde să rezolve contradicțiile clare ce stau la baza societății de astăzi și pentru că sistemul parlamentar are doar un singur scop: să ofere un pretext legitim domniei minciunii și nedreptății sociale.

6. Sindicalismul revoluționar respinge toate frontierele naționale și politice, care sunt create arbitrar și declară că așa numitul naționalism este doar religie a statului modern, în spatele căruia se ascund interesele materiale ale claselor avute. Sindicalismul revoluționar recunoaște numai diferențele de natură economică, fie regionale sau naționale, ce produc ierarhii, privilegii și orice fel de persecuție socială, fie că e rasism , sexism etc. În spiritul solidarității, sindicalismul revoluționar suportă dreptul la autodeterminare pentru toate grupurile economice.

7. Din același motiv, sindicalismul revoluționar luptă împotriva militarismului și războiului. Sindicalismul revoluționar susține propaganda anti-război și înlocuirea armatelor permanente,deoarece acestea sunt doar instrumente de contra-revoluție în slujba capitalismului; armatele permanente vor fi înlocuite de milițiile lucrătorilor ce, în timpul revoluției, vor fi controlate de către sindicatele lucrătorilor. În cele din urmă, sindicalismul revoluționar susține greva generală revoluționară ca un mijloc de opunere împotriva războiului și a militarismului.

8. Sindicalismul revoluționar recunoaște necesitatea unei producții ce nu dăunează mediului înconjurător și încearcă să reducă la minimum utilizarea resurselor neregenerabile, utilizând ori de câte ori este posibil, alternative regenerabile. Sindicalismul revoluționar recunoaște că la originea crizei ecologice din ziua de astăzi stă lăcomia pentru profit. Producția capitalistă întotdeauna încearcă să reducă la minimum costurile în scopul de a obține mai multe venituri, din această cauză profitul ia prioritate și orice daune aduse mediului înconjurator sunt ignorate fiindcă mediul este o externalitate ce nu creaza profit. Criza mondială a accelerat tendința recoltării comerciale în detrimentul agriculturii de subzistență. Acest fapt a produs distrugerea pădurilor tropicale, foamete și boli. Lupta pentru salvarea planetei noastre și lupta pentru distrugerea capitalismului trebuie sa fie ceva comun, dacă nu, ambele vor eșua.

9. Sindicalismul revoluționar susține metoda acțiunii directe, susține și încurajează toate acțiunile și luptele ce nu sunt în contradicție cu propriile sale obiective. Metodele de luptă ale sindicalismului revoluționar sunt: greve, boicoturi, sabotaj, propaganda socială, etc. Expresia cea mai adânca a acțiunii directe este greva generală, care ar trebui să fie, de asemenea, din punct de vedere al sindicalismului revoluționar – preludiul revoluției sociale.

10. În timp ce sindicalismul revoluționar se opune tuturor formelor de violență organizată, indiferent de tipul de guvern, el recunoaște că vor exista ciocniri violente în luptele decisive duse de către capitalismul de astăzi și comunismul liber de mâine. În consecință, recunoaște că fiind valabilă violența care poate fi utilizată ca un mijloc de apărare împotriva metodelor violente folosite de clasele dominante în timpul luptelor revoluționare, care duc la expropierea terenurilor și a mijloacelor de producție. Fiindcă această expropriere poate fi efectuată numai prin intervenția directă a organizațiilor economice a lucrătorilor; apărarea revoluției trebuie să fie, de asemenea, sarcina acestor organizații economice și nu a unui organism militar sau cvasi-militar.

11. Numai în organizațiile economice și revoluționare ale clasei muncitoare există forțe capabile de eliberare și energia creatoare necesară pentru reorganizarea societății pe baza comunismului libertar.