Anatoli Zhelezniakov

O scurtă biografie a marinarului şi anarhistului rus Anatoli Zhelezniakov.

Anatoli Grigorievici Zhelezniakov 1895 – 1919 Rusia

Zhelezniakov a fost un tânăr marinar, încadrat în serviciul miltar pe o navă plasatoare de mine la baza navală din Kronstadt, atunci când ţarul a fost înlăturat în Rusia la februarie 1917. Era deja un anarhist, aderând la ideile anarhist comuniste elaborate de către oameni precum Kropotkin. Zhelezniakov alături de cincizeci de marinari au sărit în ajutorul anarhiştilor din Moscova, care ocupaseră vila Durnovo, deţinută de fostul guvernator al acelui oraş. Anarhiştii transformaseră vila într-un loc de lectură şi discuţii, grădinile fiind transformate într-un loc de joacă pentru copii. Vila a devenit un centru de agitaţie anarhistă iar noul Guvern Provizoriu a încercat să-l închidă. Atunci când o parte din ocupanţii acesteia au preluat tipografia unui ziar de dreapta din Moscova, guvernul a ordonat ca anarhiştii să fie evacuaţi. Zhelezniakov şi ceilalţi s-au alăturat anarhiştilor baricadaţi în vilă. După un atac  al guvernului asupra vilei, un muncitor anarhist a fost împuşcat mortal iar Zhelezniakov a fost arestat şi condamnat la 14 ani de muncă silnică.

Evadarea

Câteva săptămâni mai târziu, acesta a reuşit să scape din „închisoarea republicană”, numită în acest fel de către un ziar anarhist. Zhelezniakov  şi-a reluat activităţile şi a organizat o demonstraţie în masă a marinarilor din Kronstadt pentru a protesta împotriva pedepsei cu moartea impuse activistului american Tom Mooney, înscenat pentru sperjur şi împotriva amenințării cu extrădarea în California a lui Alexander Berkman, pe care autoritățiile au încercat să-l implice pe aceleaşi probe. Zhelezniakov a fost ales delegat la Al doilea congres al Sovietelor de către echipajul navei plasatoare de mine pe 25 octombrie 1917. În aceea noapte, el și un contingent de marinari au luat parte la asaltul asupra Palatului de Iarnă, care a dus la prăbușirea guvernului provizoriu. Detașamentul lui  Zhelezniakov păzea Palatul Tauride, unde Adunarea Constituantă nou formată ţinea sesiunile. Fiind anarhist, Zhelezniakov se opunea cu pasiune oricărei forme de democrație capitalistă și în prima zi de existentă a Adunării Constituante a dat buzna pronunţând „Garda este obosită”, și a dispersat adunarea o dată pentru totdeauna.

E ironic că acţiunea acestui libertar și anti-parlamentarist a adus la putere bolșevicii. Zhelezniakov privea sfârșitul Adunării Constituante  ca o mișcare constructivă, care coincidea cu dezvoltarea sovietelor și a comitetelor din fabrici ce vor lua inițiativa spre o auto-conducere completă a maselor, însă bolșevicii aveau alte planuri. Apoi, pentru a apăra Revoluţia, el a luptat ca un comandant de flotilă şi apoi de tren blindat, în Armata Roşie. A luptat impotriva generalilor reacționari  Krasnov şi Denikin, şi împotriva cazacilor din Ataman Kaledin. Apoi Troţki a început reorganizarea Armatei Roşii. Metodele egalitariste care prevalau până atunci au fost înlocuite prin introducerea ofițerilor țariști în poziții importante și sfârşitul adunărilor generale şi a democraţiei directe, introducându-se ierarhii stricte. Zhelezniakov a protestat vehement împotriva acestora, la fel ca și mulți alții. Pentru aceste poziţii luate în legătura cu reorganizarea, Zhelezniakov şi mulţi alţi anarhişti au fost scoşi în afara legii de către bolşevici.

Refuzul

Sverdlov, liderul bolșevic, a încercat să-l convingă să renunțe la pozițiile deținute în legătura cu reorganizarea Armatei Roșii, oferindu-i o poziție importantă. Zhelezniakov a refuzat această propunere, plecând spre sud și Odessa,unde a reluat campaniile militare împotriva Albilor. Din nou, în anul următor, în 1919, bolșevicii au repetat oferta.De această dată, deoarece Zhelezniakov a perceput situația ca fiind critică, el a acceptat și a devenit comandant al campaniei trenurilor blindate împotriva lui Denikin,care a oferit o recompensă de 400.000 ruble pe capul lui. A luptat mai departe până a fost ucis de explozia unui obuz al forțelor lui Denikin, murind la vârsta de 24 de ani.

Bolșevicii l-au transformat imediat în erou, organizându-i o înmormântare de stat în Moscova și ridicându-i o statuie în Kronstadt. Dacă ar fi trăit, fără îndoială că ar fi fost închis sau împuşcat de către bolșevici, așa cum au facut cu atâția anarhiști în Ucraina și marinarilor din Kronstadt în 1921. Într-adevăr, au ascuns faptul că el a fost anarhist, inventând chiar și minciuna că a aderat la Partidul Bolșevic. Dar așa cum i-a spus istoricului anarhist Volin, nu cu mult timp înainte de moartea sa: „Orice s-ar întampla cu mine și orice vor spune despre mine, să știi bine că eu sunt un anarhist, lupt ca unul, şi oricare va fi soarta mea, voi muri ca un anarhist. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s