Greva de la atelierele CFR Grivita din 1933

manifestatia-muncitorilo82Efectele sociale ale marii crize economice mondiale s-au manifestat in Romania anului 1933, in luna februarie, printr-un val de greve ale muncitoriilor ceferiști si petroliști organizați in sindicate. Astfel, 250 muncitori din “Sindicatului rosu” de la atelierele CFR Grivița, au organizat in secret la 13 februarie 1933, un “Comitet de fabrica”. A fost atât de secret încât in noaptea de 14 spre 15 februarie, autoritățile i-au arestat pe acești liderii. Printre cei arestați s-au aflat principalii conducători ai sindicatului comunist: Constantin Doncea, Panait Bogatoiu, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Arestarea lor a încins mai mult spiritele muncitorilor de la Ateliere, astfel ca in dimineața zilei de 15 februarie, marea majoritate a muncitorilor au refuzat sa mai înceapă lucrul, declarând greva si determinându-i chiar si pe cei care nu se asociaseră inițial acesteia, sa oprească lucrul. “Comitetul de fabrica” constituit la 13 februarie s-a prezentat cu revendicările greviștilor, in fata directorului de atunci al Atelierelor de vagoane, inginerul Atanasiu. Greviștii cereau eliberarea sindicaliștilor arestați cu o zi in urma, ridicarea stării de asediu, recunoașterea organizațiilor comuniste care fuseseră dizolvate prin decretul din 12 februarie 1933, si recunoașterea “comitetelor de fabrica”. Directorul Atelierelor de vagoane a refuzat sa negocieze cu “Comitetul de fabrica”, susținând ca va discuta numai cu reprezentanții muncitoriilor care erau deja constituiți legal in sindicate. Dupa eșecul negocierilor cu administrația, liderii “Comitetului de greva” s-au întors la Ateliere, baricadându-se in interior. La ora 4:30, după doua ore după declanșarea protestului, din ordinul autorităților, atelierele de vagoane in interiorul cărora se aflau aproape 4.000 de greviști au fost înconjurate de forte ale Jandarmeriei si Armatei. Sunetul sirenei a adunat in fata atelierelor alți muncitori din schimbul următor, aceștia solidarizându-se cu cei aflați in interior, aruncând cu obiecte contondente spre forțele de ordine. Dupa izbucnirea busculadei, cei veniți in sprijinul greviștilor baricadați, au fost împrăștiați pe străzile din jurul Atelierelor. La ora 6:00 comandantul operațiunii, lt.col. Hotineanu, i-a somat pe greviști sa se predea. Autoritățile au susținut ulterior ca reacția muncitorilor a fost violenta, aceștia ripostând cu focuri de arma din interiorul atelierelor, fiind împuscat in cap gardianul public Ion Chirita. La ora 6:30, autoritățile au anunțat ca dacă in cinci minute greviștii nu se predau, vor trage in plin. O parte a manifestanților, in acel moment au sărit gardul atelierelor, pierzându-se prin împrejurimi. Dupa expirarea celor cinci minute a urmat un foc de avertisment in aer. In comunicatul oficial autoritățile au anunțat ca nu au tras mai mult de doua salve in plin, in condițiile in care si muncitorii foloseau arme de foc contra soldaților. Dupa 15 minute, jandarmii si militarii au putut intra in curtea atelierelor, iar pana la ora 7:30 toti cei 2000 de greviștii, s-au predat. Bilanțul printre muncitori a fost de 3 morți si 34 de răniți ce au fost duși la spitalele CFR Witting, Filantropia, Colentina, Militar si Brâncoveanu, unde din aceștia au mai murit încă patru. Alti 20 cu răni ușoare au fost duși la sediul Corpului Gardienilor Publici, unde au beneficiat pe ajutor medical. Dintre militari, au murit doi soldați si un gardian public. Pentru liderii comuniști, Dej, Stoica, Doncea, Vasilichi, Pintilie si încă multi alții, a urmat un lung proces si ani grei de pușcărie, la Doftana si Jilava. Cel care a coordonat reprimarea revoltelor muncitorești, Armand Călinescu, subsecretar de stat la Interne, avea sa devina câțiva ani mai târziu, prim-ministru. Un caz aparte il este cel al ucenicului de 19 ani, Vasile Roaită. El a rămas in istorie, ca fiind cel care a tras sirena pentru a anunța declanșarea grevei. Se pare însa ca Roaită nu a fost decât un erou “fabricat” de propaganda comunista. In 1997, Constantin Negrea, muncitor la Atelierele CFR Grivița, a declarat ca el a fost cel care a tras sirena pentru a-i anunța pe muncitorii ceferiști de greva, dezvăluind ca fost chemat de Dej. Se hotărâse ca Vasile Roaita sa fie eroul. Propaganda comunista avea nevoie de martiri. Citește : “Eu, care aveam pe atunci numai 21 de ani, am fost desemnat sa am grija de sirena si de poarta nr. 5″

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s