De ce 1 Mai (Ziua Internaţională a Muncii)?

În contextul zilei de 1 mai și a Zilelor de Acțiune a IWA (Asociaţia Internaţională a Muncitorilor) la care am fost invitaţi, IASR a demarat o campanie pe data de 30 aprilie și 1 mai care vizează sensibilizarea opiniei publice cu privire la semnificația istorică a 1 mai în lupta globală a muncitorilor pentru dreptate socială. Având în vedere moștenirea post-stalinistă în ceea ce privește această zi, ce reprezenta o ocazie propagandistică imensă, fiind folosită într-un mod coercitiv, impunând supunere asupra clasei muncitoare prin parade grandioase și narcisiste, evitând nu numai istoria reală a 1 mai, dar de asemenea spiritul său militant.

Încearcând să reînvie spiritul militant al 1 mai, membrii IASR din diferite orașe (Constanța, București și Timișoara) au distribuit pliante intitulate “De ce 1 mai (Ziua Internațională a Muncii)?”, conținând, alături de istoria 1 mai, un manifest împotriva muncii salariale, situația clasei muncitoare românești și cum 1 mai ar putea fi un punct de pornire în lupta pentru o viaţă mai bună. De asemenea în Constanța, un banner a fost făcut care a fost fixat pe un pod cu vedere spre una din ieșirile din oraș, cu mesajul “Haymarket 1886. Lupta Continuă. Tu Ai Uitat?”.

Dincolo de capitalism si "comunism"- exista alternative viabile?

Colapsul Uniunii Sovietice si sfarsitul brusc al “comunismului” in Europa a lasat un gol imens in mintile activistilor din toata lumea, multi dintre ei parasindu-si atitudinea anti-capitalista, lasand-o la o parte pentru pozitii moderate, social democrate si reformist liberale. Acest lucru inseamna ca numai exista alternative care duc dincolo de cele doua sisteme deja esuate?, sau ca victoria apartine capitalismului?. Raspunsurile adevarate la aceste intrebari necesita un efort intelectual foarte mare, deoarece conceptia lumii intregi a fost modelata de un conflict ideologic si doctrinar (Razboiul Rece), un razboi ce avea in primul rand camp de lupta mintile si conceptiile maselor. Tocmai din aceasta cauza alternativele ce au existat dincolo de cele doua  sisteme au fost musamalizate si distruse, ambele puteri mondiale sau legitimat una pe alta si au creat un esichier politic central unde capitalismul occidentului si “comunismul” rasaritului a reprezentat  singura batalie monolitica unde alternativele nu exista, unde esti ori comunist ori capitalist/fascist.

Cuvinte precum “socialism” sau “comunism” au  fost abuzate si epuizate de continut, nimic din sensul si semnificatia originala a acestor cuvinte a rezistat testul timpului si atacul masinii de propaganda a statului, fie el “democratic”  sau “socialist”. Socialismul a fost transformat intr-o conceptie rigida si etatista, unde totul este subjugat in fata statului “socialist” in frunte cu partidul unic avangardist. In acelasi timp si in acelasi fel  a fost epuizat de continut si cuvantul “democratie”,transformând-ul intrun republicanism oligarhic unde o mica parte a societatii caracterizata fie prin avutie, influenta politica sau inrudire c0nduce totul. Socialismul si democratia in traditia libertara sunt unul si acelasi, traditia “socialist libertara” sau “libertarian socialism” reprezinta adevarata alternativa, democractia inseamna  societatea participativa nu oligarhia republicana, socialismul inseamna economia participativa  nu oligarhia economica. Autogestiunea de exemplu reprezinta adevarata vointa a socialismului si a democratiei, economia si societatea intreaga trebuie condusa de intreagul popor prin metode directe, fiecare loc de munca autogestionat se poate uni ca alte locuri de munca prin metode federative si la fel la nivel de industrie, in acelasi fel si in comunitati, cartiere,orase si samd. Astfel de institutii federative bazate pe asociatii libere pot exprima vointa reala a poporului.Alternativele au existat si vor exista, alternative anti-autoritare care nu necesita forta si dictatura fie ea economica sau sociala.

Dincolo de capitalism si “comunism”- exista alternative viabile?

Colapsul Uniunii Sovietice si sfarsitul brusc al “comunismului” in Europa a lasat un gol imens in mintile activistilor din toata lumea, multi dintre ei parasindu-si atitudinea anti-capitalista, lasand-o la o parte pentru pozitii moderate, social democrate si reformist liberale. Acest lucru inseamna ca numai exista alternative care duc dincolo de cele doua sisteme deja esuate?, sau ca victoria apartine capitalismului?. Raspunsurile adevarate la aceste intrebari necesita un efort intelectual foarte mare, deoarece conceptia lumii intregi a fost modelata de un conflict ideologic si doctrinar (Razboiul Rece), un razboi ce avea in primul rand camp de lupta mintile si conceptiile maselor. Tocmai din aceasta cauza alternativele ce au existat dincolo de cele doua  sisteme au fost musamalizate si distruse, ambele puteri mondiale sau legitimat una pe alta si au creat un esichier politic central unde capitalismul occidentului si “comunismul” rasaritului a reprezentat  singura batalie monolitica unde alternativele nu exista, unde esti ori comunist ori capitalist/fascist.

Cuvinte precum “socialism” sau “comunism” au  fost abuzate si epuizate de continut, nimic din sensul si semnificatia originala a acestor cuvinte a rezistat testul timpului si atacul masinii de propaganda a statului, fie el “democratic”  sau “socialist”. Socialismul a fost transformat intr-o conceptie rigida si etatista, unde totul este subjugat in fata statului “socialist” in frunte cu partidul unic avangardist. In acelasi timp si in acelasi fel  a fost epuizat de continut si cuvantul “democratie”,transformând-ul intrun republicanism oligarhic unde o mica parte a societatii caracterizata fie prin avutie, influenta politica sau inrudire c0nduce totul. Socialismul si democratia in traditia libertara sunt unul si acelasi, traditia “socialist libertara” sau “libertarian socialism” reprezinta adevarata alternativa, democractia inseamna  societatea participativa nu oligarhia republicana, socialismul inseamna economia participativa  nu oligarhia economica. Autogestiunea de exemplu reprezinta adevarata vointa a socialismului si a democratiei, economia si societatea intreaga trebuie condusa de intreagul popor prin metode directe, fiecare loc de munca autogestionat se poate uni ca alte locuri de munca prin metode federative si la fel la nivel de industrie, in acelasi fel si in comunitati, cartiere,orase si samd. Astfel de institutii federative bazate pe asociatii libere pot exprima vointa reala a poporului.Alternativele au existat si vor exista, alternative anti-autoritare care nu necesita forta si dictatura fie ea economica sau sociala.

Oameni muncii sunt din nou tradati: Sindicatele danseaza pe muzica partidelor

PSD a acaparat CNSLR-Fraţia, PNL curtează mai multe federaţii importante, PD-L recrutează lideri puternici, ţărănistii încearcă să renască cu sprijin sindical, iar Partidul Ecologist adună ce mai rămâne.

Influente atât la nivel central, cât si local, sindicatele au devenit o adevărată pepinieră pentru mediul politic. Lideri-cheie din aceste structuri sunt momiţi cu funcţii importante în schimbul unor carnete de partid. CNSLR-Frăţia, una dintre cele mai bogate structuri sindicale, a semnat deja un acord de colaborare cu PSD. Nu este pentru prima dată când au loc astfel de înţelegeri, interesul fiind de ambele părţi. Nici PD-L nu se lasă mai prejos, încercând să atragă cât mai mulţi lideri importanţi, care pot ajuta partidul pe frontul social. La rândul său, PNL are înţelegeri care datează de mai mulţi ani cu mai multe ramuri sindicale . Saltul din barca sindicatelor în cea a politicului este tot mai des făcut de oamenii care s-au lansat în viaţa publică prin intermediul unor structuri formate pe baza unor organizaţii muncitoresti. De multe ori, sindicalistii preferă să stea cu un picior în luntrea care i-a consacrat si cu celălalt în ograda unui partid care le poate asigura un loc călduţ într-o structură importantă. În funcţie de interes, se aruncă într-o parte sau alta.
În căutare de voturi, politicul strânge în rândurile sale cât mai multe figuri care îi pot asigura un succes electoral. Doctrina nu mai are niciun rol în astfel de cazuri, fiind situaţii în care s-a ajuns ca partide de centru-dreapta să încheie înţelegeri cu organizaţii sindicale.