Aghiotanţii lui Băşescu (guvernul Boc) anunţă că am ieşit din criză (alb-negru)

Revolutia din Tunisia a pornit de la un protest extrem ca al lui Adrian Sobaru

În scrierile lui Samuel Phillips Huntington, controversat politolog american, teoreticianul erei post-Războiul Rece, reţeta pentru revoltele sociale, într-o ţară condusă de un regim autoritar, este extrem de simplă și de clară: creşterea numărului de şomeri cu studii superioare şi augmentarea bruscă a preţurilor la alimente. Asta s-a întâmplat în Tunisia, asta pare că se întâmplă şi în Algeria, şi în Egipt, şi poate ar fi bine să ne gândim dacă nu cumva asta s-ar putea petrece şi în România. În 17 decembrie 2010, Mohamed Bouazizi, un tânăr tunisian care vindea fructe şi legume pe o stradă din Sidi Bouzid (oraş situat în centru Tunisiei la aproximativ 200 km de capitala Tunis), a fost oprit de o patrulă de poliţie pentru un control de rutină. Mohamed avea 26 de ani şi avea o licenţă universitară în informatică. Din păcate, diploma de absolvent de studii superioare nu i-a folosit la nimic lui Mohamed. Tânărul era şomer – aşa cum sunt aproximativ 43% din tinerii tunisieni absolvenţi de facultate, iar veniturile sale extrem de mici proveneau exclusiv din comercializarea fructelor şi legumelor şi îi serveau pentru a asigura minimul necesar traiului zilnic pentru el, mama şi sora sa. Poliţiştii i-au cerut autorizaţia, i-au spus că actele lui nu sunt valabile şi i-au confiscat marfa şi căruciorul. Mohamed a protestat vehement, iar poliţiştii l-au bătut şi l-au umilit. Ceva mai târziu, tânărul tunisian a încercat, fără succes, să depună o plângere împotriva agenţilor de poliţie care îl brutalizaseră. În loc de răspuns, Mohamed Bouazizi a fost ignorat de superiorii brutelor care îl bătuseră. Disperat, tânărul informatician tunisian a făcut rost de o sticlă cu benzină, s-a dus în faţa prefecturii din Sidi Bouzid, şi-a turnat-o în cap şi şi-a dat foc.

Protestul extrem al lui Mohamed a declanşat o revoltă energică în oraş. Mii de tineri au protestat în stradă împotriva regimului autoritar al preşedintelui Zine el-Abidine Ben Ali, aflat la putere din anul 1987. Oraşul a fost sigilat de forţele de ordine tunisiene. La 5 zile după auto-incendierea lui Mohamed Bouazizi, în acelaşi oraş, un alt tânăr, Hussein Nagi Felhi – şi el şomer cu diplomă de studii universitare -, s-a urcat pe un stâlp de înaltă tensiune din acelaşi oraş, a strigat lozinci împotriva regimului şi s-a aruncat pe cabluri, electrocutându-se. Acestui al doilea gest extrem de protest i-au urmat noi demonstraţii violente. Protestatarii dezlănţuiţi au incendiat secţii de poliţie, gări şi clădiri oficiale. Poliţia a răspuns cu foc, ucigând mai mulţi protestatari.

În mod firesc, revolta s-a extins rapid, spre capitala Tunis, acolo unde manifestaţiile au început chiar în ultimele zile ale anului trecut. După două săptămâni, joia trecută, încă preşedintele Ben Ali a apărut la postul public de televiziune, promiţând – aidoma lui Nicolae Ceauşescu, în decembrie 1989 – mai multe locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai. Vineri seară, despotul tunisian reuşea să fugă din Tunis, către Franţa, aşa cum s-a spus iniţial. Franţa i-a refuzat lui Ben Ali intrarea pe teritoriul său, iar dictatorul tunisian a ajuns în cele din urmă să se adăpostească în Arabia Saudită.

Cotidianul britanic “The Guardian” remarca faptul că liderii autoritari de tipul lui Ben Ali, sau Nicolae Ceauşescu, cu 21 de ani, înaintea sa, oricât de “luminaţi” sau de toleraţi şi chiar ocrotiţi până la un moment dat de o superputere mondială, nu vor sau nu sunt capabili să înţeleagă că momentul căderii e aproape matematic determinat de creşterea tensiunii sociale până la nivelul de avarie. Iar punctul în care tensiunea socială explodează este acela în care se produce un fapt, aparent nesemnificativ, aparent incapabil să trezească revolta populară şi răsturnarea violentă a regimului autocratic aflat la putere.

Trompetele cotroceniste trâmbiţează peste tot că nu există absolut nicio asemănare între revoluţia tunisiană izbucnită de la autoincendierea tânărului Mohamed Bouazizi şi gestul extrem al unui tată disperat, Adrian Sobaru, cel care în 23 decembrie a decis să se arunce de la balconul sălii de plen a Parlamentului în semn de protest faţă de politicile aberante ale guvernului Băsescu-Boc. “Sobaru, un nebun, cazul s-a închis, nu a avut urmări, deci comparaţia cu Tunisia, e o aberaţie, nu se justifică!”, cam asta spun propagandiştii regimului Băsescu. Nu, tovarăşi propagandişti, Adrian Sobaru nu e nebun, iar comparaţia cu Tunisia nu e o aberaţie! Sau dacă tot vă “pute” această comparaţie, ce ziceţi de o comparaţie între posibilele consecinţe ale protestului făcut de Adrian Sobaru cu urmările (e adevărat, nu imediate) ale autoincendierii lui Liviu Babeş, românul curajos care în 2 martie 1989 şi-a dat foc pe pârtia de schi din Poiana Braşov, în semn de protest faţă de regimul Ceauşescu?!.

SURSA : http://www.cotidianul.ro

Angajaţii români vor deveni sclavi?

De câte ori, în ultimul an, nu aţi auzit “e criză, aşa că trebuie să muncim mai mult şi să reducem salariile”, din gura şefilor? Dacă speraţi ca de la anul să aveţi parte de o viaţă mai uşoară, vă înşelaţi! Codul Muncii se va schimba, dar nu în avantajul salariaţilor.

Una dintre condiţiile impuse de delegaţia FMI României pentru acordarea ultimei tranşe din împrumut a fost ajustarea Codului Muncii. Schimbările avantajează angajatorii, care vor avea la îndemână mai multă flexibilitate pe piaţa muncii. Pe de altă parte, ajustarea Codului Muncii îi transformă pe salariaţi în sclavii angajatorului.

Ziua de lucru va avea 12 ore. Această propunere a venit din partea patronatelor şi este una dintre cele mai groaznice scenarii pentru angajaţi. Până acum, Codul Muncii aflat în vigoare prevede o normă întreagă de muncă de opt ore pe zi, adică 40 de ore de muncă pe săptămână. De asemenea, managerii au posibilitatea de a distribui inegal orele de lucru dintr-o săptămână, după specificul fiecărei munci;

Concedierea se va putea face mai uşor. Tot pentru stimularea mediului de afaceri, a fost avansată şi această propunere. Acum, procedura de concediere este extrem de stufoasă. Managerul trebuie să aducă argumente foarte clare despre abaterile angajatului vizat şi să dovedească faptul că acesta nu mai corespunde postului ocupat. Pe viitor, se va elimina procedura de cercetare prealabilă şi de evaluare, astfel încât patronul îşi va concedia angajaţii fără a da explicaţii;

Weekend în mijlocul săptămânii. Se are în vedere şi posibilitatea ca zilele libere să nu fie neapărat în weekend. Motivaţia: există mai multe activităţi profesionale atipice care se desfăşoară în weekend, iar angajaţii îşi pot lua liber în timpul săptămânii de lucru;

Perioada de probă, extinsă. Angajatorii au pretins că intervalul de probă (acum, în general de până la trei luni) este prea scurt pentru a evalua salariaţii. Acest lucru îi afectează direct pe angajaţi pentru că, pe perioada de probă, aceştia nu au un contract de muncă şi rămân descoperiţi în ceea ce priveşte contribuţiile la asigurările sociale;

Fracţionarea concediului de odihnă. Dacă, până acum, legal, un angajat trebuia să aibă concediu de odihnă 15 zile lucrătoare consecutiv, pe viitor, aceasta nu va mai fi o condiţie. Perioada de repaus ar putea fi fracţionată după bunul plac al angajatorului şi la mica înţelegere dintre salariat şi manager;

Patronii ar putea să vă vrea numai pentru o perioadă determinată. Siguranţa unui loc de muncă călduţ pe perioadă nedeterminată s-a dus! Pe viitor, salariaţii vor sta cu frica-n sân, pentru că managerii vor putea încheia, fără oprelişti, contracte de muncă pe termen scurt. Iar la finalizarea unui astfel de contract e posibil să rămâneţi în companie sau să plecaţi…fără alte drepturi!

Vom munci sau nu 12 ore pe zi?

Ministrul muncii, Ioan Botiş , a afirmat aseară că sunt şanse slabe ca în noul Cod al Muncii ziua de lucru să aibă 12 ore. El a precizat că, deocamdată, sunt acceptate toate variantele primite din partea mediului de afaceri. Botiş a mai spus că o să se discute, în curând, despre modificările aduse actului normativ, dar că orice prevedere va fi în conformitate cu normele europene.

Boc amână iar legea de salarizare unică

Bugetarii au stat ieri degeaba cu sufletul la gură! Guvernanţii au hotărât amânarea din nou a noii scheme după care îşi vor primi salariile angajaţii de la stat.

După negocierile care s-au întins pe mai multe luni, legea salarizării unitare a fost amânată. Surse care s-au aflat la discuţiile de ieri dintre guvernanţi si sindicate au spus că actul normativ ar putea să intre în vigoare abia în 2012! Decizia de amânare a aplicării legii a fost luată după ce toate variantele de salarizare expuse până acum au fost respinse de sindicate, dar şi de patronate.

Salariul de 670 de lei e prea mic

Ieri, premierul Emil Boc a declarat că încă strânge informaţii, propuneri şi reglementări pentru ca, în final, legea să aibă varianta cea mai bună şi să mulţumească pe toată lumea. Tot ieri, s-au discutat alte probleme arzătoare pentru bugetari, cum ar fi valoarea salariului minim pe economie. Negocierile au eşuat însă din nou! Coaliţia de guvernare a discutat în ultima săptămână mai multe variante privind majorarea lefurilor bugetarilor şi salariul minim.

Ieri, Emil Boc a propus ca valoarea acestuia să fie de 670 de lei. Reprezentanţii sindicatelor şi cei ai patronatelor au respins însă această propunere, pe motiv că suma este mult prea mică. Ei solicitau un salariu minim între 710 şi 750 de lei. Singura propunere care a descreţit frunţile sindicaliştilor a fost aceea că veniturile angajaţilor la stat vor fi majorate, anul viitor, cu 15 procente. Adică li se vor da 15% din cele 25 de procente tăiate din salariu în vara acestui an.

Soarta pensionarilor, hotărâtă abia pe 7 decembrie

Legea sistemului unitar de pensii publice ar trebui să fie votată de deputaţi în data de 7 decembrie, a hotărât conducerea Camerei. Cererea de reexaminare a Legii pensiilor, transmisă Parlamentului de către preşedintele Traian Băsescu, a fost respinsă de Senat, în urmă cu o săptămână. Şeful statului cerea stabilirea vârstei de pensionare la 63 de ani pentru femei, şi nu la 65 de ani, aşa cum era fixat iniţial în lege.

Alte prevederi stabilite de proiectul de lege unitară destinată pensionarilor: schema de calcul pentru punctul de pensie şi modalitatea de indexare a veniturilor bătrânilor. În plus, acest act normativ mai prevede şi eliminarea pensiilor de lux, una dintre cele mai dezbătute măsuri pe care Guvernul Boc vrea să le adopte. Astfel, sute de mii de pensionari cu venituri foarte mari vor pierde până la 80 % din ele.

Sursa : http://www.libertatea.ro

Mogulii, Basescu si manipularea opozitiei

Anul acesta a fost un an plin de greve si manifestari de toate felurile, majoritatea au fost clar manipulate de catre opozitie in frunte cu faimosi nostri moguli locali. Posturile TV au ajuns unelte de propaganda pentru moguli, oameni muncii fiind victimele jocurilor politice si bataliilor pentru putere. Basescu si clanul lui nu sunt mai prejos, se pare ca toate probleme tarii vin de la mogulii si aliati lor politici. Cand clasele dominante se bat pentru putere oameni muncii devin niste unelte, grevele si convulsiile sociale sunt folosite pentru interes personal in frunte cu sindicatele ce se afla in buzunarele partidelor politice. Nevoile si dorintele ce stau la  baza grevelor si convulsiilor sociale sunt repede uitate dupa ce mogulii si clica vor prelua puterea, oameni muncii nu pot fi reprezentati de niste turnatori si fosti securisti ca Vantu sau Voiculescu. Opozitia in Romania se pare ca reprezinta interesele claselor avute nicidecum interesele muncii. Oameni de afaceri corupti ca Vantu si fosti securisti ca Voiculescu au ajuns lideri de opinie in Romania unde presa se zice ca e “libera”. Unde a fost presa “libera” si critica in timpul altor guvernari ?, nu va mai lasati indusi in eroare de greve manipulate si stiri controlate.

Un alt atac asupra oamenilor muncii : Guvernul vrea modificarea Codului Muncii si Codului Social

Proiectul Legii Asistentei Sociale reduce drastic sutele de drepturi sociale existente, grupandu-le in patru mari categorii de prestatii sociale. Vom munci  mai mult,  vom fi concediaţi  mult mai uşor şi   vom sta până la 120 de zile în perioada de probă înaintea angajării.  Nu sunt singurele veşti proaste care se vor pune în practică după ce noul cod  al muncii  va fi aprobat. Acum acesta este pe masa ministrului muncii.

Propunerile de modificare ale codului muncii au stârnit deja reacţii chiar dacă  acestea nu au fost aprobate. Asta deorece viitoarea legislaţie va aduce schimbări majore în relaţia angajat-angajator.  Astfel, vom fi nevoiţi să muncim şi cîte 12 ore pe zi şi vom fi concediaţi mult mai uşor. Totodată,  patronii vor putea mări perioada de probă până la 120 de zile. Angajaţii privesc cu suspiciune  modificările propuse de guvern. Nici liderii de sindicat nu privesc cu ochi buni aceste prevederi.

Ministrul Muncii Ioan Botiş a declarat că săptămâna viitoare vor avea loc întâlniri cu sindicatele după  care se va stabili forma finală a noului cod al muncii.