Situațiunea socială a Ardealului și ideia Federațiunii – de Gr. Munteanu

Articolul semnat de Gr. Munteanu, Situațiunea socială a Ardealului și ideia Federațiunii,  a apărut în revista Dacia viitoare (nr. 11, 1883, pp. 167 – 168), o publicație editată de studenții români la Paris și apoi la Bruxelles.

Autorul identifică statul cu tirania, ierarhia care dezumanizează și corupția  și face distincția dintre stat si popor (societate), argumentând ca acestea au interese opuse. Modelul de organizare propus în locul aparatului de stat este cel al federațiilor autonome, conduse după principiile libertății și egalității, model inspirat din teoria mutualistă a lui Proudhon.

Fiind pentru emanciparea populațiunii române din Dacia suntem în acelaș timp contra statului daco-român. Dorind din inimă și lucrînd toată vieața noastră pentru emanciparea fraților noștri, ceia ce nu voim și ceia ce nu înțelegem este statul, noi, propovăduitorii ai revoltei și independenței.

Statul este o ficțiune și în acelaș timp cea mai rea și cea mai proastă tiranie, dacă se poate grada astă nenorocire. În numele ficțiunii, a rațiunii de stat, se organizează suferința; în numele statului un imbecil sau mii stăpânesc. Interesele statului sunt contrare intereselor popoarelor; statul presupune ca concepțiuni a priori corupțiunea, armata, recompensele, birul.

Astăzi când netrebuința stăpânilor e arătată, desființarea acestei ficțiuni e o cestiune de timp. Neapărat că spiritul de reacțiune ține încă in loc progresul și șarlatanii îl încătușează; evenimentele însă ne anunță că lucrarea de desființare e începută.

Când cu proclamarea regatului la  noi, un deputat protestând contra lui invocă tradițiunile republicilor din evul mediu a Vrancei, Dornei și Tigheciului. Le invoca serios? Acele republice erau mici state, boerii sau banate, organisate dupe modelul republicilor aristocratice italiene. Să scăpăm de rigat spre a scăpăta în feudalitate nu e tocmai o fericire și nu aceasta e dorința noastră cari nu ne oglindim in trecut și voim o formă noue în care individul liber, comuna liberă, fie care colectivitate națională liberă în credințile și speranțile ei, să trăească, de ar fi un pumn de oameni ca Arnăuții și Muntenegrenii sau o Polonie întreagă. Precum în organismul animal fie care celulă e pe deplin independentă astfel voim să fie și în organismul social. Concepțiunea aceasta, anarchistă, nu e definită de Aristot și prin urmare scandalisează multe inteligențe delicate, ea e aspru combătută de socialiștii statiști cari ar voi să transforme societatea într’o ierarchie de mandarini, de administratori și de administrați. Ei sunt antipodul nostru cari credem că rolul statului e de a strica pe ori ce pune mâna și servesce ca disolvant nenorocit în societățile moderne. – Eată de ce dorind emanciparea economică, voim federațiunea între provințiile românesci. – Ca corolariu a federațiunei voim guvernarea fie-căruia prin sine însușii cum ii va plăcea. Ordinul social, ca și cel economic, ar resulta din combinarea intereselor tuturor. Federațiunea, garantând și necontopind libertatea individuală și libertatea națională e forma cea mai ridicată a asociațiunii, ne apărat presupuind inegalitatea socială și economică delăturată, căci altfel n’ar fi o federațiune ci o cârdășie a câtor-va esploatatori. –

Un răspuns la „Situațiunea socială a Ardealului și ideia Federațiunii – de Gr. Munteanu

  1. O adevarata revelatie articolul acesta! Nu credeam ca in 1883 sa fi existat oameni care sa gandeasca asa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s