Economia si societatea participativa (PARECON) – Partea 2

In acest al doilea articol doresc sa stabilesc, in cateva randuri, care ar fi implicatiile economiei participative in organizarea si managementul interprinderilor.

Pentru aceasta trebuie determinat:

  • Cine este proprietarul factorilor productivi (ai capitalului) ?
  • Care este mecanismul de luare a deciziilor?
  • Cum sunt determinate si alocate sarcinile?
  • Cum se remunereaza munca?
  • Care sunt stimulentele?

Cine este proprietarul factorilor productivi (ai capitalului) ?

 

Dupa cum am mentinonat in articolul precedent, intr-o economie participativa proprietatea privata v-a inceta sa existe, implicit relatiile ierarhice patron/angajat vor disparea.

Care este mecanismul de luare a deciziilor?

Luarea deciziilor si planificarea sunt descentralizate. In PARECON, cei afectati de o decizie au o influenta direct proportionala in luarea deciziei, de acord cu gradul in care aceasta decizie ii priveste. Acest concept se numeste autogestionare participativa (vezi autogestiune)

Cum sunt determinate si alocate sarcinile?

Determinarea sarcinilor se stabileste in colectivitate, la sedintele consiliilor angajatilor, in concordanta cu  criteriul de planificare participativa.

Sarcinile sunt alocate in functie de criteriul „Balanced Job complexes”, ceea ce inseamna ca fiecare lucrator detine o colectie de sarcini, care trebuie indeplinite pe o perioada specificata de timp, in cadrul careia se afla sarcini placute si mai putin placute, obiectivul fiind crearea unui echilibru de imputernicire.

Cum se remunereaza munca?

In PAREON, remunerarea este o functie a timpului petrecut facand munca valorizata si a intensitatii prestarii muncii.

Cum un muncitor poate lucra doar o anumita perioada de timp si cu o anumita intensitate mai mult decat ceilalti, inseamna ca  acesta nu v-a ajunge sa castige de 1.000 de ori mai mult decat ceilalti. Cu alte cuvinte, singura variatie in venituri se datoreaza propriei alegeri de a munci mai mult, oportunitate oferita oricarui muncitor.

Care sunt stimulentele?

Monetare: venitul, de acord cu timpul muncit, intensitatea şi calitatea muncii; o cota egala din profitul organizatiei,in cazul in care se decide distribuirea lui;

Non-monetare: realizarea de sine, stima, satisfacerea nevoilor sociale, stabilitatea locului de munca.

In concluzie, acest model sustine ideea conform careia celor ce contribuie direct in creearea produsului economic trebuie sa li se ofere dreptul de a decide maniera si metodele in care il vor produce, iar pe de alta parte, trebuie sa fie rasplatiti just pentru aceasta.

„Proprietarul, care fara a desfasura nici o sarcina sociala, se bucura mai mult decat ceilalti de produsul societatii , trebuie catalogat ca hot si parazit. Nici un om nu se poate imbogati fara a pauperiza pe altul.”( Proudhon ,Ce e proprietatea?)

Pentru mai multe detalii accesati  cartea (in limba engleza)  PARECON : Life after capitalism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s