Câţiva anarhişti puţin cunoscuţi

David Baxter

Activ mulţi ani în distribuirea propagandei anarhiste în Scoţia, David Baxter a lucrat ca frizer în Glasgow Green. Harrz McShane, în autobiografia sa „No Mean Fighter”, a reaminti că, atunci când a încercat să scape de recrutare, „bătrânul frizer anarhist” l-a adăpostit. Potrivit lui McShane, Baxter avea un magazin pe strada Brunswick  şi o casă cu şase camere în Piaţa Grafton. Anterior îl menţionează pe Baxter în cartea sa ca fiind „un tovarăş vechi” care vindea broşuri despre libera exprimare la fiecare adunare din Glasgow Green. „Niciodată nu vorbea mult, purta mereu un costum elegant albastru şi avea un zâmbet mare, strigând  „Greşelile lui Moise, un penny”. După ceva ani s-a mutat în Liverpool. A murit în West Derbz Union, Walton, Liverpool, pe 15 martie 1928. În necrologul din Freedom din iulie 1928, Baxter e menţionar ca fiind „propagandist persistent” şi că „a vândut foarte multe copii Freedom (ziar anarhist britanic), carţi anarhiste şi broşuri”.

Jessie Bell Westwater

Jessie, sora anarhistului Tom Bell, a fost şi ea implicată în mişcarea anarhistă. A fost activă în Edinburgh, iar în 1890 casa sa a fost centrul mişcării anarhiste din Scoţia. A fost unul din fondatorii mişcării muncitoreşti feministe din această zonă. Ca şi fratele său, s-a  mutat în Statele Unite. Timp de mulţi ani a fost grav bolnavă, incetandu-si activitatea. A murit la vârsta de 57 de ani, în decembrie 1926 în Berkeley, California (informaţii din necrologul din Freedom, 1927, scris de Tom Bell).

George Lawrence

George Lawrence  a fost activ în mişcarea anarhistă din Londra. Starea sa de sănătate l-a obligat să ducă o viaţă liniştită şi eventual s-a retras din mişcare. A murit în Willesden, Londra, pe 31 mai 1928 şi a fost înmormântat la cimitirul Willesden pe 6 iunie. La înmormântarea sa au participat mulţi camarazi anarhişti.

Fred Goulding

Născut în 1864, a fost activ în Liga Socialistă, East London, apartinand de aripa anarhistă. Potrivit unui necrolog în Freedom din 1923, Fred a avut un „rol intens” în primele zile ale mişcării muncitoreşti şi „se opunea autorităţii de orice formă”. A fost listat ca secretar al grupului anarhist din Stratford, East London, în 1892, în Commonweal, ziarul ligii socialiste. A  luptat împotriva vaccinării obligatorii a copiilor săi şi cu o altă ocazie, de acrod cu informaţiile din ultimul  număr al Commonweal, a refuzat să-şi trimită fiul la şcoala, deoarece „ştie ce educaţie doreşte ca fii săi să aibe”. Ca urmare, fiul său a frecventat 3 luni şcoala, chiulind mereu. A fost implicat activ în toate luptele pentru libera exprimare şi la toate agitaţiile pentru a nu plăti chiria din East End în 1890. „ Pentru propaganda anarhistă în aer liber îşi făcea mereu partea sa de muncă, atât în calitate de vorbitor cât şi vanzator de literatura”. În 1907, s-a alăturat „Industrial Union of Direct Actionists”, înfiinţat de către Guy Aldred. A rămas anarhist până la sfârşit; cu 2 săptămâni înainte de moartea sa a trimis o scrisoare şi o donaţie către Freedom. A murit în Manor Park, pe 9 octombrie 1923 la vârsta de 87 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Manor Park pe 15 octombrie, serviciul fiind citit de către ginerele său, W.Young.

William Barker

Născut şi crescut într-un sat de lângă Lowesoft, William Baker şi-a început activitatea la o vârstă fragedă. A emigrat în Statele Unite. Aici a fost radicalizat de procesul şi moartea anarhiştilor din Chicago, devenind el însuşi anarhist. Revenind în Anglia, a încercat să-şi câştige un trai, dar activităţile sale anarhiste au început să devină cunoscute şi s-a mutat în Brighton. Aici a desfăşurat „progapandă puternică, aproape de unul singur”. S-a mutat în Londra în 1890. Ţinea discursuri în aer liber în Hyde Park, dar şi în alte locuri, aproape zilnic. Ceva mai târziu, a început un ziar de afaceri în Gorleston, dar denunţările faţă de războiul Boer i-au adus probleme şi a trebuit să plece. Apoi s-a mutat înapoi în Lowestoft unde a devenit portar la staţia de cale ferată. „Îşi desfăşura activitatea atâta timp cât îi permitea vitalitatea”. A murit la 77 de ani, pe 12 martie 1926 în Lowestoft.

Robert Peddie

Activ în Liga Socialistă din Londra, Robert Peddie aparținea aripei anarhiste. Potrivit necrologului din Freedom în 1921 el avea „o personalitate unica, care nu cunoștea frica”. De peste 30 de ani era un propagandist activ în toate părțile Londrei, dar în special în Hammersmith, Battersea și East Ham. „Stilul discursului său era deschis și curajos, iar sinceritatea și onestitatea erau urmate mereu de condamnări. Umorul său familiar a fost unic și îi atrăgea mereu grupuri mari de muncitori  în public”. A murit vineri, pe 1 iulie 1921. S-au depus eforturi printre anarhiști pentru ca soția și copii săi să fie întreținuți. ”Nu a existat nici un propagandist mai devotat sau care să fi făcut sacrificii mai mari decat el”.

John Jean Bardin

Născut în Franța, Bardin a fost activ în mișcare până la arestarea sa de către poliție la o demonstrație de 1 mai și condamnat la 5 ani de închisoare. După eliberare a mers în Germania unde a muncit și cunoscut pe Errico Malatesta, de asemenea în exil. După ce a locuit în Italia timp de 8 ani, s-a mutat în Londra, iar apoi în Leeds. Aici s-a căsătorit și s-a stabilit. În necrologul scris de George Frost în Freedom din Leeds, februarie-martie 1926 el “a intrat în spiritul luptelor muncitorilor și a fost mereu dispus să ajute cu propaganda“. A murit la vârsta de 70 de ani, în 1926. Frost a spus despre moartea sa “ e o lovitura puternică pentru grupul din Leeds, pierzand multi camarazi activi in decursul catorva ani”.

Libcom.org