Sistemul Salarial – Partea 1: Guvernul Reprezentativ şi Salarizarea (P. Kropotkin)

În această mică broşură, Kropotkin analizează şi respinge teoria marxistă referitoare la relaţia dintre muncă şi salariul care o remunerează, poziţie bazată pe concepţia lui Karl Marx pentru care există două tipuri de muncă de valoare diferită:munca simplă, sau necalificată şi cea complexă, sau calificată.  Broşura conţine patru părţi pe care le vom publica ulterior.

Partea 1: Guvernul Reprezentativ şi Salarizarea

În planul lor de reconstrucţie a societăţii, Colectiviştii comit, după părerea noastră, o eroare dublă. În timp ce vorbesc despre abolirea dominaţiei capitalismului, totuşi aceştia doresc să menţină două instituţii care stau la baza aceste dominaţii, şi anume, guvernul reprezentativ şi sistemul salarial.

În ceea ce priveşte guvernul reprezentativ, pentru noi este absolut de neînţeles cum persoane inteligente (nelipsite printre Colectivişti) pot continua să fie partizane a parlamentelor naţionale şi municipale, după toate lecţiile pe care istoria ni le-a dat despre acest subiect, fie în Anglia sau Franţa, în Germania, Elveţia sau Statele Unite. În timp ce se poate observa pretutindeni cum dominaţia parlamentară e sfărâmată; în timp ce principiile sale în sine – şi nu doar aplicaţiile lor- sunt criticate în toate părţile, cum pot oamenii inteligenţi care se auto-numesc Socialişti Revoluţionari, să caute să menţină un sistem deja condamnat la moarte?

Sclavia Modernă – Adelino Tavares de Pinho

Adelino Tavares de Pinho s-a născut în nordul Portugaliei. A fost contabil şi mai târziu profesor. A început militanismul anarhist în São Paulo. A participat activ în implementarea Învăţământului Raţionalist, idealizat de Francisco Ferrer, în Brazilia. Împreună cu João Penteado şi alţi anarhişti, a concretizat fondarea Şcolii Moderne nr.1, iar în 1912, a inaugurat Şcoala Modernă nr.2 şi, pentru câţiva ani de existenţă a iniţiativei, s-a dedicat exclusiv predării şi administrării instituţiei libertare. În 1919, odată cu închiderea şcolii impusă de către guvern, s-a stabilit în interiorul ţării ca miner, continuând să fie dedicat educaţiei de bază anarhistă în micul oraş Poços de Caldas. A continuat să participe în mişcarea anarhistă, scriind pentru publicaţii cu pseudonimele  Pinho de Riga şi Demócrito. Datorită lipsei de documente, nu s-a putut stabili data naşterii şi data morţii.

Următoru text a fost scris de către acesta sub pseudonimu Pinho de Riga, pentru Jurnalul Rebeliunea, pe 17 mai 1914.

Cat de “sfanta” e proprietatea?

Nu e. Exceptand, poate, proprietatile Bisericii. Pentru ca tocmai dintr-o asemenea perspectiva asupra lumii(ca facuta de Zeu pentru om, sau, pur si simplu, ca apartinand Zeului, in slujba caruia ar fi, si pe care l-ar reprezenta oamenii), si printr-un asemenea cadru social, politic si institutional ierarhic (religios sau laic), proprietatea si-a facut aparitia in societatea umana, ca trasatura definitorie a acesteia de-a lungul istoriei, si a putut primi apelativul de “sfanta”.

In realitate, proprietatea e o conceptie eronata(fie si daca pastram perspectiva religioasa, in care oamenii sunt egali in fata creatorului – care nu i-ar fi creat pe unii cu mai putine drepturi decat altii -, dar al carui plan oricum nu-l cunoastem, ceea ce face, tocmai, ca aceasta perspectiva sa fie mai putin importanta) in care traieste, pe care o invoca, si pe care si-a asumat-o omenirea pana in prezent. In primul rand pentru simplul fapt ca resursele (teritoriale, alimentare, materii prime) sunt anterioare existentei omului, acesta neputand pretinde ca ii apartin, cand, de fapt, el apartine acestora sau, cel mult, e vorba de o interdependenta prin care cele doua parti isi apartin reciproc. Toate resursele de care beneficiaza fiinta umana, au stat la baza generarii acesteia, asa cum un parinte isi genereaza copilul, deci cum ar putea spune copilul ca parintele ii apartine, si ca nici un alt copil nu are dreptul sa se nasca din acesta si sa beneficieze de grija acestuia? In numele carei logici omul isi aproprie un bun care nu ii apartine, doar pentru ca acest bun nu apartine nimanui (sau considera ca nu apartine nimanui), ca si cum ar trebui si ar fi in natura oricarui lucru sa apartina cuiva? Bineinteles ca munca si, intai de toate, simpla necesitate ii da dreptul si privilegiu omului sa beneficieze de o resursa, pentru ca tocmai acesta e sensul resursei, de a perpetua existenta, fiind astfel, la randul ei, perpetuata de aceasta*. Dar a pune stapanire pe o resursa si a o transforma in proprietate este o aberatie si un abuz care deposedeaza resursa de sens si de proprietatea ei reala.

Devine evident, astfel, ca ceea ce in ziua de azi se numeste a cumpara (sau primi) sau a vinde (oferi) o proprietate, sunt actiuni fara nici o sustinere in realitate(ci doar in legislatia umana), pentru ca nu poti vinde ceva ce nu iti apartine, si nu poti cumpara ceva ce nu apartine cuiva. Istoria sociala si politica a omenirii (reflectata in cea culturala) e o inlantuire si intretesere complicata, violenta si abuziva a proprietatilor, teritoriale, animale si umane, avand ca rezultat actual indivizi care au mostenit mai mult si indivizi care au mostenit mai putin sau deloc. Deci o societate in care unii au dreptul de a se naste proprietari, iar altii nu. Dreptul la proprietate prin nastere si mostenire nu e decat o alta consecinta aberanta a erorii proprietatii in care omenirea a trait, cu forma legala, dar fara nici o forma si sustinere reala, pentru ca nu face decat sa mentina inegalitatea si distanta intre oameni, prin faptul ca accesul liber la resursele si posibilitatile lor este ingradit. Meritul unui om nu poate fi determinat dupa meritul parintelui sau, pentru ca aceasta ar insemna ca oamenii nu se nasc liberi (devreme ce unii au un grad mai mare de libertate decat altii), deci ca societatea este corupta. Si chiar daca oamenii au dreptul(legal) si posibilitatea de a cumpara proprietati, aceasta, iarasi, este apanajul celor avuti, celor care au resurse pentru a-si putea permite asta, sau a celor care acumuleaza in defavoarea si prin exploatarea altora**. Sau a catorva ale caror produse si servicii, mai mult sau mai putin remarcabile, mai mult sau mai putin necesare, sunt cumparate de cei multi, deci sunt instariti de catre cei multi. Si pentru ce? Pentru a cumpara ceva ce nimeni nu are dreptul sa vanda.

Desigur, si animalele au comportament teritorial. Nu e de gluma cu dreptul la hrana, imperechere si chiar la tranzit. Comportamentul primilor oameni, perpetuat pana in prezent, e o continuare a acestuia. Nu inseamna ca trebuie sa mentinem traditia. “Partea leului” nu apartine oamenilor***. Suntem mai mult decat instinct de supravietuire, care e bun in situatii de criza, dar ne mentinem in situatii de criza tocmai pentru ca ne bazam pe instinctul de supravietuire. Dorinta de putere si de avutie ne priveaza de adevaratele valori umane, de adevaratele noastre posibilitati si de adevaratele proprietati.
_______________________________

* Chiar si o livada, chiar daca e o resursa creeata de om, nu poate fi considerata proprietatea acestuia, pentru ca, la randul ei, a crescut pe pamant, care nu apartine nimanui, si dintr-o materie prima –seminte si puieti- anterioara omului. Este un rezultat al muncii, de care omult beneficiaza, dar, totusi, un fenomen natural, care nu poate fi insusit de nimeni.

** De exemplu, familia mea a mostenit o casa mare, terenuri si paduri dela strabunicul meu, care avea mari proprietati si afaceri forestiere in perioada dinaintea venirii comunistilor, care i-au confiscat proprietatile si l-au persecutat. Ulterior, aceste proprietati au fost, in parte, restituite si recuperate prin retrocedare si alte procese in instanta. Dar strabunicul nu a provenit dintr-o familie instarita, producandu-si averea treptat, prin diverse afaceri, inclusiv cumparand terenuri de la taranii saraci, intr-o perioada de mare precaritate. Un zvon care ajuns si la mine spunea ca ar fi cumparat terenuri de la acesti tarani loviti de foamete inclusiv pe saci cu porumb. Foarte probabil ca aceasta era o metoda prin care multi, de-a lungul timpului, au obtinut mari proprietati.

*** Animalele, in inconstienta lor, ne dau o lectie de care noi ar trebui sa fim constienti. Masculii de lei fara teritoriu ucid puii lipsiti de o aparare sustinuta din partea leoaicelor atunci cand leii tati dominanti sunt plecati in teritoriu, pentru a induce noi calduri femelei si a face loc propriilor pui.

arhetipale.blogspot.ro

Cat de "sfanta" e proprietatea?

Nu e. Exceptand, poate, proprietatile Bisericii. Pentru ca tocmai dintr-o asemenea perspectiva asupra lumii(ca facuta de Zeu pentru om, sau, pur si simplu, ca apartinand Zeului, in slujba caruia ar fi, si pe care l-ar reprezenta oamenii), si printr-un asemenea cadru social, politic si institutional ierarhic (religios sau laic), proprietatea si-a facut aparitia in societatea umana, ca trasatura definitorie a acesteia de-a lungul istoriei, si a putut primi apelativul de “sfanta”.

In realitate, proprietatea e o conceptie eronata(fie si daca pastram perspectiva religioasa, in care oamenii sunt egali in fata creatorului – care nu i-ar fi creat pe unii cu mai putine drepturi decat altii -, dar al carui plan oricum nu-l cunoastem, ceea ce face, tocmai, ca aceasta perspectiva sa fie mai putin importanta) in care traieste, pe care o invoca, si pe care si-a asumat-o omenirea pana in prezent. In primul rand pentru simplul fapt ca resursele (teritoriale, alimentare, materii prime) sunt anterioare existentei omului, acesta neputand pretinde ca ii apartin, cand, de fapt, el apartine acestora sau, cel mult, e vorba de o interdependenta prin care cele doua parti isi apartin reciproc. Toate resursele de care beneficiaza fiinta umana, au stat la baza generarii acesteia, asa cum un parinte isi genereaza copilul, deci cum ar putea spune copilul ca parintele ii apartine, si ca nici un alt copil nu are dreptul sa se nasca din acesta si sa beneficieze de grija acestuia? In numele carei logici omul isi aproprie un bun care nu ii apartine, doar pentru ca acest bun nu apartine nimanui (sau considera ca nu apartine nimanui), ca si cum ar trebui si ar fi in natura oricarui lucru sa apartina cuiva? Bineinteles ca munca si, intai de toate, simpla necesitate ii da dreptul si privilegiu omului sa beneficieze de o resursa, pentru ca tocmai acesta e sensul resursei, de a perpetua existenta, fiind astfel, la randul ei, perpetuata de aceasta*. Dar a pune stapanire pe o resursa si a o transforma in proprietate este o aberatie si un abuz care deposedeaza resursa de sens si de proprietatea ei reala.

Devine evident, astfel, ca ceea ce in ziua de azi se numeste a cumpara (sau primi) sau a vinde (oferi) o proprietate, sunt actiuni fara nici o sustinere in realitate(ci doar in legislatia umana), pentru ca nu poti vinde ceva ce nu iti apartine, si nu poti cumpara ceva ce nu apartine cuiva. Istoria sociala si politica a omenirii (reflectata in cea culturala) e o inlantuire si intretesere complicata, violenta si abuziva a proprietatilor, teritoriale, animale si umane, avand ca rezultat actual indivizi care au mostenit mai mult si indivizi care au mostenit mai putin sau deloc. Deci o societate in care unii au dreptul de a se naste proprietari, iar altii nu. Dreptul la proprietate prin nastere si mostenire nu e decat o alta consecinta aberanta a erorii proprietatii in care omenirea a trait, cu forma legala, dar fara nici o forma si sustinere reala, pentru ca nu face decat sa mentina inegalitatea si distanta intre oameni, prin faptul ca accesul liber la resursele si posibilitatile lor este ingradit. Meritul unui om nu poate fi determinat dupa meritul parintelui sau, pentru ca aceasta ar insemna ca oamenii nu se nasc liberi (devreme ce unii au un grad mai mare de libertate decat altii), deci ca societatea este corupta. Si chiar daca oamenii au dreptul(legal) si posibilitatea de a cumpara proprietati, aceasta, iarasi, este apanajul celor avuti, celor care au resurse pentru a-si putea permite asta, sau a celor care acumuleaza in defavoarea si prin exploatarea altora**. Sau a catorva ale caror produse si servicii, mai mult sau mai putin remarcabile, mai mult sau mai putin necesare, sunt cumparate de cei multi, deci sunt instariti de catre cei multi. Si pentru ce? Pentru a cumpara ceva ce nimeni nu are dreptul sa vanda.

Desigur, si animalele au comportament teritorial. Nu e de gluma cu dreptul la hrana, imperechere si chiar la tranzit. Comportamentul primilor oameni, perpetuat pana in prezent, e o continuare a acestuia. Nu inseamna ca trebuie sa mentinem traditia. “Partea leului” nu apartine oamenilor***. Suntem mai mult decat instinct de supravietuire, care e bun in situatii de criza, dar ne mentinem in situatii de criza tocmai pentru ca ne bazam pe instinctul de supravietuire. Dorinta de putere si de avutie ne priveaza de adevaratele valori umane, de adevaratele noastre posibilitati si de adevaratele proprietati.
_______________________________

* Chiar si o livada, chiar daca e o resursa creeata de om, nu poate fi considerata proprietatea acestuia, pentru ca, la randul ei, a crescut pe pamant, care nu apartine nimanui, si dintr-o materie prima –seminte si puieti- anterioara omului. Este un rezultat al muncii, de care omult beneficiaza, dar, totusi, un fenomen natural, care nu poate fi insusit de nimeni.

** De exemplu, familia mea a mostenit o casa mare, terenuri si paduri dela strabunicul meu, care avea mari proprietati si afaceri forestiere in perioada dinaintea venirii comunistilor, care i-au confiscat proprietatile si l-au persecutat. Ulterior, aceste proprietati au fost, in parte, restituite si recuperate prin retrocedare si alte procese in instanta. Dar strabunicul nu a provenit dintr-o familie instarita, producandu-si averea treptat, prin diverse afaceri, inclusiv cumparand terenuri de la taranii saraci, intr-o perioada de mare precaritate. Un zvon care ajuns si la mine spunea ca ar fi cumparat terenuri de la acesti tarani loviti de foamete inclusiv pe saci cu porumb. Foarte probabil ca aceasta era o metoda prin care multi, de-a lungul timpului, au obtinut mari proprietati.

*** Animalele, in inconstienta lor, ne dau o lectie de care noi ar trebui sa fim constienti. Masculii de lei fara teritoriu ucid puii lipsiti de o aparare sustinuta din partea leoaicelor atunci cand leii tati dominanti sunt plecati in teritoriu, pentru a induce noi calduri femelei si a face loc propriilor pui.

arhetipale.blogspot.ro

“Desfiinţarea” Black Bloc?

Deşi termenul de Black Bloc circulă de câţiva ani, el nu a fost luat în seamă decât după demonstraţiile de la Seattle. Dar după 2 ani de Black Block-uri la toate summit-urile majore, şi-a atins ţelurile tactica Black Block-ului? Care este rolul anarhiştilor în mişcarea antiglobalizare? Şi este el relevant într-un fel?

Cele mai importante summit-uri din ultimii 4 ani-Seattle, Praga, Quebec şi Genova-au fost toate diferite şi la fel a fost şi Black Block-ul la fiecare din ele.Protestul de la Seattle,deşi a implicat mai puţini oameni decât la protestele care l-au urmat, a fost totuşi cel mai eficient. Pentru că organizatorii şi poliţia nu au fost pregătiţi pentru un astfel de protest, desfăşurat pentru prima oară în acest mod,iar protestatarii au fost capabili să blocheze accesul la summit în cea mai mare parte a zilei,provocând astfel mari întârzieri. Black Block-ul a jucat un rol relativ mic în blocadă,dar mass-media s-a concentrat cel mai mult asupra lui.Cele 2 tipuri de acţiune-blocada şi distrugerea de bunuri şi proprietăţi-au scos la iveală un nou mod de protest,un protest mai vizibil,ilegal,preocupat să obţină rezultate imediate decât să facă ceva simbolic.

După Seattle, organizatorii summit-urilor au fost mai pregătiţi,ştiind că aveau să se confrunte cu proteste, astfel că fiecare summit a avut un nivel de securitate din ce în ce mai mare. La Praga,toate intrările la summit au fost păzite de poliţişti,astfel că a fost imposibil pentru protestatari să realizeze o blocadă eficientă.Diferitele secţiuni ale protestului au avut reacţii diferite. Un grup,Pinks (roz), a mărşă-luit în jurul centrului de conferinţe şi nu a încercat să pătrundă în interiorul perimetrului(deşi a făcut-o când a descoperit o zonă nepăzită). Yellows(galben) era condus de Ya Basta şi a hotărât să recurgă la acţiuni simbolice. Încercarea lor de a trece pur şi simplu prin cordonul de poliţie era sortită eşecului de la început, dar au dorit să arate că doreau ceva mai mult decât proteste pasive. Al treilea bloc,Blue block (albastru) a fost adeptul acţiunii directe, încercând să străpungă cordoanele pentru a ajunge la summit sau cel puţin la staţia de metrou pe unde erau aduşi participanţii la summit, blocându-i în centrul de conferinţe. În voinţa lor de a distruge proprietăţi şi de a se confrunta cu poliţia,acest grup s-a considerat un Black Block. În Quebec nivelul de securitate a crescut din nou şi din nou situaţia s-a schimbat. Ridicarea gardului de protecţie din jurul perimetrului conferinţei şi raziile în squaturi în zilele premergătoare conferinţei au ridicat miza. Ca şi la Praga,protestatarii au împărţit zona de protest în diferite secţiuni, astfel încât fiecare să fie capabil să-şi aleagă nivelul de ilegalitate şi confruntare care să-i convină. Aici, la fel ca la Seattle, s-a constituit un Black Block separat care, spre deosebire de Seattle, a ales să se concentreze asupra atacării summit-ului, confruntărilor cu poliţia şi încercărilor de a pătrunde dincolo de gardul perimetrului. Mai recent, protestele de la Genova, cel puţin în ziua acţiunii directe, au acţionat înţelegând faptul că diferite tactici vor fi folosite de grupuri diferite în zone diferite. Deşi coordonarea acţiunilor a reprezentat un punct slab, problema cea mai mare cu care s-au confruntat protestatarii a fost prezenţa masivă şi activă a poliţiei. Deşi perimetrul conferinţei a fost înconjurat de un gard masiv, poliţiştii au atacat protestatarii care se îndreptau spre summit,împiedicând unele grupuri să se apropie de gardul perimetrului. Black Block-ul, care a încercat să pătrundă la summit,a sfârşit prin a distruge bănci şi magazine din Genova.

Cu fiecare summit, cu creşterea securităţii, condiţiile care au făcut Seattle-ul posibil se îndepărtează tot mai mult. În Seattle a fost posibil ca un număr destul de mare de oameni să participe la acţiuni, care nu au fost neapărat ilegale sau confrontaţionale (nu mai mult decât acţiuni Reclaim the Streets sau Critical Mass) şi totuşi şi-au atins scopul prin închiderea summit-ului. Acum, că baricadele au dispărut, protestatarii se văd puşi în faţa a două alternative: întoarcerea la protestele paşnice, simbolice, care nu au nici un efect (direct) sau protestele ilegale şi bine plănuite, care pot fi eficiente (De fiecare dată când securitatea unui summit e crescută,la fel este şi ilegalitatea şi plănuirea acţiunilor pentru a sparge această securitate). Cu această problemă persistă şi semnul întrebării asupra Black Block-ului. Este dificil de definit chiar ce este un Black Block şi singur ce rol a jucat el în protestele de la summit-uri. El ar fi putut apare ca un grup pur anarhist (pe care mulţi anarhişti îl ocolesc totuşi), dar nu este un grup permanent, ci unul care se formează în timpul protestelor.A fi într-un Black Block înseamnă să fi gata să încalci legea, să distrugi proprietăţi, să te lupţi cu poliţia pentru a atinge scopurile protestului. Astfel, mulţi care nu sunt anarhişti intră într-un Black Block (de altfel, la Genoa,un grup maoist s-a găsit într-unul din ele).

"Desfiinţarea" Black Bloc?

Deşi termenul de Black Bloc circulă de câţiva ani, el nu a fost luat în seamă decât după demonstraţiile de la Seattle. Dar după 2 ani de Black Block-uri la toate summit-urile majore, şi-a atins ţelurile tactica Black Block-ului? Care este rolul anarhiştilor în mişcarea antiglobalizare? Şi este el relevant într-un fel?

Cele mai importante summit-uri din ultimii 4 ani-Seattle, Praga, Quebec şi Genova-au fost toate diferite şi la fel a fost şi Black Block-ul la fiecare din ele.Protestul de la Seattle,deşi a implicat mai puţini oameni decât la protestele care l-au urmat, a fost totuşi cel mai eficient. Pentru că organizatorii şi poliţia nu au fost pregătiţi pentru un astfel de protest, desfăşurat pentru prima oară în acest mod,iar protestatarii au fost capabili să blocheze accesul la summit în cea mai mare parte a zilei,provocând astfel mari întârzieri. Black Block-ul a jucat un rol relativ mic în blocadă,dar mass-media s-a concentrat cel mai mult asupra lui.Cele 2 tipuri de acţiune-blocada şi distrugerea de bunuri şi proprietăţi-au scos la iveală un nou mod de protest,un protest mai vizibil,ilegal,preocupat să obţină rezultate imediate decât să facă ceva simbolic.

După Seattle, organizatorii summit-urilor au fost mai pregătiţi,ştiind că aveau să se confrunte cu proteste, astfel că fiecare summit a avut un nivel de securitate din ce în ce mai mare. La Praga,toate intrările la summit au fost păzite de poliţişti,astfel că a fost imposibil pentru protestatari să realizeze o blocadă eficientă.Diferitele secţiuni ale protestului au avut reacţii diferite. Un grup,Pinks (roz), a mărşă-luit în jurul centrului de conferinţe şi nu a încercat să pătrundă în interiorul perimetrului(deşi a făcut-o când a descoperit o zonă nepăzită). Yellows(galben) era condus de Ya Basta şi a hotărât să recurgă la acţiuni simbolice. Încercarea lor de a trece pur şi simplu prin cordonul de poliţie era sortită eşecului de la început, dar au dorit să arate că doreau ceva mai mult decât proteste pasive. Al treilea bloc,Blue block (albastru) a fost adeptul acţiunii directe, încercând să străpungă cordoanele pentru a ajunge la summit sau cel puţin la staţia de metrou pe unde erau aduşi participanţii la summit, blocându-i în centrul de conferinţe. În voinţa lor de a distruge proprietăţi şi de a se confrunta cu poliţia,acest grup s-a considerat un Black Block. În Quebec nivelul de securitate a crescut din nou şi din nou situaţia s-a schimbat. Ridicarea gardului de protecţie din jurul perimetrului conferinţei şi raziile în squaturi în zilele premergătoare conferinţei au ridicat miza. Ca şi la Praga,protestatarii au împărţit zona de protest în diferite secţiuni, astfel încât fiecare să fie capabil să-şi aleagă nivelul de ilegalitate şi confruntare care să-i convină. Aici, la fel ca la Seattle, s-a constituit un Black Block separat care, spre deosebire de Seattle, a ales să se concentreze asupra atacării summit-ului, confruntărilor cu poliţia şi încercărilor de a pătrunde dincolo de gardul perimetrului. Mai recent, protestele de la Genova, cel puţin în ziua acţiunii directe, au acţionat înţelegând faptul că diferite tactici vor fi folosite de grupuri diferite în zone diferite. Deşi coordonarea acţiunilor a reprezentat un punct slab, problema cea mai mare cu care s-au confruntat protestatarii a fost prezenţa masivă şi activă a poliţiei. Deşi perimetrul conferinţei a fost înconjurat de un gard masiv, poliţiştii au atacat protestatarii care se îndreptau spre summit,împiedicând unele grupuri să se apropie de gardul perimetrului. Black Block-ul, care a încercat să pătrundă la summit,a sfârşit prin a distruge bănci şi magazine din Genova.

Cu fiecare summit, cu creşterea securităţii, condiţiile care au făcut Seattle-ul posibil se îndepărtează tot mai mult. În Seattle a fost posibil ca un număr destul de mare de oameni să participe la acţiuni, care nu au fost neapărat ilegale sau confrontaţionale (nu mai mult decât acţiuni Reclaim the Streets sau Critical Mass) şi totuşi şi-au atins scopul prin închiderea summit-ului. Acum, că baricadele au dispărut, protestatarii se văd puşi în faţa a două alternative: întoarcerea la protestele paşnice, simbolice, care nu au nici un efect (direct) sau protestele ilegale şi bine plănuite, care pot fi eficiente (De fiecare dată când securitatea unui summit e crescută,la fel este şi ilegalitatea şi plănuirea acţiunilor pentru a sparge această securitate). Cu această problemă persistă şi semnul întrebării asupra Black Block-ului. Este dificil de definit chiar ce este un Black Block şi singur ce rol a jucat el în protestele de la summit-uri. El ar fi putut apare ca un grup pur anarhist (pe care mulţi anarhişti îl ocolesc totuşi), dar nu este un grup permanent, ci unul care se formează în timpul protestelor.A fi într-un Black Block înseamnă să fi gata să încalci legea, să distrugi proprietăţi, să te lupţi cu poliţia pentru a atinge scopurile protestului. Astfel, mulţi care nu sunt anarhişti intră într-un Black Block (de altfel, la Genoa,un grup maoist s-a găsit într-unul din ele).