Inainte de a fi scriitor, Panait Istrati a fost ziarist si militant pentru dreptate sociala. Scriitorul brailean, care si-a dedicat intreaga viata prieteniei, a activat la Braila ca secretar al Sindicatului muncitorilor din portul Brailei si a scris in numeroase publicatii care apartineau miscarii muncitoresti. Dintre acestea amintim: “Romania Muncitoare”; “Tribuna Transporturilor”; “Dimineata”; “Adevarul”; “Viata Sociala”; “Lumea Noua”, etc.
Putem pune incercarile, venite din toate partile, de a minimiza importanta operei lui (calomnia, omisiunea, uitarea programatica), pe activitatea sa de sindicalist si mai tarziu pe rolul pe care si l-a insusit in condamnarea abuzurilor staliniste? Succesul pe care l-a obtinut in Franta ca scriitor, i-a fost refuzat in Romania, desi Istrati marturisea ca el se considera in primul rand un scriitor de limba romana. Atunci ca si azi, opera lui ramane insuficient explorata: cati romani stiu, de exemplu, ca Panait Istrati se numara printre cei 100 de autori recomandati de Ministerul Educatiei din Turcia? Cel care avea sa devina “una din marile constiinte literare ale epocii lui; una din marile constiinte europene ale timpului sau”1 a fost acoperit de o uitare ostila si asta pentru ca Istrati nu a fost niciodata un personaj comod si nu a slujit nicio ideologia ci doar libertatea din care si-a facut un cult.
Ion Ursulescu aduna in “Panait Istrati – Pseudonime” mai multe articole ale scriitorului brailean, preluate din presa sindicalista si socialista a vremii. Aceasta colectie de articole ofera o imagine mai putin cunoscuta a lui Istrati. Prin intermediul lor avem acces catre un Istrati dedicat luptei pentru justitie sociala.
Ion Ursulescu – “Panait Istrati – Pseudonime”, Editura Istros, Braila, 2002
