Comunizarea ca o cale de ieșire din criză – Bruno Astarian

1.Iminența comunismului

1.1 Definiție și origine

Nu trebuie să confundăm iminența cu instantaneitatea.Cand ne referim la iminența comunismului afirmăm că scopul revoluției proletare nu mai constă în crearea unei societăți de tranziție ci în instituirea directă a comunismului.Aceasta înseamna: ceva care este mult mai complicat decât cucerirea puterii politice,stabilirea de alianțe cu alte straturi sociale și continuând cu o etapă de tranziție pe acest teren (dispariția treptată a Statului,etc.).

Noțiunea de iminență a comunismului nu a apărut din senin.A apărut cu criza din anii 1960-1970 ca urmare a neputinței politicii de stânga și datorită incapacității acesteia de a întelege respingerea muncii.Astăzi toate încercările programatice par ridicole.Cât despre impulsul anti-muncă,acesta este mai puternic în zilele noastre decât a fost în anii 70 (în China,Bangladesh și chiar și în tările industrializate).

1.2 Comunizarea ca un proces

Comunizarea nu înseamna ca se va stabili comunismul cu o baghetă magică.Acesta va fi stabilit printr-un proces de luptă,cu avansuri și retrageri, de către revoluție.Aceasta înseamnă că acțiunile întreprinse de către revoluționari vor avea ca scop eliminarea muncii,a valorii ,iar apoi a tuturor celorlalte(familie,patrie,etc.), aici și acum.Când revoluția v ataca proprietatea capitalistă nu o va face cu scopul de a învesti proletariatul cu dreptul de proprietate pe care în prealabil nu le deținea, ci o va face cu scopul de a pune capăt imediat tuturor formelor de proprietate.În prezent, acest proces nu se poate descrie detaliat.Totuși este necesar să fie caracterizat cât mai precis pentru a obține o idee mai buna despre ceea ce ne așteaptă și pentru a putea distinge, când va sosi vremea, între revoluție și contrarevolutie.

2.Răspunsurile la criză și comunizarea

Când criza izbucnește, proletariatul se revoltă fiindcă puterea sa de munca nu e cumpărată,ceea ce il exclude din relațiile sociale și din conexiunile sale cu natura.Revoltându-se, proletarii montează un răspuns la criză,un răspuns care constituie matricea tuturor posibilităților și este singurul loc din care poate apărea comunismul.Deși teoria nu definește întotdeauna comunismul în același fel, toate definițiile și strategiile sale s-au bazat pe ceea ce face probletariatul atunci când răspunde în fața crizei.Cu toate acestea,  putem vorbi de un răspuns la criză în cazul unei revolte generalizate a proletariatului și nu în cazul unui conflict izolat la una sau mai multe întreprinderi, oricât de „exemplar” acesta pot fi.

Răspunsul la criză implică doi factori esențiali : individualizarea/demasificarea proletariatului și exprorpierea proprietății capitaliste pentru a asigura nevoile de lupta –pentru a reveni la locul de muncă, fără șefi.În cazul în care actuala criza devine atât de acută încât provoaca o insurecție a proletariatului pe scară largă,ne vom reîntâlni cu acești doi factori,marcați de caracteristicile istorice ale epocii noastre.Demasificarea proletariatului va deveni tot mai clară deoarece acesta este un proces care deja a început de către capitalul post-Fordist.A dori întoarcerea la vremurile bune ale lucrătorilor în masă este un vis contra-revoluționar.Cât despre proprietatea capitalistă, aceasta are două caracteristici :

  • Pe de o parte, nimic nu scapă domeniul său. Capitalul a confiscat toată viața,până în punctul în care,orice ai face, ești mereu pe proprietatea sa. Când criza va izbucni, nu are de ales decât să invadeze proprietatea capitalistă.Chiar și cea mai simplă demonstrație il forțează să ocupe străzile municipale.Astăzi este permis.Mâine va fi ilegal.Toate acțiunile întreprinse de către probletariat în răspunsul său la criză îl forțează să se confrunte cu forțele capitalului,cu scopul de a intra în posesia unei părți a bunurilor de capital și, astfel, pentru a conferi obiectivitate asupra propriei existențe.Și în actuala criză, proprietatea capitalistă este atât de cuprinzătoare încât acum, mai mult decât niciodată,proletariatul nu are nici un refugiu unde se poate retrage.E cu spatele la zid.De exemplu, capitalul a blocat toate posibilitățile de retrafere la țară;
  • Pe de altă parte,bunurile care constituie proprietatea capitalistă sunt puternic marcate,în valoarea utilizării lor,de cerințele de valorizare.Acesta este motivul pentru care răspunsul la criză va căuta,mai presus de toate,să distrugă și să inventeze noi utilizări pentru lucruri.În timp ce posibilitatea ca proletariatul să preia controlul a liniei de producție nu se poate exclude, putem totuși exclude definitiv utilizarea acesteia pentru a produce automobile.

2.1 Producție făra Productivitate și eliminarea valorii

Comunizarea va lua formă ca bază a raspunsului la criză și cu scopul de a găsi calea de ieșire din aceasta. Comunizare nu răspunde la un ideal sau un slogan politic.Este soluția față de dificultățile întampinate de către proletariat,în scopul de a se reproduce în cursul activității sale,în contextul crizei.Este lupta împotriva capitalului pentru a asigura propria supraviețuire,nimic mai mult.

Când alternativele contra-revoluționare proletare își vor demonstra ineficiența prin eșecul de a livra salvarea economică, comunizarea va aduce saltul înainte pentru non-economia.Paradoxul constă în faptul că, odată ce criza devine tot mai acută și tot mai urgente devin nevoile proletariatului, mai imperativă devine soluția de a întoarce spatele productivismului.”Producţia” fără productivitate nu este o funcție de producție propriu-zisă.Este o formă de socializare comunistă între oameni,unde producția ocupă cu siguranță un loc, dar fără ca aceasta să fie supusă nici unei măsurători de timp sau oricărei alte tipuri de măsurători (venit,număr de operatori,rezultatele productivității).După formula corecta Thèorie Communiste,înseamnă „non-contabilizare radicală,indiferent de ceea ce este implicat”.

Să încercăm să întrevedem procesul ca având loc în două etape :

  • În timpul etapei de coborâre în iadul crizei,reproducerea proletariatului va fi asigurată în principal prin intermediul sechestrărilor indiscriminate de bunuri.Chiar si într-o economie „just-in-time”  există stocuri de mărfuri în magazine și depozite.Raspunsul la criză va consta (printre altele) în a pune sechestru pe acestea.Încă din această etapă ne putem imagina divergența între metoda contra-revoluționară care ar încerca să inventarieze și să centralizeze bunurile,să coordoneze distribuția acestora,să oblige respectarea standardelor de drept și datorie; în timp ce metoda comunizării instigă la creearea economiei de expropriere și formarea unor organe superioare de distribuție,chiar dacă acestea din urmă vor fi alese în mod democratic,etc.Această a doua metodă va susține că gravitatea crizei și distribuția absolut gratuită sunt mai importante decât stabilitatea națiunii;
  • În a doua etapă,aceea de a depăși criza, producția se va relua.Prin urmare, problema constă în a ști cum se va relua producția fără muncă,fără productivitate ori schimb.Principiul producției fără productivitate presupune că activitățile umane și relațiile acestora sunt mai importante decât rezultatul productiv. Producția poate fi efectuată pe această baza fiindcă nu vor mai exista „ceilalți”.Pentru a continua cu această producție fără productivitate,valoarea trebuie eliminată în cele două forme ale sale :

–       Valoarea de schimb : dacă nimic nu e contabilizat,dacă singura justificare pentru o activitate este produsul pe care il face,atunci această activitate nu are nici un conținut abstract;

–       Valoarea  de utilizare : valoarea de utilizare trebuie să se distingă de simpla utilitate, fiindcă posedă , în plus față de calitatea sa utilitară, un conținut abstract.În cazul bunurilor, utilitatea acestora trebuie să fie de un fel general ori în conformitate cu un mod de utilizare mediu,astfel încât  să poată satisface un utilizator necunoscut,are cărui nevoi particulare nu sunt luate în considerare (producția în masa standardizată).Producția fără productivitate este o activitate particular efectuată de către anumiți indivizi particulari, efectuată cu scopul de a satisface anumite nevoi exprimate personal.Utilizarea efectivă a bunurilor produse poartă ștampila acestei particularități.Este anti-standardizare.Natura neapărat locală a comunizării contribuie la acest lucru.

În revoluția comunistă,actul de producție nu va fi niciodata doar un act productiv.Dacă anumiți indivizi decid să construiască o brutărie, nu o vor face pentru a produce un anumit număr de pâini, ci pentr u a socializa și pentru a cultiva afinitățile lor comune prin producerea de pâine.

Mai mult,pâinea pe care acești muncitori o vor produce nu va corespunde unei categorii generale ci va fi pâinea pe care cineva le-a cerut să o facă într-o anumită zi.

În cele din urmă, există întotdeauna șansa ca furnizarea de făină pentru brutăriile noastre să fie sporadic,cel puțin la început,în cazul în care muncitorii de la brutărie vor prefera să discute despre sensul iubirii sau a vieții în loc să macine grâu.Acest lucru ar conduce la haos?Ni se va spune că astăzi nu este pâine.Trebuie acceptat.O altă alternativă este ca cineva să conceapă un plan,cuantificat și să ia în calcul timpul iar ceilalți să se complacă cu termenii acestuia.În acest caz,nu doar valoarea e restabilită.De fapt, o experiență proletară de acest gen nu are nici un viitor : în cazul în care funcționează, proletariatul va pierde rapid drepturile (prin restaurarea muncii salarizate într-o formă sau alta), dacă nu funcționează se vor întoarce la vechiul cadru de șomaj și neplata salariilor.

Este probabil ca,în orice caz, soluția comunizării nu va fi considerată până ce vor avea lor diferite jocuri de șah de acest fel.

Mai general, susținem că prin comunizare se va opri circularea de bunuri între „producători asociaţi” prin circularea persoanelor între diferite activitați.Mai presus de toate, aceasta înseamnă că:

  • „Locurile de producţie” nu vor avea personal desemnat permanent și vor produce sau nu în funcție de motivația și de numărul contribuitorilor necesari.Motivul pentru aceasta este faptul ca „locurile de producţie” vor fi în primul rând locuri de întalnire și conviețuire.
  • Cel puțin în perioada inițială, comunizarea va fi săvârșită la nivel local, nu fiindcă va fi munca comunelor autarhice,ci pentru că va consta în inițiative care sunt în totalitate sub controlul participanților.Comunizarea va fi o constelație de inițiative locale.Consider că, la acest nivel local, comunizarea poate demonstra că aceasta îmbunătățește imediat viețile proletarilor.Iar acest aspect este fundamental: proletarii vor face revoluția pentru a trăi mai bine,nu din loialitate pentru un ideal.Dacă ar fi să intrăm mai mult în detalii, am ajunge să schițăm conturul unei economii care e la fel de constrângătoare ca cea dintr-o societate de tranziție.Cu toate acestea,este greu să nu o facem (și, trecând,demonstrând sărăcia imaginației noastre) cu scopul de a oferi dovezi palpabile că toate soluțiile oferite de revoluția comunistă sunt informate de principiul de a valoriza activitatea mai mult decât rezultatul; aceasta înseamnă că cel mai important rezultat al activității umane este activitatea în sine.Persoanele vor circula între diferite activități în funcție de gusturile acestora,iar fiecare etapă de circulați va fi momentul reproducerii lor.Produsele for circula între persoane,dar fără schimb.Cei care fac cârnați vor merge apoi la un restaurant local fără a se obosi să obțină ceva în schimb pentru cârnații lor,deoarece aceștia nu vor costa nimic,nici măcar muncă.

2.2 Consum fără Necesitate

Necesitatea domnește nu se află acolo unde forțele de producție sunt insuficiente pentru a asigura abundența care nu poate fi definită cu precizie.Ea domnește acolo unde existența proprietății impune asupra acelora care nu sunt proprietari o amenințare permanentă de de-socializare și moarte.Acesta este motivul pentru care,în zilele noastre, distribuția gratuită ori bunurile la prețuri mici, provoaca saturare și supra-consum.În comunism, această teama a insuficienței va dispărea deodata cu proprietatea.Fiecărei persoane i se va asigura obținerea de hrană,gratuită,pe care alții au oferit-o și pregătit-o.În aceste condiții, de ce ar dori cineva să supra-consume și să strângă mâncare în cămară doar fiindcă e gratuită?Totul va fi gratuit și asa va rămâne întotdeauna.Fiindcă totul va fi produs de către oamenii pentru care,într-un fel, cârnații vor fi doar produsul secundar a mai multor zile de discuții cu privire la sensul vieții.

Distribuția gratuită este o noțiune care e greu de acceptat.Cred că,pentru a vorbi despre comunism, este mai bine să întelegem distribuția gratuită în sensul expresiei libere mai degrabă decât produse gratuite.Pe de o parte, este evident că inițiativele de comunizare vor impune principiul distribuirii gratuite,în arenele lor de acțiune.

Mai mult,și cel mai important, această distribuție gratuită înseamna mai mult decât „preţul= zero”și nu este nevoie să ne gândim că e o distribuire gratuită de bunuri care  pot fi obținute fără bani.Ceea ce este în joc aici este activitatea neplătită a comunizanților.Pe de altă parte, este evident că proletarii care se vor angaja în comunizare o vor face doar dupa ce au încercat în zadar să obțină un salariu sau o altă formă de compensație pentru activitatea lor.

În comunism, distribuția gratuită este principiul de existență pentru binele acestuia, într-o activitate complet cuprinzătoare care se rupe de toate separările; de exemplu, ca aceea între „producție” și „consum”.

Producție fără productivitate,consum fără necesitate…acestea sunt două expresii care,în vocabularul limitat la dispoziția noastră, indică o singură activitate unificată liberă.

3.Revoluție, Contra-Revoluție, Represiune

Comunizarea va avansa treptat, prin extinderea domeniului de aplicare al exproprierilor.Desigur că proprietatea nu va permite acest lucru fără să opună rezistență.Va încerca să strângă corzile care ne leagă de ea.Contra-revoluția nu e doar o chestiune militară.

3.1 Subtilitățile contra-revoluției

O anumită parte a opoziției față de comunizare va veni din rândurile proletariatului în sine.În orice situație, este posibil să existe o confruntare între auto-gestionare și comunizare.De exemplu,problemele legate de îngrijirea copiilor în perioada de criză va duce cu siguranță la încercări de a supune școlile sub auto-gestiune.În opoziție cu aceasta,un current de comunizare va propune eliminarea pur și simplu a școlilor – în timp ce,în același timp, cel mai probabil, elevii se vor aventura să-și exprime propriile opinii în mod direct și violent (ca în Grecia).Evident că eliminarea școliilor prezintă imediat un munte de probleme presante : cine va avea grijă de copii?Ce li se va preda?Trebuie să existe instalații speciale pentru educarea acestora?Nu e mai bine să fie instruiți pe bulevardele revoluției?Ca orice problemă asociată cu revoluția, va constitui o problemă locala ce trebuie rezolvată de către locuitorii cartierului (nu de către ministerul educației!).Soluția care va fi implementată la nivel local, cu mai mult sau mai puțin succes, nu va necesita fapte eroice de productivitate (fără construirea de școli,fără instruirea profesorilor,fără curriculum) și vor fi supuse la corectări în funcție de schimbarea situației.Succesul sau eșecul unei astfel de inițiative nu va fi judecat dupa standardul de precizie teoretică, ci dacă este sau nu capabilă să îmbunătățească viața proletarilor (părinți și copii) care sunt implicați în implementare.În ciuda dificultăților de a imagina o viață fără muncă sau valoare, analiza (și anumite experiențe de răspuns la criză) ne vor permite să constatăm,odată ce criza va atinge un anumit grad de dezvoltare, că,mai mult ca sigur, soluția comunizării va îmbunătății calitatea de viață mai mult ca orice formulă de auto-gestionare.Iar ce am afirmat referitor la școli se aplică deasemenea tuturor celorlalte instituții.

3.2 Respingerea Militarizării

Dacă o astfel de mișcare se răspândește,dacă auto-gestionarea nu este suficientă să o oprească, atunci aceasta evident va fi supusă celei mai violente represiuni.Istoria ne arată că proprietatea nu ezită în fața perspectivei de a efectua orice fel de masacru.Cu toate acestea, cred că s-ar demonstra o lipsă gravă de înțelegere a victoriilor specifice ale proletariatului dacă s-ar sprijini militarizarea, chiar daca e numită „revoluţionaă”, a mişcării.Istoria nu ne oferă nici un singur exemplu în care militarizarea,chiar și cea mai flexibilă și democratică,nu ar fi deschis ușile larg pentru contra-revoluție.Nu putem intra în detalii,dar putem afirma că,dacă criza atinge un asemenea grad de intensitate încât să provoace o comunizare larg răspândită, burghezia va fi însăși afectată de către mișcare și chiar oricât de privilegiat ar fi personalul aparatului său represiv, ea nu va fi imuna la efectele crizei.Să nu mai spunem că poliția va sucomba moral față de puterea idealului revoluționar,dar va putea foarte bine să fie condusă la revoltă din motive foarte materiale (ca în Africa de Sud).Așadar, respingerea oricărei urme de militizare nu implică o respingere a violenței în general.

Concluzie

Eliminarea valorii, distrugerea capitalului și auto-suprimarea proletariatului par a fi evenimente mistice sau misterioase numai în cazul în care sunt avute în vedere din perspectiva unui proces insurecțional ca și acela al vechilor mișcări muncitorești,care afirmau că identitatea clasei muncitoare este munca grea și care au conceput scopul de acaparare a puterii politice de către proletariat (în realitate,de către reprezentanții  acestuia).

Până în prezent, comuniștii au confruntat aceste probleme fără a fi capabili să le rezolve și nu au găsit nici o altă soluție decât să folosească arumentul necesității unei societăți de tranziție ca o eschivă.Societatea de tranziție este o iluzie,la fel ca și dispariția treptată a statului.

Începând cu criza din anii 1960 și 1970,procesul cu care se confruntă clasele sociale a început să ne clarifice această problemă.

Evoluțiile recente ale relațiilor de clasă ne-au facilitat atingerea unei mai bune înțelegeri a naturii profunde a societății capitaliste, a valorii,a muncii,iar așadar a eliminării acesteia, chiar decât însuși Marx.Aceasta ne permite să anticipăm,dintr-un punc mai avantajos, cum anume va arăta comunismul precum și procesul revoluționar de comunizare  care il va aduce.

Cu cât e mai profundă criza, cu atât mai mult e progresul făcut în această direcție.

 

Sursa : http://libcom.org/library/communization-way-out-crisis-bruno-astarian

Text de Bruno Astarian,2009 :  http://comunizacion.org/2011/01/

Traducere : IASR – Inițiativa Anarho-Sindicalistă România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s