Grevele și manifestaţiile sunt necesare dar nu suficiente – autogestiune și acțiune directă!

Grevele sunt necesare, dar nu suficiente. Cauzează, așa cum trebuie să fie scopul oricărei greve, pagube economice capitalului, dar nu îl forțează să-și schimbe cursul. Fie prin gravitatea în cauză, fie prin natura sa limitată, nici o grevă generală nu va putea să forțeze Capitalul și Statul să slăbească funia pusă în jurul gâtului nostru. Din contră, e de așteptat sa o strângă din ce în ce mai mult.

Ne așteaptă mai multe tăieri sociale, mai mult șomaj, mai multă sărăcie, mai multă asuprire. Tot ce am reușit să cucerim cu greu ne sunt luate: sănătate, educație, protecție socială. Cresc impozitele, se modifică din nou legea închirieriilor pentru a favoriza proprietarii, cresc taxele moderatoare în spitale, ajutorul social devine tot mai neaccesibil,  scade perioada acordării de șomaj. Codul Muncii este refăcut pentru a mia oară pentru a ne face mai precari și vulnerabili, întocmai cum își doresc patronii. Ne vor tăcuți și obedienți, dar vor reuși?

Marile manifestații sunt necesare. Distrug mitul unei clase muncitoare resemnate în fața acestei „ascensiuni lente al unui calvar”. Da, trebuie neapărat să ieșim în stradă, să vorbim, să ne cunoaștem, să discutăm problemele în comun, să propunem soluții și să acționăm împreună. Dar nu ne foloșeste prea mult să ne „facem auziți”  de către căpeteniile exploratorilor noștrii care constituie Guvernul! Prin poziția lor, ar putea doar să ne ignore și să continue, pentru că această criză și acest deficit sunt folosite pentru a fi combătute , ca celelalte precedente, în detrimentul condițiilor noastre de viață.

Atunci, ce e de făcut?

Orice luptă trebuie să fie autogestionată. Cu aceia care suferă de acelaşi probleme putem crea grupuri, întâlniri, mișcări, sindicate autogestionate și putem lupta direct, fără a recurge la intermediari sau reprezentanți, având alături niște egali, nu renunțăm la metode care sunt astăzi foarte blestemate dar care și-au demonstrat eficacitatea, ca și: blocajul, sabotajul, greva spontană, iar mai presus de toate, solidaritatea și ajutorul reciproc între exploatații și asupriții în luptă. Trebuie adusă rezistența în toate locurile unde există exploatare și nedreptate, începând de unde e mai simplu: în locurile de muncă!

Nu conformității! Nu mizeriei!

Ajunge cu reprezentanţi și reprezentări!

Ajunge cu strânsul curelei, e timpul să strângem pumnii!

AIT-SP Núcleo de Lisboa.