Educaţia, aşa cum o văd anarhiştii

De la apariția statului-națiune, clasa conducătoare a preluat controlul asupra educaței cu scopul de a promova, în primul rând patriotismul și mândria națională, iar în al doilea rând pentru a instrui muncitorii în a obține competețe ce le permit adaptarea la condițiile de viață precare și la locurile de muncă erodate de incertitudine.

În zilele noastre, sunt multe exemple ale acestui fenomen: citiți programele de formare pentru „educaţia pentru cetăţenie” pentru a vedea că Ministerul Educației încearcă să promoveze o cultură a responsabilității individuale, cu scopul de a ușura greutatea „poverii” asupra comunității. Speră să cultive „spiritul antreprenorial”, astfel încât elevii să învețe să se vândă mai bine pe piața muncii, care devine din ce în ce mai competitivă. Mesajul este clar: trebuie să se modeleze pentru nevoile statului burghez, să învețe să se adapteze și mai ales să nu-și imagineze că pentru problemele colective pot exista soluții colective, mai degrabă decât cele individuale. În școli învătăm docilitate, nu responsabilitate. Iar a face scolarizarea gratuită nu va schimba cu nimic această situație.

Anarhismul implică chestionarea organizării educației de către stat. Principiile sale – democrație directă și autogestionarea- ca și idealurile sale – absența ierarhiei, autorităţii și emanciparea tuturor – au, de asemenea, implicații asupra viziunii de educație. Vom scrie câteva rânduri pentru a vedea ideea generală, bazată pe experiențe anterioare în Europa de Vest și Statele Unite.

Un principiu anarhist de bază, referitor la educație este că aceasta ar trebui să încurajeze și să dezvolte sentimente de respect reciproc și solidaritate, cu scopul stabilirii condițiilor pentru apariția unei societăți egalitare. Primii educatori anarhiști au fost convinși că elevii, fiind în contact cu un mediu unde stăpâneşte solidaritatea, libertatea și egalitatea, ulterior vor dori să o reproducă. Făcând asta, școala anarhistă nu a fost apolitică: educatorii au avut un proiect politic în minte. Cu toate acestea, promovarea acestui proiect s-a limitat doar la încurajarea acestori valori față de copii.

În al doilea rând, școlile anarhiste au fost organizate în comun de către educatori, părinți și muncitori. Au fost înrădăcinate în cartier și au avut un rol activ în comunitate. În unele experimente – în particular în Summerhill, Marea Britanie – deciziile se luau într-o adunare generală, unde elevii și profesorii aveau drepturi egale de vot.  În alte școli, muncitorii vizitau copii pentru a-i învăța elemente de bază a diferitelor îndeletniciri. În cele din urmă, educatorii anarhiști apărau educația integrală, care combina formarea intelectuală și munca practică, pentru a îndeplini nevoile diversificate ale ființei umane, de a introduce copiilor diverse experiențe și de a evita diviziunea muncii.

Pentru noi ca anarhiști, dincolo de apărarea unui învățământ public și accesbil, este necesară o reflecție riguroasa cu privire la natura acestei educații. Întra-devăr, în timp ce guvernul monopolizează atenția prin creșterea rușinoasă a taxelor de școlarizare sau prin „reforma” educaţiei, există o schimbare subtilă spre o educație tot mai tehnică, tot mai mult orientată spre dobândirea unor competețe specifice impuse de către sistemul capitalist de producție, în detrimentul dezvoltării unei gândiri critice, unui raționament și unor abilități de reflecție.

Taxa pe care guvernul vrea ca noi să o plătim este doar vârful iceberg-ului acestui tip de educație – care a devenit o mușamalizare vulgară- și căreia i-am pierdut controlul. Studenții, ca și întreaga populație, vor trebui să inițieze această dezbatere esențială, mai devreme sau mai târziu: cursuri de management, design vestimentar sau marketing, pentru a numi doar câteva, sunt cu adevărat utile pentru îmbunătățirea societății?

Apărut în ziarul anarhist Cause Commune, produs de Union Communiste Libertaire, Quebec. Articolul original: în franceză.

Un răspuns la „Educaţia, aşa cum o văd anarhiştii

  1. Eu cred ca libertatea si autonomia educationala a individului si a comunitatii va putea fi atinsa cu ajutorul tehnologiei internetului. Un site interactiv unde orice persoana isi poate posta lectiile in format multimedia si poate interactiona cu utilizatorii care odresc sa invete ar fi o concurenta reala cu institutia educationala de stat . Daca un asemenea site care sa acopere o majoritate a limbilor de pe glob ar fi realizat educatia corporativa s-ar prabusi impreuna cu aceea de stat iar individul si comunitatea vor putea sa aleaga si sa urmeze o educatie relevanta .

Comentariile sunt închise.