România, pe urmele Greciei?

Acest articol a pornit de la dorinţa de a prezenta o viziune globală referitoare la situaţia economică a României, încercand să lamurim în ce postura ne vom găsi la sfarşitul anului.

Pentru aceasta vom observa tendinţa Produsului Intern Brut şi a Datoriei Externe.

Prin PIB întelegem valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse de către toţi agenţii economici ce îşi desfaşoară activitatea pe teritoriul ţarii pe o  perioadă determinată de timp. Prin Datorie Externă întelegem datoria totală datorată creditorilor din altă ţara. Datoria externă include bani datorați băncilor comerciale private, altor guverne sau instituțiilor financiare, precum FMI sau Banca Mondială.

Aşadar, pe de o parte observăm capacitatea de a genera valoare (monetară) şi pe de alta observăm destinaţia acesteia.

Pornind de la datele furnizate de către BNR şi INS, deducem că, atât PIB-ul cât şi Datoria Externă, urmează o tendinţa crescătoare de-a lungul anilor, accentuată începând cu anul 2004, când datoria externă era de 36,5% din PIB, procentaj ridicat faţă de 1991, când aceasta era de 5,3%. Cu toate acestea, este mult inferior faţă de sfarşitul anului 2010,care s-a încheiat cu o datorie externă de 74,4% din PIB.

Asta înseamnă că, în 2010 , aproape trei sferturi din ce am produs s-a dus pe datorii.

Problema apare când îndatorarea nu aduce beneficii, când prin îndatorare nu se contribuie la creearea de potenţial viitor de exploatare (fabrici,uzine,infrastructură,etc).Când se ajunge în situaţia în care, în anul 2010 , ne rămân 25,6% din PIB. Când, în acelaşi an, doar 1.03% din PIB a fost alocat pentru educaţie,  3,9% pentru sănătate, 1,69% pentru ministerul agriculturii, 2,01% pentru ministerul transporturilor şi lista continuă până ajungem la cei 25,6%.

Propun să facem o previziune pentru sfarşitul anului 2011,an în care ne aflăm.

Din datele aceloraşi instituţii, aflăm că PIB-ul pe primul trimestru al anului este de 25,25 mld. euro, cu o datorie externă acumulată până în luna martie de 93,4 mld. euro. Să presupunem, din pozitivism, că datoria externă rămâne aceeaşi (imposibil) şi că PIB-ul rămâne constant (improbabil). Atunci, la sfârşitul anului, vom avea un PIB de 101 mld. euro şi o datorie externă de 93,4 mld. euro. Asta înseamnă că ne vor rămâne, pentru a “distribui strategic” , 6,3 mld. euro , cu o datorie externă de 93,76% din PIB!

Este întra-devar o previziune puţin fundamentantă, dar foarte optimistă pentru exerciţiul mental propus.

România se află pe acelaşi traseu ca şi Argentina , Indonezia ,Grecia,Portugalia, Ecuador, etc. O ţară pe mâna cămătarilor ce în scurt timp va fi nevoită să pună în joc propriile resurse. O ţară ce se îndreaptă spre un colaps nu doar economic, ci şi social.

Este momentul în care trebuie să ne întrebăm ce anume s-a făcut cu împrumuturile. Să cerem informarea amanunţită a publicului despre fiecare miliard cheltuit.

Fiindca dacă acesti bani nu sunt folosiţi în interesul poporului, acesta nu poate fi sacrificat şi forţat să le plăteasca! (vezi “odious debt”,despre care vom vorbi cu o altă ocazie).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s