Concepţii greşite privind anarhismul

Anarhismul nu este individualism absolut şi anti-social

Anarhismul nu denotă o libertate individuală absolută, iresponsabilă şi anti-socială care încalcă drepturile celorlalţi şi respinge orice formă de organizare şi auto-disciplină. Libertatea absolută individuală poate fi atinsă numai în izolare, cu atât mai puţin: „Ceea ce ia libertatea şi face imposibilă iniţiativa este izolarea, care ne face neputincioşi „. (Errico Malatesta, Life and Ideas, Freedom Press, p. 87). Anarhismul este sinonim cu termenul „socialism liber” sau „anarhism social.” Termenul „social” în sine presupune că, anarhismul este asocierea liberă a persoanelor care trăiesc împreună şi cooperează în comunităţi libere. Abolirea capitalismului şi statului; autogestiunea industriei; distribuţie în funcţie de nevoi; asocierea liberă; sunt principii care, în aproape toate tendinţele socialiste, constituie esenţa socialismului. Pentru a se distinge între diferenţele fundamentale despre cum şi când aceste obiective vor fi realizate, precum şi de individualiştii anti-sociali, Peter Kropotkin şi alţi gînditori anarhişti au definit anarhismul ca fiind „aripa stângă a mişcării socialiste.” Anarhistul rus Alexei Borovoi a declarat că, baza anarhismului într-o societate liberă, este egalitatea tuturor membrilor în cadrul unei organizaţii libere. Anarhismul social ar putea fi definit ca dreptul egal de a fi diferit.

Anarhismului nu este libertate nelimitată, nici negarea responsabilităţii

În relaţiile sociale dintre oameni anumite norme voluntare sociale vor trebui să fie acceptate; anume, obligaţia de a îndeplini un acord liber acceptat. Anarhismul nu este nici un guvern. Anarhismul este auto-guvernare (sau echivalentul acestuia, auto-administrare). Auto-guvernare înseamnă auto-disciplină. Alternativă la auto-disciplină este impunerea conducătorilor asupra supuşilor lor. Pentru a evita acest lucru, membrii fiecărei asociaţii îşi fac în mod liber regulile asociaţiei lor şi convin să respecte regulile create de ei înşişi. Cei care refuză să se ridice la înălţimea responsabilităţii  de a onora un acord voluntar trebuie să fie privaţi de beneficiile sale. 

Dreptul la secesiune

Pedeapsa pentru încălcarea acordurilor este echilibrat de dreptul inalienabil la secesiune. Dreptul grupurilor şi indivizilor de a alege propriile forme de asociere este, în conformitate cu Bakunin, cel mai important dintre toate drepturile politice. Abrogarea acestui drept duce la reintroducerea tiraniei.  Nu vă puteţi separa dintr-o închisoare. Secesiunea nu va paraliza asociaţia. Oamenii cu interese imperative şi puternice vor coopera. Cei care au mai mult de pierdut prin secesiune vor compromite diferenţele lor. Cei care au puţin sau nimic în comun cu colectivitate nu vor rani asociaţia prin secesiune, ci dimpotrivă, vor elimina o sursă de fricţiune, promovând astfel armonia generală.

Diferenţă esenţială între anarhism şi stat

Marea diferenţă între conceptul anarhist al autorităţii liber acceptată în schimbul de servicii , care este administrarea lucrurilor, diferă fundamental de autoritatea statului, care este stăpânirea asupra supuşilor săi, poporul. De exemplu, repararea televizorului meu: autoritatea electricianului expert se încheie atunci când reparaţiile sunt efectuate. Acelaşi lucru este valabil atunci când sunt de acord să zugrăvesc camera electricianului. Schimbul reciproc de bunuri şi servicii este un drept limitat, fara caracter personal; relaţii de cooperare care exclud în mod automat dictatura. Dar statul, dimpotrivă, este un aparat atotpătrunzător care reglementează fiecare aspect al vieţii mele de la concepţie până la moarte, a cărui fiecare decret sunt forţat să respect sau sufar consecintele, abrogarea drepturilor, închisoarea şi chiar moartea. Oamenii se pot separa liber dintr-un grup sau o asociaţie, sau sa organizeze chiar şi unul de-al lor. Dar nu pot scăpa de sub jurisdicţia statului. Daca ei în cele din urmă reuşesc să evadeze dintr-un un stat in altul sunt imediat supuşi jurisdicţiei noului stat.

Înlocuirea statului

Conceptele anarhiste nu sunt născocite în mod artificial de către anarhişti. Acestea derivă din tendinţele deja functionale. Kropotkin, care a formulat sociologia anarhismului, a insistat asupra faptului că, concepţia anarhista a societăţii libere se bazează pe „acele date care sunt deja furnizate de observarea vieţii în momentul de faţă.”  Teoreticienii anarhişti s-au limitat să sugereze utilizarea organismelor utile în vechea societate, în scopul de a construi una nouă.  Faptul că „elementele noii societăţi sunt deja în curs de dezvoltare în societatea burgheză ” (Marx) este un principiu fundamental pe care le au in comun aproape toate tendinţele din mişcarea socialistă. Scriitorul anarhist, Colin Ward, rezumă acest punct admirabil: „Dacă doriti sa construiti o noua societate, toate materialele sunt deja la îndemână.”

Anarhiştii încearcă să înlocuiască statul, nu cu haos, ci cu forme naturale, spontane de organizare care au apărut ori de câte ori ajutorul reciproc şi interesele comune, prin coordonarea şi auto-guvernare devin necesare. Izvorăşte din interdependenţa ineluctabilă a omenirii. Această formă de organizare este federalismul. Societate fără ordine (cum termenul de „societate” implică) este de neconceput. Dar organizarea ordinii nu este monopolul exclusiv al statului. Federalismul este o formă de ordine care a precedat uzurparea societăţii de către stat şi va supravieţui. Există cu greu o formă unică de organizare care, înainte de sa fie uzurpata de către stat, nu a fost iniţial federalistă în caracter. Pana in această zi, numai lista vastă reţelelor locale, provinciale, naţionale, apoi federaţiile şi confederaţiile internaţionale,  îmbrăţişând totalitatea vieţii sociale ar putea umple cu uşurinţă volume. Forma de organizare federalizată permite tuturor grupurilor şi federaţiilor să poata beneficia de avantajele unităţii şi coordonării în timp ce îşi exercită autonomia în domeniile lor proprii, extinzând astfel propria libertate. Federalismul – sinonim pentru acord liber –  este organizarea libertăţii. Aşa cum Proudhon a spus: „Cine zice libertate fără să spună federalism, nu spune nimic.”

După Revoluţie

Societatea este o vastă reţea interconectata a muncii cooperante,iar toate instituțiile adânc înrădăcinate care acum funcționeaza util vor continua să funcționeze în anumite forme pentru simplul motiv că însăși existența omenirii depinde de această coeziune interioară. Acest lucru nu a fost niciodată pus la îndoială de nimeni.Este necesară emanciparea față de insituțiile autoritate asupra societății și față de autoritarismul din cadrul propriilor organizațiilor.Mai presus de toate, acestea trebuie să fie influențate de un spirit revoluționar și de încrederea în capacitatea creatoare a oamenilor. Kropotkin,în elaborarea sociologiei anarhismului,a deschis ușa unei cercetări fructuoase care au fost neglijate în mare parte de către oamenii de științe sociale prea ocupați să cartografieze noi domenii de control statal.

Anarhiștii au fost preocupați în principal de problemele imediate ale transformării sociale, care vor trebui confruntate în orice țară,după revoluție. Acesta a fost motivul pentru care anarhiștii au încercat să elaboreze măsuri care să  răspundă problemelor urgente,care cel mai probabil apar în perioada reorganizării și tranziției,după cum o numea scriitorul anarhist revoluționar Errico Malatesta.Urmează un rezumat al discuției lui Malatesta despre cele mai importante întrebări.

Problemele cruciale nu pot fi evitate prin amânarea acestora pentru viitorul îndepărtat – probabil un secol sau mai mult – atunci când anarhismul se va realiza pe deplin,iar masele vor fi ,în cele din urmă, anarho-comuniste convinse și dedicate.Noi anarhiștii trebuie să dispunem de propria noastră soluție, dacă nu dorim să jucam rolul unor nemulțumiți inutili și impotenți, în timp ce autoritariștii mai realiști și lipsiți de scrupule pun mâna pe putere.Anarhie sau nu, oamenii trebuie să mănânce și să li se asigure necesitățile vieții.orașele trebuie să fie aprovizionate iar serviciile vitale nu trebuie să fie perturbate.Chiar dacă deservesc slab oamenii în propriul lor interes, nu se va permite nimănui să perturbe aceste servicii, cu excepția cazului în care sunt reorganizate într-o modalitate mai bună,iar acest lucru nu poate fi realizat într-o zi.

Organizarea societății anarhist-comuniste pe scară largă se poate realiza doar treptat,după cum permit condițiile materiale și pe măsură ce masele se conving de beneficiile ce pot fi câștigate,fiind obișnuite treptat psihologic cu modificările radicale în modul lor de viață. Deoarece comunismul liber și voluntar (sinonimul lui Malatesta pentru anarhism) nu poate fi impus,Malatesta a subliniat necesitatea de coexistență a diverselor forme economice – colectiviste,mutualiste,individualiste – condiția fiind că nu va exista o exploatare a altora. Malatesta era convins că exemplul concludent  al colectivelor libertare de succes „va atrage pe alții în orbita colectivității … după mine,nu cred că există o soluție pentru problema socială,ci o mie de soluții diferite și în schimbare,în același fel cum existenta socială este diferită în timp și spațiu. „(Errico Malatesta, Life and Ideas, edited by Vernon Richards, Freedom Press, London, pp. 36, 100, 99, 103-4, 101, 151, 159)

Anarhismul „pur” e utopie

Anarhismul „pur” e definit de către scriitorul anarhist George Woodcock ca „grupul de afinitate liber și flexibil care nu are neoie de nici o organizare și care desfășoară propaganda anarhistă printr-o rețea invizibilă de contacte personale și influențe intelectuale. „Woodcock susține că  anarhismul „pur” este incompatibil cu mișcările de masă ca și anarho-sindicalismul fiindcă au nevie de organizații stabile tocmai pentru că de desfășoară într-o lume care e vag stăpânită de idealuri anarhiste…și fac compromisuri pentru situații de zi cu zi…anarho-sindicalismul trebuie să mențină loialitatea maselor (muncitorilor) care sunt puțin conștienți de obiectivul final al anarhismului. (Anarhism,pp.273-4).

Dacă aceste afirmații sunt adevărate,anarhismul este o utopia,pentru că nu va exista niciodată un moment în care toată lumea va fi „pur” anarhistă și fiindcă umanitatea va trebui mereu să se comprimită cu situația de zi cu zi.Acest lucru nu înseamnă că anarhismul exclude „grupurile de afinități”.Întra-devăr,condiția indispensabilă pentru o societate liberă se datorează tocmai infinității varietății organizațiilor voluntare,care sunt formate,dizolvate și reconstruite de acord cu dorințele fluctuante și imaginația individuală a aderenților,care reflectă preferințele individuale.

Dar anarhiștii insist asupra faptului că producția,distribuția,schimbul de comunicare și ceilalți factori indispensabili care trebuie să fie coordonați pe o scară de nivel mondial în lumea noastră interdependentă modernă trebuie să fie furnizate fără eroare de către organizații stabile și nu pot fi lăsate după capriciile flucuante ale indizilor. Acestea sunt obligații sociale pe care fiecare individ apt de muncă trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să se bucure de beneficiile muncii colective. Ar trebui să fie evident că astfel de organizații stabile indispensabile, organizate anarhist, nu sunt o deviere. Constituie esența anarhismului ca o ordine socială viabilă.

Schițarea drumului spre libertate

Anarhiștii nu sunt atât de naive încât să se aștepte la instalarea unei societăți perfecte compusă de indivizi care,miraculor, vor renunța la prejudecățile for încarnate și la obiceiurile uzate în ziua de după revoluție.Nu suntem preocupați în a ghici modul în care societatea va arăta în viitor,când raiul pe pămând va fi atins în cele din urmă. Dar ,mai presus de orice,suntem preocupați de direcția dezvoltării umane.Nu există anarhism pur. Ci doar aplicarea principiilor anarhiste în realitate și în viața socială. Singurul și unicul obiectiv al anarhismului este de a propulsa societatea într-o direcție anarhistă.

Așadar, anarhismul este un ghid credibil și practic pentru oranizarea socială. Acesta este astfel condamnat la vise utopice, nu o forță vie.

 

Din :  „Fragments: A Memoir”, by Sam Dolgoff (Refract Publications, 1986)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s