Despre Anarhism şi Organizare

Un deget acuzator este arătat către anarhişti oricând cuvântul organizare este menţionat. Multe persoane cred că anarhismul este împotriva organizării, considerându-l sinonimul cuvântului haos; dar aşa e? Raspunsul este simplu, desigur, nu e aşa dar asta nu explică confuzia din jurul întrebării, nici acuzaţiile aruncate către anarhişti. Organizarea, pentru anarhişti, este una dintre cele mai importante întrebări care pot fi soluţionate. În primul rând, anarhiştii recunosc că numai prin intermediul organizării sistemul şefilor poate fi distrus. De exemplu, faptul că în timpul grevei minerilor din Marea Britanie, mobilizarea masivă şi coordonată a poliţiei a fost utilizată pentru a sparge pichetarea şi a izola minerii face acest punct evident. Angajatorii au la dispoziţie un aparat de stat eficient, care se va deplasa să zdrobească orice opoziţie faţă de aceasta. Doar prin organizare puternică pot muncitorii spera să răstoarne angajatorii şi clasa lor. Din punctul de vedere al anarhiştilor, muncitorii trebuie să organizeze într-un singur loc în care capitalismul este lipsit de putere fără ei, adică în locul de muncă. Prin organizarea în toate industriile, muncitorii ar avea puterea colectivă să creeze o mişcare revoluţionară pentru răsturnarea capitalismului şi înlocuirea acesteia cu socialismul. De altă parte, există problema cărui tip de organizare, muncitorii anarhişti ar trebui să construiască pentru a răsturna angajatorii.

Două tipuri de organizare sunt posibile. Primul tip este cel cu care suntem toţi obişnuiţi, modul capitalist de organizare, o structură de sus în jos, în care majoritatea membrilor (de exemplu 95%) au foarte puţin sau nimic de spus în procesul decizional şi pur şi simplu ascultă ce decide cealaltă 5%. Deşi aceşti 5% sunt adesea aleşi, ei nu răspund nimănui ci doar reprezintă propriile interese. Al doilea tip de organizare posibilă, de care anarhiştii spun că este indispensabilă în organizarea muncitorilor către socialism. Această organizaţie este construită de jos în sus; în care toţi membrii simpli sunt implicaţi în toate deciziile luate de către organizaţie. O astfel de organizaţie exclude orice conducere care ar lua deciziile în numele membrilor. Atunci când deciziile sunt luate, delegaţii revocabili sunt numiţi de membrii simpli să pună în aplicare aceste decizii. Astfel, în practică, organizaţia rămâne sub controlul membrilor şi nu se află sub controlul unei conduceri. Unii socialişti organizează în principiul în care clasa muncitoare are nevoie de o conducere, care va fi partidul acestor socialişti, fără de care, cred ei, nimicde  valoare nu poate fi atins. Pentru ei, partidul este creierul, avangarda clasei. În interiorul partidului, „cei mai buni” membri formează Comitetul Central.

Întregul proces duce la o ierarhie strictă, în care ordinele vin din de sus şi democraţia este împinsă în fundal. Anarhiştii susţin că acest tip de organizare va duce nicăieri, de fapt, va duce spre tiranie şi exploatare ca în China şi fosta Uniune Sovietică. Anarhiştii resping modul capitalist de organizare, pe care toate celelalte organizaţii de stânga folosesc pe baza faptului că mijloacele utilizate pentru a realiza socialismul dictează rezultatul final obţinut. Prin urmare, o organizaţie ierarhică va rezulta într-un stat totalitar şi ierarhic, nu o societate socialistă non-ierarhică . În general, afirmaţiile împotriva anarhiştilor spun că organizaţia non-ierarhică este ineficientă şi nu funcţionează. Deseori, această afirmaţie se face in baza faptului că aceşti oameni işi consideră conducerea atotputernică. Declaraţia lui Marx precum că emanciparea clasei muncitoare este o sarcină a clasei muncitoare însăşi, reprezintă doar vorbe goale. Anarhiştii nu se opun organizării, dar resping direct principiul prin care cele mai multe organizaţii operează. Participarea maselor de oameni în procesul de luare a deciziilor este ceva care lipseşte în prezent, asta constituie baza socialismului. Prin urmare, pentru a realiza socialismul, este logic să ne organizăm într-un mod care garantează participarea în masă şi democraţia.

Workers Solidarity #127 (Irlanda)