Sistemul Salarial – Alexander Berkman

V-ați oprit vreodată să vă puneți această întrebare: de ce v-ați născut din părintii voștri și nu din alții? Înțelegeți ce vreau sa zic, că acordul dvs. nu a fost cerut. V-ati născuți pur și simplu, nu ați avut șansa de a  va alege locul nașterii sau să vă alegeți părintii. A fost doar întâmplarea. Astfel s-a întâmplat să nu vă nașteți bogați. Poate că poporul vostru face parte din clasa de mijloc; totuși, mult mai probabil, aparțin muncitorilor, și astfel sunteți unul din acele milioane, masele, care trebuie să muncească pentru un trai. Omul care are bani îi poate investi în afaceri și industrii. Acesta investește și trăiește pe profituri.Dar tu nu ai bani. Ai doar puterea de munca și capacitatea de a lucra A existat un moment când fiecare om al muncii a lucrat pentru sine. Nu existau fabrici pe atunci și nici industriile mari. Muncitorul avea propriile instrumente și propriul lui atelier mic, chiar își cumpăra el însuși materiile prime necesare. Muncea pentru sine, iar acesta se numea un artizan sau meșteșugar.

Apoi, au apărut făbricile  şi atelierele de lucru. Încetul cu încetul, muncitorul independent, artizanul, a fost scos din competiție pentru că el nu putea face lucrurile la fel de ieftine ca în fabrică. Astfel artizanul a trebuit să renunțe la atelierul lui mic și a mers în fabrică pentru a lucra. În fabrici şi în uzinele mari, lucrurile sunt produse pe o scară mare. O astfel de producție  la scară mare se numește industrialism. Industrialismul i-a făcut pe angajatori și producători extrem de bogați, astfel că stăpânii din industrie şi comerț au acumulat multi bani şi capital. Prin urmare, acest sistem se numește capitalism. Noi trăim cu toții astăzi în sistemul capitalist. În sistemul capitalist, muncitorul nu poate lucra pentru sine, ca în trecut. Nu poate concura cu producătorii mari. Astfel, dacă ești un muncitor, trebuie să găsești un angajator. Lucrezi pentru el, adică, îi oferi munca ta pentru multe ore pe zi sau săptămână, iar el te plătește pentru asta. Tu îi vinzi puterea de muncă şi el iți plătește salariul. În sistemul capitalist, întreaga clasă muncitoare își vinde puterea sa de muncă clasei angajatoare. Muncitorii construiesc fabricile, utilajele, uneltele şi produc bunurile. Angajatorii păstrează fabricile, utilajele, uneltele şi bunurile pentru ei însiși drept  profit. Muncitorii primesc doar salariul. Acest aranjament se numește sistemul salarial. Oamenii învățați au estimat că muncitorul primește prin salariul său doar aproximativ o zecime din ceea ce produce. Celelalte nouă zecimi sunt împărțite între proprietar, producător, compania feroviară, angrosistul, speculantul, intermediarii şi alții. Deși muncitorii, ca o clasă, au construit fabricile, o bucata din munca lor zilnică este luată pentru privilegiul de a folosi aceste fabrici. Acesta este profitul proprietarului. Şi aşa mai departe, inclusiv bancherul care împrumută banii altor oameni, producătorii, angrosiștii, speculanții, intermediarii, toți iau o bucata din truda muncitorului. Ceea ce a rămas apoi – o zecime din valoarea reală a forței de muncă a lucrătorului, adică partea lui, salariul său.

Acum poți ghici de ce înțeleptul Proudhon a spus că bunurile bogaților reprezintă bunuri furate? Furate de la producător; muncitorul. Pare ciudat, nu-i asa, faptul că un astfel de lucru ar trebui să fie permis? Da, într-adevăr, este foarte ciudat şi cel mai ciudat lucru, dintre toate, este faptul că muncitorii  nu fac nimic cu privire la situația asta. De ce, cei mai multi dintre ei cred că totul este în regulă şi că sistemul capitalist este bun. Deoarece muncitorii nu văd ceea ce se întâmpla cu ei. Nu înțeleg că sunt jefuiți. Restul lumii, de asemenea, înțelege foarte putin şi atunci când un om cinstit încearcă să le spună, ei strigă „anarhist!”, făcându-l să tacă sau trimițăndu-l în închisoare. Desigur, capitaliștii sunt foarte mulțumiți de sistem. De ce nu? Ajung bogați de pe urma sistemului. Deci, nu te poţi aștepta să spune ei ceva.Clasele de mijloc sunt ajutoarele capitaliștilor şi trăiesc, de asemenea, pe forţa de muncă a clasei muncitoare, aşa că de ce ar trebui se opună? Desigur, pe aici, pe acolo veţi găsi un bărbat sau o femeie din clasa de mijloc să se ridice şi să spună adevărul despre întreaga chestiune. Dar aceste persoane sunt reduse rapid la tăcere şi traşi în jos ca „duşmani ai poporului”, ca nebuni şi anarhişti. Dar am putea crede că muncitorii ar trebui să fie primii care să se opună sistemului capitalist, pentru că ei sunt cei care sunt jefuiţi şi care suferă cel mai mult din asta. Da, aşa ar trebui să fie. Dar nu este aşa, ceea ce este foarte trist. Muncitorii ştiu că pantoful îi strânge undeva. Ei ştiu că trudesc din greu toată viaţa şi obţin  doar suficient pentru a exista şi uneori, nici chiar suficient. Văd că angajatorii lor se plimbă cu automobile scumpe şi trăiesc în cel mai mare lux, cu nevestele lor, imbracate in haine scumpe şi diamante, în timp ce soţia muncitorului îşi poate permite cu greu o nouă rochie. Astfel, muncitorii încearcă să îmbunătăţească starea lor prin încercarea de a obţine salarii mai bune. Este la fel ca în cazul în care m-am trezit pe timp de noapte în casa mea şi am constatat că un hoţ a strans toate lucrurile mele şi este pe cale să scape cu ele.

Să presupunem că, în loc să îl opresc, ar trebui să-i spun: „Te rog, domnule hoţ, lasă-mi cel puţin un costum, măcar sa am ce pune pe mine, şi apoi să îi mulţumesc, dacă îmi dă înapoi a zecea parte din lucrurile pe care le-a furat de la mine. Dar vreau să vă spun de ce muncitorului nu îl ia pe hoţ de gât şi-l dă afară; adică, de ce îl imploră pe capitalist pentru o pâine sau salarii, de ce să nu îl arunce cu totul de pe cîrca lui. Deoarece muncitorului, la fel ca restul lumii, a fost făcut să creadă că totul este în regulă şi trebuie să rămână aşa cum este; şi dacă câteva lucruri nu sunt chiar aşa cum ar trebui să fie, atunci asta este pentru că „oamenii sunt răi”, şi totul va fi bine în final, oricum. Gandeste la tine. Acasă, atunci când erai copil, atunci când puneai multe întrebări, ţi sa spus că „aşa este,” sau „aşa trebui să fie” că „Dumnezeu a făcut aşa,” şi că totul e bine. Şi iai crezut pe tatăl şi pe mama ta, aşa cum au crezut părinţii lor. Mai târziu, în şcoală, ţi s-au spus aceleaşi lucruri. Ai fost învăţat că Dumnezeu a făcut lumea şi că totul este bine; că ar trebui să fie bogaţi şi săraci, că trebuie sa îi respectăm şi să fim mulţumiţi cu ce avem. Ţi-a fost spus că ţara ta reprezintă dreptatea, şi că trebuie să te supui legii. Profesorul, preotul, predicatorul ţi-au spus că viaţa ta este rânduită de Dumnezeu şi că „voinţa lui se va realiza.” Iar atunci când ai văzut un om sărac tîrît în închisoare, au spus că a fost rău pentru că a furat ceva, şi că a fost o mare crimă. Dar nici acasă, nici în şcoală, nici oriunde altundeva ţi-a fost vreodată spus că este o crimă ca bogaţii să fure produsul trudei muncitorului, sau capitaliştii sunt bogaţi, deoarece aceştia au deţinut din bogăţia, pe care munca a creat-o. Nu, niciodată nu ţi-sa spus asta vreodată în şcoală sau biserică. Cum vă puteţi aştepta ca muncitorii să o cunoască? Dimpotrivă, mintea ta – atunci când erai copil şi mai târziu – a fost umplută de idei false şi atunci când auzi adevărul simplu te întrebi dacă este într-adevăr posibil. Poate că poti vedea acum de ce muncitorii nu înţeleg că bogăţia care au creat-o a fost furată de la ei şi este furată în fiecare zi. „Dar legea,” vă întreb, „guvernul – permite astfel de jaf? Nu este furtul interzis prin lege?”.

Extras din What is Anarchism?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s