I. Originea doctrinei nationaliste.
“Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul omenirii” Albert Einstein
Nationalismul este o doctrina aparuta ca reactie impotriva ideilor anarhiste din secolul XIX, alaturi de etatism. Atat etatismul cat si nationalismul au format de-a lungul timpului miezul unor orientari politice autoritare: bolsevismul, fascismul, national-socialismul. Acestea au dus la cele mai mari distrugeri cunoscute in istoria omenirii.
Argumentele ideologiei nationaliste sunt inspirate din reflectiile filosofice ale idealistilor si romanticilor germani. Hegel sustinea ca statul este superior individului si ca acesta reprezinta forma de constiinta cea mai inalta. O astfel de consideratie conduce in mod automat la condamnarea liberatii, la negarea drepturilor civile si la decizii arbitrare si nedrepte ale statului in privinta destinului oamenilor. Filosofia speculativa a lui Hegel a inspirat, un secol mai tarziu, ideologia nazista.
II. Similaritati intre bolsevism si fascism sau intre national-comunism si national-socialism.
“Fascismul este o religie. Secolul XX va fi cunoscut in istorie ca secolul fascismului” Benito Mussolini
Asadar, nationalismul poate fi identificat ca fiind comun atat ideologiei fasciste cat si celei comuniste, in forma pe care comunismul a cunoscut-o de-a lungul secolului XX. Socialismul la originile sale era internationalist, insa in forma etatista pe care a cunoscut-o mai tarziu nu a putut lua decat forma nationalista – autoritara: de aici si denumirea de national-comunism.
Atat fascismul, cat si bolsevismul (sau national-comunismul) constituie directia autoritara opusa democratiei si miscarilor libertare. Revolutiile infaptuite sub regimurile fasciste, naziste sau sub cel bolsevic contin inerent coercitia, lipsa pluralismului, intarirea autoritatii statului si intoleranta.
III. Implicatiile inerente nationalismului.
“Nationalismul este forma noastra de incest, este idolatria noastra, este nebunia noastra” Erich Fromm
Intarirea autoritatii statului ar fi o prima consecinta. Nationalistii isi bazeaza argumentele in privinta intaririi autoritatii statului pe identificarea unor dusmani din interior (e.g. evreii, homosexualii, romii, minoritatile nationale, etc.). Impotriva acestor dusmani nationalistii doresc intarirea mijloacelor de coercitie ale statului, mergand (asa cum putem identifica in istoria secolului XX) pana la genocid. Acest dusman din interior nu este niciodata acelasi cu opresorul real, identificarea lui avand scopul de a deturna atentia cetatenilor de la adevaratul asupritor (statul, clasa conducatoare, etc).
O alta consecinta ar fi limitarea libertatii tale individuale. Deoarece masele se pot revolta impotriva nedreptatilor si abuzurilor statului, nationalistii vor cauta sa detina controlul asupra acestora. Cum va fi exercitat acest control? Prin desfiintarea sindicatelor sau altor forme de aociere libera, prin controlarea stricta a educatiei, prin folosirea mass-mediei si a creatiilor literare, artistice, etc. ca mijloace de propaganda care sa sustina regimul nationalist, printr-o cultura de masa caracterizata de limbajul de lemn. Mai mult – clasa conducatoare a unui astfel de regim va cauta sa se asigure nu doar ca cetatenii sunt supusi dar vor mentine si o stare de teroare in societate, menita sa descurajeze orice forma de protest. In acest sens este cunoscuta activitatea criminala a serviciilor de politie ale statului, precum Gestapo-ul german, Ceka sovietica sau teroarea legionara impusa la noi in perioada in care acestia au detinut puterea. Astfel, toate regimurile autoritare din istorie au recurs la o restrangere aproape totala a drepturilor si libertatilor civile, folosindu-se de politia oficiala sau de grupuri paramilitare, de batausi aflati in slujba partidului (e.g. SA-ul german, politia legionara in Romania).
Identificarea unui dusman din exterior este de asemenea, o caracteristica a nationalismului. In locul bunei convietuiri, a colaborarii si pastrarii pacii, nationalistii identifica, in general printre statele vecine, un dusman. Antipatiile fata de vecini sunt cultivate, avand la baza criteriul unei presupuse superioritati fata de acestia. In acest sens istoria nationala este mistificata pentru a face loc argumentelor lor sovine.
IV. Caracteristicile nationalismului fascist.
“Nationalismul… este ca alcoolul ieftin. Prima data te imbata, apoi te orbeste, apoi te ucide” Dan Fried
Fascistii romani (legionarii sau neo-legionarii precum cei din Noua Dreapta) au folosit sau folosesc, ca mijloc de manipulare a maselor – religia.
Alte caracteristici ale fascismului (nu doar romanesc) sunt:
- organizarea militareasca. Aceasta are scopul de a nu lasa dezvoltarea individuala libera ci de a uniformiza atat pe cei care servesc in organizatia fascista cat si pe restul cetatenilor;
- discursurile dure la adresa minoritatilor (e.g. evrei, romi, maghiari, homosexuali, etc.);
- patriotismul. Acesta este promovat pentru a induce sentimentul datoriei fata de stat sau organizatia fascista si astfel sa duca la disponibilitate catre infaptuirea unor crime. Ideea de patriotism este pusa deasupra constiintei proprii, astfel incat sub acest pretext al iubirii de tara, multi ajung sa comita fapte abominabile, pe care in alte conditii nu ar fi capabili sa le comita;
- restrangerea drepturilor si libertatuilor civile. Acest lucru este necesar pentru a invinge orice forma de opozitie, caci un regim nationalist este opus unuia in care pluralismul si divergentele de idei sunt acceptate si tolerate;
- elitism. Restrangerea puterii in mainile unui grup, vazut ca fiind cel mai competent in a lua decizii. O consecinta directa a elitismului este discrimarea si coruptia morala, precum si lipsa participarii democratice sau a dezbaterii publice.
V. Relatiile dintre oameni si educatia din perspectiva nationalista.
“Patriotismul este dorinta de a ucide si de a fi ucis din motive triviale” Bertrand Russell
In privinta relatiilor dintre oameni si a educatiei, nationalistii impartasesc o viziune traditionalista. Initiative precum cele feministe sau de emancipare nu sunt vazute cu ochi buni de catre nationalisti, acestia confundandu-le chiar si cu imoralitatea. Femeia intr-o societate supusa unui regim nationalist va fi intotdeauna limitata la rolul ei tradiional.
De-a lungul istoriei, nationalistii au incurajat denuntul si animozitatea intre oameni cu scopul de a forma din acestia o masa amorfa. Acest lucru este comun fascismului si bolsevismului.
Educatia, in viziune nationalista trebuie sa serveasca – nu dezvoltarii personalitatii si obtinerii autonomiei individului ci indoctrinarii acestuia conform dogmei rigide a nationalismului. Este incurajat patriotismul pentru a deturna atentia de la adevaratele probleme, este promovat cultul eroilor cu scopul de a inocula oamenilor falsa idee a unei superioritati nationale.
