Eugen Relgis, nascut la Iasi

Ne amintim cu cata exaltare descoperise o anumita parte a presei un „cuib de anarhisti” la Ateneu, chipurile. Ignorand complet ceea ce inseamna cu adevarat miscarea anarhista, „jurnalistii” faceau un intreg amalgam cu teroristii, bolsevicii, homosexualii, drogatii sau drogheriile. Totusi, exista la Iași un trecut anarhist iar tinerii de astazi nu fac decat sa continue o miscare deja puternic inradacinata in viata orasului. Nascut pe 2 martie 1895 la Iasi, Eugen Relgis (pe numele sau adevarat Eugen Siegler Watchel) a fost mai intai si-ntai un pasionat de poezie, ce a publicat numeroase culegeri incepand cu 1912. In urma unei boli infantile a surzit, insa a studiat mult si foarte curand a inceput sa scrie. In 1914, incepe sa studieze arhitectura la Universitatea din București, iar din 1916 urmeaza cursurile Facultatii de litere si filozofie, studii pe care va fi nevoit sa le intrerupa odata cu intrarea in razboi a Romaniei. Puternic marcat de acest prim conflict mondial, devine un asiduu militant pacifist. Scrie mai multe studii sociale ce vor fi traduse in numeroase limbi. In 1920, fondeaza revista „Umanitatea” pe care cenzura vremii o interzice. In 1922, acest poliglot este numit director al Bibliotecii Societatii culturale „Libertatea” unde il va intalni pe anarhistul Panait Moșoiu. In 1923, creeaza „primul grup umanitarist”. In 1925, devine membru al Internationalei Rezistentilor Razboiului („War Resisters International”). In 1939, in momentul declararii razboiului se afla la Paris unde pregatea, sub titlul „Miron surdul”, o editie a lucrarii sale „Vocea in surdina” (1927), prefatata de Ștefan Zweig. In acelasi timp, colabora la „Caietele Aristocratiei” de Gérard de Lacaze-Duthiers. In ciuda parerii prietenilor sai, a revenit in Romania, unde a fost imediat expulzat de la domiciliu de catre fascisti. Pe toata durata razboiului, reusește datorita numerosilor prieteni sa se ascunda de cei ce-l urmareau.
Persecutat de regimul fascist, apoi de cel comunist, Eugen Relgis paraseste clandestin Romania in 1947 si merge in Argentina (unde fiul sau era refugiat inca din 1942), dar isi va gasi cu adevarat refugiu in Uruguay impreuna cu partenera sa de viata, Ana Taubes. Reincepe sa-si publice operele la Montevideo in castiliana, colaboreaza cu presa uruguayana si sustine conferinte. Impreuna cu Abraham Guillem, Gérard Gatti si altii, formeaza un grup insarcinat cu pastrarea arhivelor libertare trimise din Europa, insa politia descopera locul, il ia cu asalt si fura tot ce se afla acolo. Eugen Relgis reusește totusi dupa nenumarate greutati sa scape de politie. In 1953, acesta calatoreste in Brazilia si il intalneste la Rio de Janeiro pe anarhistul José Oiticica cu scopul de a-si traduce operele in portugheza. In 1955, va fi nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, insa premiul nu a mai fost decernat in acel an. In 1962, va petrece patru luni in Israel impreuna cu partenera sa, apoi au calatorit prin Elvetia, Italia si Argentina. Eugen Relgis este autor a numeroase lucrari, brosuri si carti, aproape cincizeci facand parte numai din ceea ce s-ar putea numi „perioada romaneasca”. S-a stins din viata la Montevideo, pe 24 mai 1987. O buna parte din cartile sale, conservate de cele doua surori ale sale, au fost donate la initiativa lui Leon Volovici unui „fond Relgis” din cadrul Institutului „Al. Philippide” din Iasi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s