Ce este Acțiunea Directă?


Acțiunea directă a fost confundată cu acțiuni care se pot defini cel mai bine ca fiind “simbolice” – și care, de multe ori, sunt ineficiente. Mare parte din confuzie a fost creată de mass-media care a definit tot ce considerau a fi în afara perimetrului de “protest normal” ca fiind  ”acțiune directă” – totuși, parte din confuzie se datorează şi activiștilor care confundă termenii. De exemplu, mulți activiști consideră protestele ca și cele de la summitul G8 ca fiind acțiune directă, dar aceste tipuri de proteste, chiar dacă reușesc să închidă evenimentul, sunt simbolice. Acțiunea directă a devenit de asemenea un substitut pentru violență, în măsura în care mare parte din mișcările anti-război și anti-globalizare afirma specificând NVDA – Acțiune Directă Non-Violentă. Asta nu înseamnă că cei implicați în acțiuni directe nu se pot apăra și că violența nu este acceptabilă niciodată – pur și simplu acest punct de vedere despre acțiunea directă este parțială si greșit reprezentantă.

Deci ce este acțiunea directă? Spus simplu:

“…se referă la acțiuni întreprinse în mod direct între doi indivizi sau grupuri, fără intervenția unei terțe părți. Specifică pentru anarho-sindicaliști (și alți comuniști libertari) aceasta înseamnă respingerea participării în parlament sau în politica de stat și adoptarea de tactici și de de strategii care să pună responsabilitatea acțiunii în mâinile muncitorilor”.

Poate suna a clișeu; dar acțiunea directă este întra-devăr pentru a ne împuternici pe noi înșine și de a rupe dependența față de ceilalți (partide politice, sindicate, patroni și intermediari oficiali), să o facem pentru noi!

“Fundamental pentru acțiunea directă este acceptarea realității că putem depinde doar de noi pentru a ne atinge obiectivele”(Solfed),

Partidele politice pot spune că luptă pentru drepturile și interesele tale, dar cum poate asta să fie adevărat atunci când singurul lor scop central în campaniile electorale este construirea propriile interese?

Acțiunea Directă la locurile de muncă

Acțiunea directă poate fi aplicată în atâtea domenii diferite ca și formele de acțiune directă existente. Desigur, pentru comuniștii libertari, principalele domenii de aplicare sunt la locurile de muncă și în comunitățile noastre. IWW (Industrial Workers of the World) afirma că:

“Acțiunea directă este orice formă de ”război de gherilă”, care schilodește capacitatea patronilor de a face profit și de a-i face să accepte cerințele muncitorilor. Cea mai cunoscută și cea mai bună formă de acțiune direct este greva, în care muncitorii pur și simplu își părăsesc locul de muncă și refuză să producă profit pentru patron atât timp cât nu vor obține ceea ce își doresc.“

Greva este uneori mult mai limitată decât această definiție, în special având în vedere constrângerile birocrației sindicale, impactul și frica de legislația anti-sindicală și ideologia predominată de parteneriat social cu patronatul, cu partidele politice și cu marile afaceri. Grevele spontane și neoficiale,u nde acest lucru s-a înlăturat, au fost folosite cu o mai mare frecvență de către muncitori în ultimii ani, iar acest timp de acțiune cu siguranță a înapoiat impactul grevei ca armă.

Există alte metode de acțiune directă disponibile la locul de muncă pe lângă greva. Rudolf Rocker, faimosul anarho-sindicalist german scria în 1938:

“Prin acțiune directă, anarho-sindicaliștii înteleg orice metodă de luptă imediată de către muncitori, împotriva asupritorilor lor economici și politici. Printre acestea, se detașează greva, în toate formele, de la o simpla grevă pentru salarii la grevă generală; boicotul; sabotajul în multele sale forme; propaganda anti-militaristă și în cazuri particular critice…rezistenţa armată a poporului pentru protejarea vieții și a libertății (spre exemplu, împotriva fascismului).“

Acțiunea directă înseamnă că muncitorii acționează pentru a se apăra sau pentru a-și îmbunătăți condițiile folosind tactica muncește-pentru-a-conduce, decât bazându-se pe Agențiile Muncii sau pe tribunale. Un exemplu este ocuparea Visteon în Belfast-ul de vest, unde muncitorii au ocupat fabrica ca semn de protest față de eliminarea pachetului de concediere la închiderea uzinei. Acest lucru a fost făcut fără acordul oficial al sindicatului, în ciuda faptului că fabrica opera cu toți aparținând unui sindicat (closed-shop format). Muncitorii au facut-o singuri, iar abia după au informat sindicatul, menționând că vor continua cu sau fără sprijinul acestora. Aceştia au avut succes și și-au recâștigat dreptul la pachetul de concediere.

Acțiunea Directă în comunitățile noastre

Înainte de războiul din Irak, mii de oameni au protestat în opoziție pe 15 februarie 2003, inclusiv aproximativ 15.000 în Belfast și 100.000 în Dublin, dar au fost ignorați de către politicieni. Clasa muncitoare s-a unit în campania “Noi nu vom plăti” și au reușit să amâne introducerea taxei pentru apă în Irlanda de Nord, angajându-se că vor refuza să plătească. Taxele de apă și gunoi au fost atacate și învinse în sud cu ajutorul acțiunii directe – militanții din nord pot învăta lecții valoroase din aceste victorii. Nesupunerea civilă și acțiunea directă de asemenea a învins impozitul comunitar al lui Thatcher în Marea Britanie. În Europa mii de studenți au ieșit în stradă împotriva atacului asupra taxelor și a alocațiilor. Acțiunea directă e mai greu de ignorat decât indignarea din jurul orașelor noastre!

O respingere a neputinței

Acțiunea directă este respingerea ideii că oamenii din clasa muncitoare sunt neputincioși în a-și schimba condițiile. Îmbunătățirile pentru viețile noastre nu sunt îmnânate de sus – pentru ele trebuie luptat. Pentru comuniștii libertari, acțiunea directă este mai mult decât un mijloc eficient de apărare sau chiar de a merge în ofensivă, chiar și de a schimba lucrurile spre mai bine – pentru clasa muncitoare înseamnă:

“O școlarizare continuă a puterii de rezistenţă, care le arată în fiecare zi că până și ultimul drept trebuie câștigat prin lupta neîncetată împotriva sistemului.”(Rudolf Rocker)

Acțiunea directă este un ingredient esențial pentru o societate socialistă liberă pe care ne străduim să o construim. Prin implicarea în acțiuni directe, chiar și când greșim, avem oportunitatea de a învăța din experiență și nu e nevoie să lăsăm lucrurile pe mâna unor experți sau a unor politicieni profesioniști. Ar fi trebuit să știm până acum că acest curs nu ne oferă altceva decât pierderea puterii, trădare și promisiuni neîmplinite, iar rezultatul este omniprezența unui sens de neputință. Și totuși suntem departe de a fi neputincioși!

Acțiunea direct ne învață cum să controlăm propriile lupte în timp ce construim o cultură a rezistenței ce leaga muncitorii în luptă. Solidaritatea şi ajutorul reciproc își găsesc exprimarea reală și încrederea noastră crește, la fel ca și abilitatea de a schimba lumea. Este nevoie, acum mai mult decât oricând și este necesară o campanie care se opune tuturor tăierilor și taxelor, care sunt controlate de către membrii și participanți, care e pregătită și doritoare să promoveze acțiunea directă și e gata de luptă. O astfel de campanie trebuie să fie îndreptată în escaladarea spre o luptă care să ajungă la o grevă generală împotriva austerității – orice altceva este probabil să eșueze și nu ne permitem să eșueze.

One response to “Ce este Acțiunea Directă?

  1. Pingback: Was ist Direkte Aktion? « de|montage·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s