Cronologie a mișcării sindicale din România de la începuturile ei până în 1933

Primele asociații muncitorești din România au fost societăți de ajutor reciproc. Prima asociație de acest gen este înființată în 1846 la Brașov, de lucrătorii tipografi. In 1857 este înființată “Asociația de ajutor reciproc a minerilor” iar în 1872 se pun bazele “Asociației tuturor lucrătorilor din România”, care își propune să unească prin solidaritate pe toți muncitorii din România. În 1879 tipografii înființează “Societatea Generală a lucrătorilor tipografi din România: Deșteptarea”, constituită exclusiv din muncitori, care în 1881 va pune în discuție introducerea unui contract de muncă care să fie impus tuturor patronilor din ramura respectivă. În statutele acestor organizații profesionale era prevăzut “sa se stabilească frăție şi solidaritate între lucrători, să se lupte pentru îmbunătățirea stării morale şi materiale a acestora”. Următorii ani sunt marcați de greve şi proteste ale muncitorilor: în luna iulie 1884, are loc greva a 1.200 de căruțași din portul Brăila; in lunile iulie şi decembrie 1887 se desfășoară greva muncitorilor CFR-iști din București, iar în anul 1888, în februarie are loc greva a 300 de CFR-iști din Galați. Tot în 1888, în luna iulie, are loc greva tipografilor. În 1890 se sărbătorește ziua de 1 mai pentru prima oară în România. De 1 mai, muncitorii manifestau pentru: vot universal; dezvoltarea solidarității internaționale a muncitorilor; repaus duminical; micșorarea impozitelor; încetarea bătăii în armată; salariu minim; legiferarea protecției muncii; introducerea impozitului progresiv.

În această perioadă se dezvoltă presa muncitorească, socialistă şi anarhistă: “Tipograful român” (1865);  “Lucrătorul român” (1872) “Uvrierul” (1872); “Viitorul” (aproximativ pe la 1880); “Școala nouă” (aproximativ pe la 1880); “Revolta” (aproximativ pe la 1880); “Gazeta roșie” (aproximativ pe la 1880); “Revista roșie” (aproximativ pe la 1880); “Răzvrătirea” (aproximativ pe la 1880); “Analele Tipografice” (1869); “Lampa“ (1886) – ziar anarhist.

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, în România se dezvoltă o ampla mișcare sindicală care cuprinde lucrătorii industriali şi tot atunci sunt puse bazele organizării sindicale a lucrătorilor CFR, din minerit, ale mecanicilor, metalurgiștilor, lăcătușilor, etc. Între 1846 – 1892 sunt înființate 207 organizații profesionale, iar între 1893 – 1898 sunt înființate 233. Domină un sindicalism de breaslă, existând pericolul ca muncitorii să înceapă să concureze între ei în detrimentul mișcării şi asta să fie în avantajul patronilor. În 1896 pentru a preîntâmpina acest lucru va fi înființată “Uniunea Sindicatelor Breslelor” pentru a centraliza organizațiile sindicale muncitorești. I.C. Frimu este ales președinte al “Uniunii Sindicatelor Breslelor” în 1898. Din această uniune fac parte sindicate muncitorești din București, Galați, Craiova, etc. Linia uniunii este inspirată după principiile formulate în programul social-democraților. Pe de o parte, “Uniunea Sindicatelor Breslelor” a reușit să dea un program comun de luptă, pe de altă parte, centralizarea a făcut din sindicate organizații mai puțin democratice. Scriitorul Panait Istrati (care a fost secretar al Sindicatului muncitorilor din portul Brăilei) era adeseori deranjat de intervențiile celor “de la centru”.

Muncitorii ArcelorMittal protestează violent faţă de închiderea fabricii – Reportaj în imagini

Mii de muncitori belgieni din domeniul siderurgiei au protestat faţă de închiderea fabricii ArcelorMittal din Liege, în timp ce poliţia a folosit tunuri cu apă pentru a dispersa protestatarii. Muncitorii gigantului siderurgic, mulţi purtând măşti respiratorii, au aruncat cu pietre în poliţişti marţi în oraşul sudic Namur, provocând în timp ce sindicatele au marcat ultima zi din cele cinci zile consecutive de grevă. Protestul a fost un răspuns faţă de anunţul companiei a planurilor de a închide o fabrică de cocserie şi şase linii de producţie, care vor duce la pierderea unor 1.300 de locuri de muncă în regiunea de est din Liege. Muncitorii apelează la guvern şi faţă de managementul companiei să reconsidere închidera, pe care aceştia o numesc o tragedie socială.

“ArcelorMittal ne-a omorât pe toţi. Ce putem face? Ne-au săpat mormintele. Iar acum, ne culcăm în ele”, a afirmat un muncitor de la ArcelorMittal. Portivit oficialilor, firma a luat decizia ca urmare a cererii slabe europene  de oţel în zona euro aflată în criză şi a facilităţii producţiei la un preţ mai mic în alte ţări. Firma a avut peste 200 milioane de euro pierderi în primul trimestru al anului 2012 şi a prevăzut o scădere a pieţei pentru anul acesta. Fabrica din Liege a fost centrală pentru producţia de oţel în anii 1970, cu peste 30.000 de muncitori, care s-au redus treptat la 5.000 în 2005. Oficialii sindicali afirmă că după noul plan, vor rămâne nu mai mult de 500 de posturi de muncă.

Sărbători nefericite şi un An Nou plin de tulburări sociale

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, colectivul IASR urează serviciilor de informaţii române, sărbători nefericite, mult spor la monitorizat pe banii contribuabililor şi un an nou plin de greve generale, proteste şi tulburări sociale. La puţini ani, toate cele nebune si la anul când veniţi, mai “radicali” să ne gasiţi.

“Desfiinţarea” Black Bloc?

Deşi termenul de Black Bloc circulă de câţiva ani, el nu a fost luat în seamă decât după demonstraţiile de la Seattle. Dar după 2 ani de Black Block-uri la toate summit-urile majore, şi-a atins ţelurile tactica Black Block-ului? Care este rolul anarhiştilor în mişcarea antiglobalizare? Şi este el relevant într-un fel?

Cele mai importante summit-uri din ultimii 4 ani-Seattle, Praga, Quebec şi Genova-au fost toate diferite şi la fel a fost şi Black Block-ul la fiecare din ele.Protestul de la Seattle,deşi a implicat mai puţini oameni decât la protestele care l-au urmat, a fost totuşi cel mai eficient. Pentru că organizatorii şi poliţia nu au fost pregătiţi pentru un astfel de protest, desfăşurat pentru prima oară în acest mod,iar protestatarii au fost capabili să blocheze accesul la summit în cea mai mare parte a zilei,provocând astfel mari întârzieri. Black Block-ul a jucat un rol relativ mic în blocadă,dar mass-media s-a concentrat cel mai mult asupra lui.Cele 2 tipuri de acţiune-blocada şi distrugerea de bunuri şi proprietăţi-au scos la iveală un nou mod de protest,un protest mai vizibil,ilegal,preocupat să obţină rezultate imediate decât să facă ceva simbolic.

După Seattle, organizatorii summit-urilor au fost mai pregătiţi,ştiind că aveau să se confrunte cu proteste, astfel că fiecare summit a avut un nivel de securitate din ce în ce mai mare. La Praga,toate intrările la summit au fost păzite de poliţişti,astfel că a fost imposibil pentru protestatari să realizeze o blocadă eficientă.Diferitele secţiuni ale protestului au avut reacţii diferite. Un grup,Pinks (roz), a mărşă-luit în jurul centrului de conferinţe şi nu a încercat să pătrundă în interiorul perimetrului(deşi a făcut-o când a descoperit o zonă nepăzită). Yellows(galben) era condus de Ya Basta şi a hotărât să recurgă la acţiuni simbolice. Încercarea lor de a trece pur şi simplu prin cordonul de poliţie era sortită eşecului de la început, dar au dorit să arate că doreau ceva mai mult decât proteste pasive. Al treilea bloc,Blue block (albastru) a fost adeptul acţiunii directe, încercând să străpungă cordoanele pentru a ajunge la summit sau cel puţin la staţia de metrou pe unde erau aduşi participanţii la summit, blocându-i în centrul de conferinţe. În voinţa lor de a distruge proprietăţi şi de a se confrunta cu poliţia,acest grup s-a considerat un Black Block. În Quebec nivelul de securitate a crescut din nou şi din nou situaţia s-a schimbat. Ridicarea gardului de protecţie din jurul perimetrului conferinţei şi raziile în squaturi în zilele premergătoare conferinţei au ridicat miza. Ca şi la Praga,protestatarii au împărţit zona de protest în diferite secţiuni, astfel încât fiecare să fie capabil să-şi aleagă nivelul de ilegalitate şi confruntare care să-i convină. Aici, la fel ca la Seattle, s-a constituit un Black Block separat care, spre deosebire de Seattle, a ales să se concentreze asupra atacării summit-ului, confruntărilor cu poliţia şi încercărilor de a pătrunde dincolo de gardul perimetrului. Mai recent, protestele de la Genova, cel puţin în ziua acţiunii directe, au acţionat înţelegând faptul că diferite tactici vor fi folosite de grupuri diferite în zone diferite. Deşi coordonarea acţiunilor a reprezentat un punct slab, problema cea mai mare cu care s-au confruntat protestatarii a fost prezenţa masivă şi activă a poliţiei. Deşi perimetrul conferinţei a fost înconjurat de un gard masiv, poliţiştii au atacat protestatarii care se îndreptau spre summit,împiedicând unele grupuri să se apropie de gardul perimetrului. Black Block-ul, care a încercat să pătrundă la summit,a sfârşit prin a distruge bănci şi magazine din Genova.

Cu fiecare summit, cu creşterea securităţii, condiţiile care au făcut Seattle-ul posibil se îndepărtează tot mai mult. În Seattle a fost posibil ca un număr destul de mare de oameni să participe la acţiuni, care nu au fost neapărat ilegale sau confrontaţionale (nu mai mult decât acţiuni Reclaim the Streets sau Critical Mass) şi totuşi şi-au atins scopul prin închiderea summit-ului. Acum, că baricadele au dispărut, protestatarii se văd puşi în faţa a două alternative: întoarcerea la protestele paşnice, simbolice, care nu au nici un efect (direct) sau protestele ilegale şi bine plănuite, care pot fi eficiente (De fiecare dată când securitatea unui summit e crescută,la fel este şi ilegalitatea şi plănuirea acţiunilor pentru a sparge această securitate). Cu această problemă persistă şi semnul întrebării asupra Black Block-ului. Este dificil de definit chiar ce este un Black Block şi singur ce rol a jucat el în protestele de la summit-uri. El ar fi putut apare ca un grup pur anarhist (pe care mulţi anarhişti îl ocolesc totuşi), dar nu este un grup permanent, ci unul care se formează în timpul protestelor.A fi într-un Black Block înseamnă să fi gata să încalci legea, să distrugi proprietăţi, să te lupţi cu poliţia pentru a atinge scopurile protestului. Astfel, mulţi care nu sunt anarhişti intră într-un Black Block (de altfel, la Genoa,un grup maoist s-a găsit într-unul din ele).

"Desfiinţarea" Black Bloc?

Deşi termenul de Black Bloc circulă de câţiva ani, el nu a fost luat în seamă decât după demonstraţiile de la Seattle. Dar după 2 ani de Black Block-uri la toate summit-urile majore, şi-a atins ţelurile tactica Black Block-ului? Care este rolul anarhiştilor în mişcarea antiglobalizare? Şi este el relevant într-un fel?

Cele mai importante summit-uri din ultimii 4 ani-Seattle, Praga, Quebec şi Genova-au fost toate diferite şi la fel a fost şi Black Block-ul la fiecare din ele.Protestul de la Seattle,deşi a implicat mai puţini oameni decât la protestele care l-au urmat, a fost totuşi cel mai eficient. Pentru că organizatorii şi poliţia nu au fost pregătiţi pentru un astfel de protest, desfăşurat pentru prima oară în acest mod,iar protestatarii au fost capabili să blocheze accesul la summit în cea mai mare parte a zilei,provocând astfel mari întârzieri. Black Block-ul a jucat un rol relativ mic în blocadă,dar mass-media s-a concentrat cel mai mult asupra lui.Cele 2 tipuri de acţiune-blocada şi distrugerea de bunuri şi proprietăţi-au scos la iveală un nou mod de protest,un protest mai vizibil,ilegal,preocupat să obţină rezultate imediate decât să facă ceva simbolic.

După Seattle, organizatorii summit-urilor au fost mai pregătiţi,ştiind că aveau să se confrunte cu proteste, astfel că fiecare summit a avut un nivel de securitate din ce în ce mai mare. La Praga,toate intrările la summit au fost păzite de poliţişti,astfel că a fost imposibil pentru protestatari să realizeze o blocadă eficientă.Diferitele secţiuni ale protestului au avut reacţii diferite. Un grup,Pinks (roz), a mărşă-luit în jurul centrului de conferinţe şi nu a încercat să pătrundă în interiorul perimetrului(deşi a făcut-o când a descoperit o zonă nepăzită). Yellows(galben) era condus de Ya Basta şi a hotărât să recurgă la acţiuni simbolice. Încercarea lor de a trece pur şi simplu prin cordonul de poliţie era sortită eşecului de la început, dar au dorit să arate că doreau ceva mai mult decât proteste pasive. Al treilea bloc,Blue block (albastru) a fost adeptul acţiunii directe, încercând să străpungă cordoanele pentru a ajunge la summit sau cel puţin la staţia de metrou pe unde erau aduşi participanţii la summit, blocându-i în centrul de conferinţe. În voinţa lor de a distruge proprietăţi şi de a se confrunta cu poliţia,acest grup s-a considerat un Black Block. În Quebec nivelul de securitate a crescut din nou şi din nou situaţia s-a schimbat. Ridicarea gardului de protecţie din jurul perimetrului conferinţei şi raziile în squaturi în zilele premergătoare conferinţei au ridicat miza. Ca şi la Praga,protestatarii au împărţit zona de protest în diferite secţiuni, astfel încât fiecare să fie capabil să-şi aleagă nivelul de ilegalitate şi confruntare care să-i convină. Aici, la fel ca la Seattle, s-a constituit un Black Block separat care, spre deosebire de Seattle, a ales să se concentreze asupra atacării summit-ului, confruntărilor cu poliţia şi încercărilor de a pătrunde dincolo de gardul perimetrului. Mai recent, protestele de la Genova, cel puţin în ziua acţiunii directe, au acţionat înţelegând faptul că diferite tactici vor fi folosite de grupuri diferite în zone diferite. Deşi coordonarea acţiunilor a reprezentat un punct slab, problema cea mai mare cu care s-au confruntat protestatarii a fost prezenţa masivă şi activă a poliţiei. Deşi perimetrul conferinţei a fost înconjurat de un gard masiv, poliţiştii au atacat protestatarii care se îndreptau spre summit,împiedicând unele grupuri să se apropie de gardul perimetrului. Black Block-ul, care a încercat să pătrundă la summit,a sfârşit prin a distruge bănci şi magazine din Genova.

Cu fiecare summit, cu creşterea securităţii, condiţiile care au făcut Seattle-ul posibil se îndepărtează tot mai mult. În Seattle a fost posibil ca un număr destul de mare de oameni să participe la acţiuni, care nu au fost neapărat ilegale sau confrontaţionale (nu mai mult decât acţiuni Reclaim the Streets sau Critical Mass) şi totuşi şi-au atins scopul prin închiderea summit-ului. Acum, că baricadele au dispărut, protestatarii se văd puşi în faţa a două alternative: întoarcerea la protestele paşnice, simbolice, care nu au nici un efect (direct) sau protestele ilegale şi bine plănuite, care pot fi eficiente (De fiecare dată când securitatea unui summit e crescută,la fel este şi ilegalitatea şi plănuirea acţiunilor pentru a sparge această securitate). Cu această problemă persistă şi semnul întrebării asupra Black Block-ului. Este dificil de definit chiar ce este un Black Block şi singur ce rol a jucat el în protestele de la summit-uri. El ar fi putut apare ca un grup pur anarhist (pe care mulţi anarhişti îl ocolesc totuşi), dar nu este un grup permanent, ci unul care se formează în timpul protestelor.A fi într-un Black Block înseamnă să fi gata să încalci legea, să distrugi proprietăţi, să te lupţi cu poliţia pentru a atinge scopurile protestului. Astfel, mulţi care nu sunt anarhişti intră într-un Black Block (de altfel, la Genoa,un grup maoist s-a găsit într-unul din ele).

Monarhia salvează… ce?

În sfârşit România sa trezit din letargia generală ce o cuprindea de 22 de ani încoace. Protestele populare de pe tot cuprinsul ţării sunt binevenite, România în sfârşit s-a alăturat luptei globale pentru o viaţă mai bună, aşa cum nota cunoscuta grupare Anonymous într-un filmuleț postat pe Youtube. Totul bine şi frumos, doar că astfel de manifestări au obiceiul să scoată din “pivniţa” istoriei unele banalităţi. Cea mai mare şi cu un suport considerabil printre protestatari este tendinţa monarhistă. Având în vedere caracterul spontan şi democratic al protestelor, tendinţa monarhistă mi se pare paradoxală. În general, protestul ca forma de rezistenţă civilă a fost asociat cu mişcări democratice (republicane, socialiste, anarhiste etc.) toate având ca punct comun, la un nivel mai mic sau mai mare, împuternicirea şi emanciparea omului de rând. Din păcate în România lucrurile nu prea stau aşa, ca de obicei, din cauza “găurii negre” create de regimul anterior, evoluţia societală nu sa produs. Regimul anterior a ţinut România blocată în anul 1944 din punct de vedere civic şi social, exemplul fiind aceasta nostalgie iluzorie pentru monarhie, foarte similară cu nostalgia ceauşistă (paradoxal ambele manifestânduse la unele persoane).

Nu vreau să fac o analiză politică a formelor de guvernământ, dar se pare că argumentul general al acestor persoane se bazează pe distrugerea sau curăţarea clasei politice de către o monarhie constituțională, ce mi se pare din nou paradoxală. Monarhia constituţională modernă din câte ştiu, face parte dintr-un sistem constituțional bazat pe o forma parlamentară de guvernare, în care monarhul are doar un rol ceremonial. Deci monarhia nu poate face curăţenie în clasa politică, deoarece sistemul parlamentar va rămâne, inerent, tot politrucii de acum vor conduce mersul lucrurilor.

În opinia mea, tot din cauza regimului anterior avem această mentalitate mesianică, imbibată în societatea noastră de către cultul eroilor si personalitaţii practicat cu vehemenţă din motive propagandistice. Am fost făcuţi să credem şi să aşteptăm ca un mesia să salveze România, fie el un dictator sau monarh. Tot cineva din exterior trebuie să vină si să salveze situaţia, exact ca in filmele Americane. Dimpotrivă, aceste proteste arată că există forţe populare care pot pune in funcţiune o evoluţie capabilă să meargă înainte nu înapoi. Dacă ne-am descoperit din nou puterea colectivă, de ce sa nu mergem înainte cu ea, către alte orizonturi. Putem să experimentăm cu alte forme de organizare socială si politică, dincolo de ce avem acum si ce am avut altă dată. Nu cred că este logic, raţional sau sănătos pentru o societate să meargă înapoi decât înainte, dacă tot suntem în stradă, trebuie sa clădim din stradă ceva nou, nu din exterior.

GATA CU POLITICIENII !

În 1989 am permis unei alte haite de tâlhari să ocupe fotolile Statului din care să ne guverneze din nou vieţile. A fost o mare greşeală lăsându-i nestingheriţi să construiască un alt regim şi să arunce în mocirlă astfel numele tuturor acelor căzuţi pe baricade pentru un vis de libertate. O mare greşeală de care tiranii şi politicienii nu o să se mai bucure pentru că nu o să greşim de două ori. Au trecut 23 ani de când am confundat libertatea cu democraţia şi capitalismul.

Tot ce ne-a adus această democraţie şi capitalismul, această tiranie frumos colorată, sunt străzi şi vitrine strălucitoare ce ne-au orbit ochii, minţile şi ne-au întunecat sufletele. Ne-a adus supermarketuri pline, în care să te plimbi când înca aici se moare de frig şi de foame, când avem  salarii de România şi preţuri de Occident. Ca să nu mai vorbim de toţi acei şomeri şi de toate fabricile vândute ca fier vechi. În 23 ani de democraţie şi capitalism ne-am ales cu o ţară în care patronii şi şmecherii au devenit miliardari peste noapte ţăpuind în stânga şi în dreapta, profitând după nevoile unuia şi altuia…La noi aceşti oameni sunt  puşi la loc de cinste, li se fac plecăciuni şi sunt daţi drept exemple de valoare generaţiilor tinere.

Ne-am ales cu o ţară în care vecinii s-au întors din nou la a fi jandarmi şi turnători şi unde poliţia stă de pândă la orice colţ de bloc, uşă de bancă, poartă de fabrică pentru a menţine ordinea şi a ameninţa cu prezenţa ca nu cumva vreunuia să-i treacă prin cap să se revolte. Dar lucurile nu merg mereu cum vor ei, mai ales atunci când poporul găseşte curajul să ridice capul şi să strângă pumnii.În întreaga Românie, în sfârşit, nemulţumirea şi lehamitea faţă de cine ne guvernează şi ne obligă la această viaţă ne-a făcut pe mulţi să luăm atitudine şi în zilele acestea să ieşim din nou în stradă.

Vocile şi prezenţa  protestelor şi revoltelor noastre,  izbucnite în primul rând împotriva politicienilor, de această dată cu Băsescu în frunte, continuă să răsune fără încetare în  toate marile oraşe.După revoltele din întreaga lume din cauza crizei capitaliste a venit în sfârşit şi rândul României ! E un moment delicat pentru viitorul acestei ţări şi din acest motiv au apărut şi tot felul de pompieri şi excroci politici ale diferitelor partide ce încearcă să-şi bage coada în sincerele revolte doar pentru a le manipula în propriul lor interes, încercând în primul rând să rupă unitatea participanţilor împărţindu-ne în paşnici şi  huligani violenţi.

Huligani i-au numit şi pe părinţii noştri în 1989.

SĂ NU-I LĂSĂM PE ACEŞTI TÂLHARI ŞI PARAZIŢI SĂ NE DECIDĂ DIN NOU VIITORUL ! SĂ NE AUTO-ORGANIZĂM ! AFARĂ CU PARTIDELE POLITICE !
CÂND PARFUMUL DEMOCRAŢIEI PUTE A DICTATURĂ, SINGURA SOLUŢIE E ÎNCĂ O REVOLUŢIE ! PENTRU O LUME LIBERĂ  ŞI AUTO-ORGANIZATĂ ÎN MOD  FEDERATIV DE JOS ÎN SUS, DIRECT DE CĂTRE OAMENI!

Un altfel de Manifest din Piata Universitatii

De ce nu ajunge să strigăm “Jos Băsescu”, “Alegeri Anticipate”, “Demisia”?

PENTRU CĂ AUSTERITATEA ÎNSEAMNĂ:

- că politica (guvernul, politicienii, partidele) a ajuns să fie subordonată pieței și profitului, nu intereselor oamenilor
- că cei care trebuie să se sacrifice “ca să ieșim cu toții din criză” sunt cei pe spinarea cărora s-au îmbogățit cei de la vârf–marii patroni și politicieni
- că de 20 de ani au privatizat tot ce era de privatizat și acum încearcă să vândă drepturile noastre fundamentale: dreptul la sănătate, la educație, la servicii sociale, la liberă exprimare
- că suntem împinși să renunțăm total la solidaritate socială în numele competitivității și eficienței capitaliste
- alibiul moral al statului pentru a privatiza serviciile publice sub pretextul binelui comun și pentru a-i lăsa pe cei care sunt deja bogați să devină și mai bogațiAusteritatea este ceva ce nu dispare cu schimbarea unui președinte, ci prin exerciţiul imaginării unui nou sistem, a unei alte societăţi.VREM:- un alt fel de politică! vrem democrație directă! nu vrem să fim reprezentați, ci să putem participa la luarea deciziilor care ne privesc!
- o distribuție echitabilă a banilor publici în scopuri sociale, nu pentru “securitate” și militarizare!
- o regândire a însăşi ideii de politică şi democraţie!
- solidaritate sociala si denuntam demonizarea celor săraci, bătrâni, neproductivi, ineficienți, a romilor și a tuturor celor marginalizaţi!
- ca spațiul public să fie accesibil tuturor, nu jandarmilor și celor care pot plăti pentru publicitate; vrem să ne putem întâlni fără aprobări de la autorități!Piaţa Universităţii e a noastră, a tuturor!

 

ANOSR se pregateste de proteste!

Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania a anuntat vineri – 25 februarie, demararea actiunilor de protest. ANOSR a semnalat de foarte mult timp o problema majora din noua lege a educatiei si anume lipsa celor 25% in decizia modalitatii de desemnare a Rectorului, precum si in procesul de desemnare a acestuia indiferent de modalitatea de alegere. De asemenea, lipsa celor 25% si in Consiliul de administratie.

Desi ANOSR a ridicat aceasta problema grava pentru miscarea studenteasca chiar si la Presedintie, la MECTS de nenumarate ori, din pacate nu s-a primit nici un raspuns oficial. Astfel, intr-un final ca urmare a raspunsului public al MECTS considerat o jignire adusa miscarii studentesti din Romania, ANOSR a hotarat sa se pregateasca de PROTESTE!

Programul protestelor este structurat in felul urmator:
Prima saptamana (21 – 27 februarie) – este saptamana de informare si consultare a studentilor cu privire la problemele semnalate.

A doua saptamana (28 februarie – 6 martie) – se vor face proteste locale! Astfel, Luni- 28 februarie se va incepe cu o greva japoneza cu banderole pe care vom scrie PROTESTATARI. Marti vom trece la scoaterea cearceafurilor pe geam, pe balcon in semn de protest si pentru a arata solidaritatea dintre studenti. Miercuri – Vom pune un cearceaf pe universitate / camin sau cantina cu mesajul “VREM 25% . Drepturile studentilor NU sunt negociabile!; si cu ”Esti incapabil sa votezi! Semnat Ministru`”

Joi – Organizatiile vor face un colet/ pachetel pentru Minister in care vor pune: zacusca, muraturi, slanina, salam si tot ce vor considera ele de cuviinta, cu scopul de a arata Ministerului conditia sociala a studentului din Romania si cum este sa primesti pachet cu mancare de la mama, de la tata, lucru neexperimentat de acesta. Pachetul va fi trimis direct la MECTS. Vineri – studentii isi vor anunta venirea in Bucuresti.

Mai apoi, incepand de luni – 7 martie, studentii vor protesta in fata la MECTS pe termen nedeterminat.

De asemenea, in cadrul conferintei de presa, ANOSR a prezentat si o parte din rezultatele Forumul Organizatiilor Studentesti din Romania si anume: Politica ANOSR cu privire la Dimensiunea sociala a educatiei in contextul realizarii celui mai mare studiu pe nevoile studentesti, si Politica de reformare a taberelor studentesti – o necesitate pentru a raspunde nevoilor studentilor.