Anarhismul ca teorie de organizare – Colin Ward

S-ar putea crede că descriind anarhismul ca teorie de organizare propun un paradox deliberat: “anarhia” s-ar putea considera a fi, prin definiție, opusul organizării. De fapt, prin “anarhie” se înțelege absența guvernului, lipsa autorității. Poate exista organizare socială, fără autoritate, fără guvern? Anarhiștii susțin că poate fi, și de asemenea, afirmă că se dorește să existe. Ei afirmă că, la baza problemelor noastre sociale este principiul guvernării. Sunt, la urma urmei, guvernele care pregătesc de război și duc războaie, chiar dacă tu esti obligat să lupţi în acestea şi să le plăteşti; bombele de care sunteți îngrijoraţi nu sunt bombele atribute anarhiștilor de către caricaturiști, ci bombele pe care guvernele le-au perfecționat, pe cheltuiala ta. Până la urmă, guvernele fac si aplica legile care permit “celor care au” să rețină controlul asupra bunurilor sociale, mai degrabă decât să le împartă cu “cei care nu au”. Principiul autorității este, cel care asigură faptul că oamenii vor lucra pentru altcineva pentru cea mai mare parte a vieții lor, nu pentru că s-ar bucura de ea sau că ar avea orice control asupra muncii lor ci pentru că ei o văd ca singurul mijloc de trai.

Am spus că este guvernul care face război și pregătește pentru războaie, dar, evident, nu este doar guvernul – puterea unui guvern, chiar și dictatura cea mai absolută, depinde de acordul tacit al guvernaților. De ce oamenii consimțesc a fi guvernați? Nu este doar frica: cum pot milioane de oameni să se teamă de un grup mic de politicieni? Asta se datorează faptului că ei subscriu la aceleași valori ca și guvernanții lor. Conducătorii și condușii, deopotrivă cred în principiul autorității, al ierarhiei, a puterii. Acestea sunt caracteristicile principiului politic. Anarhiștii, care au distins întotdeauna între stat și societate, aderă la principiul social, care poate fi văzut oriunde oamenii se unesc într-o asociație bazată pe o nevoie comună sau un interes comun. “Statul”, a declarat anarhistul german Gustav Landauer, “nu este ceva care poate fi distrus de o revoluție, ci este o condiție, o anumită relație între ființele umane, un mod de comportament uman; l-am distruge prin contractarea altor relații, prin comportament diferit “.

Oricine poate vedea că există cel puțin două tipuri de organizare. Există tipul care este forțat asupra ta, care este condus de sus, și există tipul care este condus de jos, care nu pot forța să faci ceva, în care ești liber să aderi sau liber să părăseşti. Am putea spune că anarhiștii sunt oameni care doresc să transforme toate tipurile de organizare umană, în tipul de asociere voluntară, unde oamenii pot ieşii și începe unul de-al lor, în cazul în doresc. În evaluarea acelei cărți neserioase, dar utile “Legea lui Parkinson”, am încercat să enunț patru principii în spatele teoriei anarhiste de organizare: că ar trebui să fie (1) voluntară, (2) funcțională, (3) temporară, și (4) mică. Aceasta ar trebui să fie voluntară, din motive evidente. Nu există nici un rost pledând pentru libertatea individuală și responsabilitate dacă vom pleda pentru organizațiile în care apartenența este obligatorie. Aceasta ar trebui să fie funcțională și temporară tocmai pentru că permanența este unul dintre acei factori care îngreunează arterele unei organizații, dându-i un interes legitim în propria supraviețuire, în care servește interesele titularilor, mai degrabă decât funcția sa.

IASR intervievat de Radio Libertaire

IASR (Iniţiativa Anarho-Sindicalistă din România) intervievat de către Radio Libertaire (postul de radio al Federației Anarhiste din Franţa). Interviul a fost acordat la Adunarea Anarhistă Internaţională din St. Imier, Elveția, care a avut loc între 8-12 august 2012. Interviul este în limba engleză și franceză.

Declarația publică de la Congresul IFA din St. Imier 2012, 9-12 august

Declarația publică de la Congresul IFA din St. Imier 2012, 9-12 august către oamenii exploatați și asupriți din toată lumea. Adunarea Anarhistă de la St. Imier a permis multor grupuri și militanți care sunt membri și non-membri ai Internaţionalei Federaţiilor Anarhiste (IAF-IFA) să se întâlnească. IASR (Iniţiativa Anarho-Sindicalistă din România) a fost prezent în calitate de observator la Congresul IFA.

Acum o sută patruzeci de ani în urmă a fost fondată în acest oraș o mișcare internațională de “antiautoritariști” . Aceasta a jucat un rol important în crearea unei mișcări organizate a anarhiștilor. Apoi au muncit pentru transformarea socială profundă, iar în acest fel, am participat, în calitate de IFA, la adunarea internațională din St-Imier. Ceea ce avem de oferit este cel mai bun fel de societate pe care umanitatea este capabilă de a realiza. Dorim să creăm o lume în care există egalitate economică totală, prin care ne referim la faptul că nu ar trebui să existe proprietate personală, ci numai ceea ce producem, deţinând totul comunal, fără a avea nevoie de bani. Dar precum egalitatea economică, ar exista libertate maximă personală. Acest lucru înseamnă că trăim așa cum vrem și nimeni nu ne poate obliga să facem cea ce nu dorim să facem, sau ne împiedice să facem ceea ce vrem să facem cu excepția cazului în care limitează libertatea altora. Astfel, nu ar mai exista nici o ierarhie sau opresiune de orice fel. Nu ar fi nevoie de un stat sau poliție pentru că nu am avea nevoie de control sau de constrângere. Nu ar mai fi nevoie de războaie sau conflicte globale deoarece nu am avea dușmani politici și nici o dorință sau nevoie să cucerim resurse de la oricine altcineva. Asta e ceea ce noi numim anarhism.

Anarhiștii resping ideea că este în natura umană ca o persoană să exploateze pe alta și că suntem inegali. Conducătorii și statele de-a lungul istoriei au menținut acest sistem. Această minciună justifică Capitalismul ca un sistem “natural”. Am auzit că există o “criză” a capitalismului, dar capitalismul este criza. Este un sistem recent în termeni istorici și a adus deja umanitatea în genunchi de mai multe ori înainte de producerea situației actuale. Dar oamenii din toată lumea văd prin această minciună și se opun statelor și capitalismului ca niciodată și caută să își coordoneze eforturile dincolo de granițele naționale. Acest lucru face ca o societate anarhistă mai mult decât oricând posibilă. Dar anarhismul nu este utopism. În mod evident, pentru o astfel de societate să funcţioneze, multe lucruri trebuie să se schimbe în primul rând, iar sarcina noastră acum este de a ajuta să aducem aceste transformări vaste și să oferim o analiză care este utilă. Clasa muncitoare, prin care înțelegem toţi oamenii exploatați și sărăciți, noi înșine printre ei, trebuie să funcționeze ca o mișcare de masă. Crucial, nu trebuie să încredințeze lupta liderilor noi cu idei vechi, ci prin stabilirea propriului drum.

Astăzi, mișcările sociale practică noi modalități de organizare care se trag foarte mult din anarhism, de exemplu, a acționa direct împotriva obstacolelor în calea progresului acestora și experimentarea cu forme organizatorice non-ierarhice. Acestea includ mișcările studențești, acțiuni împotriva distrugerii mediului și resurselor comune, luptele anti-militariste, cele împotriva summiturilor G8 și capitalismului în general și cel mai recent, lupta împotriva austerității, care unește clasa muncitoare internațională. Mișcările cum ar fi Occupy şi Indignados și mișcări similare de auto-organizare împotriva sistemului bancar au demonstrat importanța utilizării acțiunii directe pentru a recupera spațiul public. Revoltele popoarelor asuprite indigene din ultimele decenii, cum ar fi mişcarea zapatista, au inspirat noile mișcări sociale și au influențat anarhismul în sine. Astfel de mișcări noi crează adunări mari pentru a lua decizii împreună, fără lideri. Aceştia practică luarea deciziilor pe orizontală. Unindu-se în mod federal, ca organizații cu statut egal fără organe de decizie la centrul lor.

Dar aceste încercări adesea nu reușesc ceea ce este posibil, deoarece o modificare semnificativă socială necesită, de asemenea, să ne schimbăm ca indivizi. Căutăm să fim liberi și egali ca indivizi, dar trebuie să existe, de asemenea, responsabilitatea voluntară, personală și auto-organizare. Clasa muncitoare însăși conține diviziuni, opresiuni și ierarhii care nu dispar doar pentru că nu vrem să avem conducător și dorim să fim egali. Ca membri ai clasei muncitoare ne luptăm, prin urmare, pe plan intern împotriva rasismului nostru, sexismului și atitudinilor și practicilor patriarhale. La fel luptăm împotriva ipotezei că heterosexualitatea este norma, sau categoriile definite în mod clar “masculin” și “feminin” sunt “normale”. Noi trebuie să identificăm și să se ne opunem discriminării și a stereotipurilor pe baza vârstei sau capacității. Până când inegalitățile internalizate și considerațiile față ierarhie nu sunt identificate și eliminate nu putem fi liberi, și astfel identificăm și ne opunem acestora în mișcările sociale și organizațiile lucrătorilor, precum și în societate în general. În final, pentru a crea această societate liberă și egală, clasa muncitoare în sine trebuie să dea jos conducătorii și capitalul. Noi numim asta o “revoluție socială”. Anarhiștii încearcă să construiască încrederea în clasa muncitoare, în capacitatea noastră de a avea succes cât mai repede și cu violenţă cât mai puţin posibilă. Noi facem acest lucru prin alăturarea noastră muncitorilor pentru a câștiga victorii mici. Noi facem cel mai bine acest lucru prin acțiune directă, nu prin intermediul reformelor și negociere cu șefii. Acțiunea directă nu înseamnă să asteptăm ci să luăm ceea ce ar trebui să aparțină nouă tuturor. Avem nevoie să susținem luptele reciproce prin intermediul ajutorului mutual. Acest lucru înseamnă solidaritate practică în vremuri grele. Precum și ajutându-ne pe o bază de zi cu zi, acest lucru demonstrează oamenilor ceea ce suntem. Așa că practicăm anarhia acum în măsura în care putem în modul în care organizăm si cum luptăm să dovedim că o societate anarhistă este posibilă.

Salutăm acei tovarăși din trecut, activitatea lor și sacrificiile personale pentru emanciparea omului. Vom continua munca lor, și dezvoltarea critică a ideilor lor şi să le aplicăm la situația noastră. Aceştia la rândul lor ar saluta clasa muncitoare mondială în acest moment în istoria sa, așa cum se străduiește pentru libertate reală și egalitate.

IFA sa ocupat de mai multe teme în ultimele 5 zile, în special:

• Criza economică și lupta socială

• Solidaritatea internațională

• Anti-militarism

• Energiile alternative şi anti-nucleare

• Migrația

Pe această bază, IFA și-a revigorat propriile sale activități și invită toate persoanele exploatate la lupta pentru transformarea societății, pentru anarhism.

Internaţionala Federaţiilor Anarhiste (IAF-IFA), 12 august 2012. http://i-f-a.org

Adunare Anarhistă Internaţională, St-Imier Elveţia, 8-12 August 2012

Între 8-12 august 2012, o adunare anarhistă internaţională va avea loc la St-Imier (Elveţia de Vest) pentru aniversarea a 140 de ani de la Prima Internaţională anti-autoritară care a fost organizată în St Imier în anul 1872. 

Declaraţia Comitetului de Organizare:

Toţi libertarii din diferitele mişcări anarhiste din întreaga lume, şi cei interesaţi sa afle mai multe despre anarhism, sunt invitaţi să se adune între 8-12 august 2012 la St-Imier în munţii Jura, Elveţia. Vom sărbătorii aniversarea a 140 ani de la primul congres din St-Imier, care a avut loc în 1872, atunci când Internaţionala Anarhistă din St-Imier a fost creată, după ce membrii anti-autoritari au fost expulzaţi din Prima Internaţională a lui Marx. De atunci, lumea sa schimbat în multe privinţe, cu diferite curente libertare evoluând în direcţii diverse, un aspect care va fi bine reprezentat la adunarea de la St-Imier. Desigur, timpul nu a diminuat modalităţile în care cei mai slabi din societate sunt asupriţi de cei puternici, iar adunarea va aborda în mod corespunzător multitudinea de metode pentru a rezista acestor forme de opresiune.

Federaţia Jura şi Congresul de la St-Imier 1872

În 1864, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor a fost fondată, urmat la scurt timp de secţiunile din La Chaux-de-Fonds, Le Locle, St-Imier şi alte regiuni din munţii Jura, Elveţia. Mulţi dintre membrii ai acestor secţiuni munceau acasă ca ceasornicari, ştiau să citească bine şi aveau un spirit independent. Când a ajuns  Bakunin în regiune la 1869, a avut loc o întâlnire a minţilor, care nu a fost fără consecinţe. Ca urmare a acestei convergenţe de idei, Federaţia Jura a devenit polul libertar al Primei Internaţionale, în contrast cu cel Marxist. Înfuriat de această opoziţie, Marx a făcut tot ce a putut pentru a elimina acest curent divergent. În 1872 a crezut că a realizat acest obiectiv. La Congresul de la Haga, Marx a reuşit să îşi adune susţinătorii şi cu ajutorul unor reprezentanţi al unor secţiuni non-existente a reuşit să obţină voturile pentru excluderea lui Bakunin şi James Guillaume, având nevoie doar de câteva voturi pentru a îi face acelaşi lucru lui Adhemar Schwitzguebel, delegat al Federaţiei Jura. Şocaţi de aceste măsuri, secţiunile care erau simpatizante ale curentului anti-autoritar, inclusiv Spania, Italia, Franţa, Belgia şi Statele Unite ale Americii, au organizat o conferinţă în St-Imier, unde au fost adoptate rezoluţii libertare. Internaţionala anti-autoritară a supravieţuit pana la sfârşitul secolului. 140 de ani de la Congresul de la St-Imier, exploatarea şi alienarea muncitorilor este în continuare la fel de brutală. Iluzia marxistă a disipat, în lumina dictaturilor comuniste. Capitalismul trăieşte din criză în criză. Crizele sociale, crizele politice, pe lângă actuala criză ecologică.

Ce poziţie are mişcarea anarhistă în prezent?

Adunarea anarhistă de la St-Imier 2012 va fi o oportunitate de a analiza istoria mişcării anarhiste, ideile sale, realizările sale, speranţele sale, înfrângerile şi ce rămâne în prezent; luptele proprii şi acele acţiuni impartasite cu ceilalţi: anti-militarism, anti-rasism, anti-sexism, autonomie, autogestionare, educaţie, feminism, internaţionalism, non-violenţă etc. O serie de ateliere de lucru şi evenimente sunt deja planificate: cursuri istorice, conferinţe tematice , teatru, concerte, expoziţii, filme, un târg de carte, o staţie de radio, tabără libertară, o piaţă autogestionată cu produse ecologice, ateliere de lucru, restaurante etc. Acest eveniment internaţional doreşte să fie deschis, nu numai pentru întreaga mişcare anarhistă internaţională, dar de asemenea publicului larg, fără discriminare. Admitere liberă şi  stabilirea voluntară a preţurilor va fi utilizată ori de câte ori este posibil, în scopul de a permite cât mai multor persoane să participe la eveniment. Rasismul, sexismul, xenofobia, homofobia şi toate formele de violenţă şi discriminare nu vor fi tolerate. Bazat pe ceea ce a fost spus, orice persoană, ramură, sau organizaţie este binevenită să se implice şi să se alăture acestei iniţiative, sugerând expoziţii, dezbateri, lecturi, spectacole, ateliere de lucru etc. Căutăm voluntari!

http://www.anarchisme2012.ch