Critica principala – criminalitate si anarhism

Atunci cand aduci vorba de anarhism reactia celorlalti este, in general, cea de dezacord total: “Cum poti sa accepti asa ceva? Imediat oamenii s-ar talharii unii pe ceilalti si s-ar ajunge din nou la guvernare. Nu se poate ca fiecare sa faca ce vrea! Nimeni nu isi doreste haosul!” Asa si este, nimeni nu isi doreste haosul si nicio lume plina de nelegiuri. Nici anarhismul nu-si doreste asta, doar ca are o abordare diferita asupra acestei chesiuni, preferand sa dezmembreze cauzele actiunilor criminale si nu sa intervina cu masuri total ineficace care nu fac decat sa perpetueze crimele, cum ar fi puscariile, adevarate pepiniere de viitori delicventi, oameni care nu reusesc sa se integreze niciodata in societate, puscarii care adesea produc si victime colaterale nevinovate cum ar fi familiile celor incarcerati.

Criminalitatea este in stransa legatura cu situatia economica a oamenilor si cu integrarea lor in societate. Daca am vrea sa creeam anarhia astazi lasand intacte proprietatea privata impreuna cu institutiile adiacente, probabil s-ar ajunge la o dictatura a corporatiilor. Intr-o societate in care fiecare are acces la hrana, educatie, servicii medicale, adapost etc. in mod liber, furtul si talharia isi pierd sensul. In Romania peste o treime din activitatile criminale sunt legate de situatia economica, aici este inclusa si coruptia, care intr-o societate fara institutii autoritare de asemenea, isi pierde intelesul. Doar prin creearea acestui tip de comunism libertarian am scapa de peste o treime din crimele comise astazi.
Privind datele statistice dau crezare propozitiei conform careia omul nu este predispus la crima, in Romania rata criminalitatii in anul 2002 era de 1,4 la mie, aici incluzand toate infractiunile inregistrate de politie, de la vandalism, mita, furt, infractiuni ale administratiei, tot.
Sincer privind datele stau si ma gandesc daca infractionalitatea este principala problema a societatii romanesti? E mai degraba probabil sentimentul de nesiguranta.
Anarhismul nu crede in abolirea crimelor, asta ar fi o utopie. De altfel aparatorii societatii actuale trebuie sa fie constienti ca nici societatea actuala nu reuseste acest lucru si ar fi absurd sa ceara acest lucru de la anarhism.
Cele mai mari atrocitati au fost comise prin prisma autoritatii, vezi experimentele lui Milgram sau experimentul inchisorii de la Universitatea Standford a lui Zimbardo, vezi lagarele naziste si inchisoarea Abu Ghraib.
Desi activitatile criminale economice probabil vor disparea din moment ce va exista egalitate economica si liber acces la resurse, altele vor inflori, nu? De exemplu violul este o actiune criminala indreptata asupra femeii, violatorul, si in general criminalul, actioneaza atunci cand simte ca poate. Femeia fiind, in societatea actuala, un simbol ale celui care nu are putere si este oprimat, violatorul observa slabiciunea si acest lucru il incita sa actioneze. Actiunile criminale se vor diminua o data cu distrugerea ordinii ierarhice si emancipare diferitelor categorii sociale.
Oamenii nu sunt buni sau rai din nastere. Si daca ar fi asa nu vad de ce am avea nevoie de autoritate in ambele cazuri. Daca oamenii sunt niste salbatici predispusi la barbarii de ce i-am lasa pe alti oameni rai sa ne conduca si nu ne-am da frau liber bestialitatii din noi, daca sunt buni iarasi nu exista un sens pentru autoritate din motive lesne de inteles. Oamenii insa actioneaza in functie de circumstante si de modul in care au fost educati ca este bine sa actioneze.
Crima si hotia exista in toate societatiile dar in acelasi timp in toate societatile crima, violul si hotia sunt condamnate. Oamenii au un simt al justitiei si echitatii. Oamenii sunt rationali.
Un alt element care coreleaza invers proportional cu criminalitatea este coeziunea sociala. Coeziunea sociala este probabil elementul pe care anarhia incearca cel mai mult sa-l promoveze, prin solidaritate si nu autoritate, prin toleranta, egalitate sociala, incredere reciproca, educatie continua, stima de sine, relatii complexe intre oameni. Ciudat este ca aceste trasaturi sunt si cele care coreleaza cel mai mult si cu fericirea personala. Adevarul este ca un om fericit nu prea are chef sa ucida pe nimeni. Si in fond de ce sa sacrificam aceste lucruri pentru ca o mica parte a populatiei comite infractiuni in conditiile actuale?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s