Organizarea în locul de muncă – noţiuni de bază

Sunteţi la muncă, sau aţi început munca undeva unde nu există nici o organizaţie activă a muncitorilor. Ce puteţi face pentru a vă organiza? Acest ghid vă va ajuta să începeţi.

În zilele noastre, locurile de muncă sunt lipsite de organizaţii active ale muncitorilor. În funcţie de locul unde vă aflaţi în lume şi în ce sector lucraţi s-ar putea (sau nu) să simţiţi prezenţa unui sindicat. Chiar şi dacă există, poate fi doar o organizaţie de faţadă, ce reprezintă doar muncitorii cu probleme individuale, nefiind în măsură să câştige cerinţe colective. Sau mai rău, ar putea fi în cârdăşie cu conducerea împotriva muncitorilor. Nu e de mirare; astfel una dintre cele mai frecvente întrebări puse de către muncitori este: „Ce se poate realiza la locul meu de muncă pentru a îmbunătăţi lucrurile? Pare imposibil, şefii sunt prea puternici.”

Noi sugerăm că ar trebui să fie luate în considerare următoarele:

Pune intrebări şi ascultă răspunsurile

Unde începeţi? Unii oameni atunci când simt că au fost trataţi incorect pornesc într-un acces de furie sau încep o cruciadă împotriva şefului, sau mai des, lasă capul jos de frica concedierii. Toate acestea pot fi periculoase. Administraţia îşi protejează cu invidie autoritatea în locul de muncă, şi atunci când începi să pui la îndoială autoritatea, vei deveni o ameninţare. În majoritatea locurilor de muncă, din momentul în care începi să pui la îndoială autoritatea, vei deveni o problemă în ochii administraţei. Dacă nu ai făcut încă valuri la locul de muncă, vei putea fi şocat, rănit sau furios la cât de repede se transformă împotriva ta. Acesta este un motiv bun pentru a fi discret, atunci când începi să vorbeşti cu alţii.

Discută cu colegii de muncă

Intreabă-i ce părere au despre ce se întâmplă la locul de muncă. Ce cred despre problemele de care eşti îngrijorat? Ascultă ceea ce au alţii de spus. Înţelege-le punctele de vedere şi opiniile. Majoritatea oamenilor cred că un organizator este agitator şi instigator (sunt momente când un organizator trebuie să fie aceste lucruri), dar un bun organizator este în primul rând cel care pune întrebări şi îi ascultă pe ceilalţi. După ce ai ascultat bine, ar trebui să poţi fi în măsură să-ţi exprimi nu numai opiniile şi sentimentele proprii, dar şi cele ale colegilor tăi.  Principalele motive de îngrijorare pot fi salariile, dar acest lucru nu este întotdeauna cazul.

Ia-ți notiţe

Păstrează o evidenţă a problemelor din locul de muncă. Orice problemă, de la acidente, intimidări la doleanţele şi cererile muncitorilor.

Află mai multe despre trecut

Încercă să afli ce alte tentative (în cazul în care au existat) s-au făcut pentru a organiza . Este posibil să fi existat odată un sindicat, dar sa prăbuşit.

Încearcă să găseşti aliaţi

Aproape în mod inevitabil vor exista unele persoane care sunt mai preocupate de problemele cu care ne confruntăm decât altele, şi câteva din aceste persoane vor dori să facă ceva cu privire la asta. Acei puţini oameni acum formează nucleul iniţial al „organizaţiei” tale. Ai putea invita doi colegi mai interesaţi să ia prânzul sau să bea cafeaua cu tine, fă-le cunoştinţă şi apoi întreabă: „Ce credeţi despre asta?” În cazul în care sunt cu adevărat gata să facă ceva şi nu doar se plâng, atunci eşti aproape gata să începi organizarea.

Mapează locul de muncă

Cunoaşterea înseamnă putere. Sau cel puţin acesta este începutul puterii,; vei dori să ştii tot ce se poate despre locul de muncă şi angajatorul tău. Acest lucru va fi pe termen lung, un proces continuu de educaţie. Încercă si afli cât de mult se poate despre compania pentru care lucrezi. Are compania mai multe fabrici, birouri sau magazine? Este o companie publică, câţi oameni lucrează pentru aceasta, cine deţine compania? Companiile trebuie să facă publice conturile, astfel obţinerea acestora de la organismul competent (Serviciul Public de Impozite si Taxe) pot fi extrem de utile. Încearcă să construieşti o imagine a firmei şi a persoanelor care lucrează în firmă – de exemplu, o problemă în creştere este faptul că muncitorii nu lucrează în mod legal.  Ar trebui să începi cercetarea în secţia/departamentul tău. Administraţia a înţeles de mult timp valoarea identificării grupurilor informale de muncă, organizatorii lor naturali, precum şi legăturile lor slabe. De fapt, una din direcţiile principale de instruire în domeniul managementului este de a dezvolta strategii pentru a modifica psihologia la locul de muncă.

De exemplu, multinaţionala United Parcel Service a dezvoltat tehnicile psihologice de manipulare intr-o artă. Manualul de formare a administratorilor UPS, intitulat Charting Spheres of Influence, arată cum să mapaţi locul de muncă pentru a identifica grupurile informale de lucru, izolarea organizatorilor sau instigatorilor din aceste grupuri, exploatarea legăturilor slabe şi în final, spargerea grupurilor, în cazul în care nu pot fi folosite de administraţie. Deşi majoritatea companiilor nu au dezvoltat tehnicile în artă orwelliană precum UPS, multe folosesc aceleaşi metode. Sunt muncitorii vocali, instigatorii şi organizatorii transferaţi, promovaţi în management sau nominalizaţi pentru disciplină? Sunt grupurile de lucru rupte şi rearanjate periodic? A fost schimbată organizarea locului de muncă pentru a face comunicarea între muncitori dificilă?

Sunt anumite persoane alese pentru a fi disciplinate de către conducere în public? Cum afectează acest lucru restul forţei de muncă? Te simţiţi mereu sub supraveghere? Inţelegi ce vreau să zic. Toate cele de mai sus pot fi folosite pentru a sparge unitatea şi comunicarea între muncitori la locul de muncă. De altfel, această formare nu îi fac pe angajatori invincibili, sau fac eforturile noastre mai puţin utile (în ciuda formarării în management, muncitorii UPS au câştigat o grevă  în masă în august 1997).

Să presupunem că aveţi un mesaj important de comunicat, dar nu aveţi timp sau resurse pentru a ajunge la fiecare dintre colegii de muncă. Dacă poţi ajunge la organizatorii din grupurile de lucru informale, iar aceştia sunt de partea ta, poţi fi sigur că mesajul ajunge la toată lumea. Odată ce organizatorii au fost identificaţi şi sunt de acord să coopereze, este posibil să se dezvolte o reţea care poate exercita o putere şi influenţă considerabilă .

Grupurile informale de lucru au de asemenea avantajul de a crea loialităţi printre membrii lor. Poţi profita de această loialitate pentru a descoperi strategii pentru probleme şi a beneficia de tendinţa naturală a oamenilor de a rămâne apropiaţi. Pe langa lucrul cu organizatorii de grup, este important să se atragă şi singuraticii. Mai mult ca sigur, apatia , izolarea, sau poate ideile lor anti-sindicale provin de la sentimentele personale de neputinţă şi de frică. Dacă acţiunea colectivă poate avea succes şi un sentiment de securitate e stabilit prin acţiunea grupului, frica si sentimentele de nesiguranţă pot fi reduse. Dacă există un individ cu un caracter deosebit de dur la locul de muncă care ameninţă serios unitatea, nu îţi fie teamă să foloseşti presiunile sociale pe care le oferă grupurile de lucru. Acestă chestiune se aplică şi personalului de supraveghere, mai ales la supraveghetorului care îi place să credă că el sau ea este prietenul tuturor.

Balanţa puterii

Factorul decisiv în acest tip de organizare la locul de muncă este de a înclina balanţa puterii în favoarea muncitorilor. Se pot câştiga şi revendicările. De exemplu, dacă revendicările rămân probleme individuale sau devin responsabilitatea funcţionarilor sindicali, organizarea naturală şi loialitatea care există în rândul grupurilor de lucru este pierdută. Şansele sunt ca revendicările să fie de asemenea pierdute. Cu toate acestea, în cazul în care grupurile de lucru pot fi folosite pentru a face o expunere de unitate, ameninţarea perturbării procesului de muncă poate fi suficient pentru a forţa administraţia într-o soluţionare.  Nemulţumirile pot fi câştigate doar atunci când conducerea înţelege că o plângere nu priveşte doar un individ, ci a devenit preocuparea tuturor şi că problemele vor continua dacă nu este rezolvată.

Porneşte organizarea

Întrunire

La momentul potrivit ţineţi o şedinţă cu cei care i-aţi identificat ca fiind interesaţi în formarea organizaţiei. Nu fi surprins dacă unii muncitori nu se prezintă, nu fi dezamăgit. Şedinţa ar trebui să fie cât mai deschisă posibil şi să se discute toate problemele care privesc muncitorii. Preocupare cea mai evidentă va fi modul în care implicăm masa muncitorilor. Subliniază importanţa asigurării că administraţia nu ştie ce se întâmplă.

Sindicatele

Tu si colegii tăi puteţi hotărî dacă doriţi să încercaţi să aderaţi la un sindicat pentru a obţine recunoaşterea oficială de la angajator. Trebuie să vă gândiţi la această formă de acţiune, astfel de lucru poate sau nu fi adecvat în funcţie de locul de muncă. Locurile de muncă cu cifra de afaceri mare, personal înalt şi o mulţime de muncitori temporari, de exemplu, va fi puţin probabil să fie în măsură să menţină o organizaţie sindicală funcţională. În mod similar, un sindicat va avea posibilitatea de a câştiga de la administraţie ceea ce tu şi colegii tăi sunteţi în măsură să obţineţi prin acţiunile voastre.  Deci, în cele din urmă ceea ce contează este acţiunea colectivă pe care suneţi pregătiţi sa o luaţi, mai degrabă decât sindicatul. Aderarea la un sindicat oficial vă va lega în procedurile oficiale şi legile muncii care pot fi extrem de restrictive în ceea ce priveşte măsurile pe care vi le permiteţi să le luaţi.

Publicitate

La un moment dat, o broşură va trebui să fie produsă şi distribuită în secret, fie la locul de muncă sau de către prieteni, când muncitorii părăsesc locul de muncă. Aceste acţiuni vor aduce, fără îndoială, în atenţia administraţiei că unii muncitori sunt implicaţi în încercarea de a organiza.

Cerinţa

Atunci când se consideră necesar (poate fi o perioadă de câteva săptămâni sau mai multe luni) o altă întâlnire mai mare a tuturor muncitorilor interesaţi va trebui să fie organizată. Utilizaţi întâlnirea pentru a întocmi o listă de plângeri şi cereri. Întâlnirea va trebui să aleagă purtători de cuvânt pentru a aborda administraţia.

Sprijin

Dacă aveţi de gând să va angajaţi într-o formă de campanie, poate doriţi să încercaţi să obţineţi sprijin, în special din afara locului de muncă. Ar putea fi grupuri comunitare locale, organizaţiile politice, grupurile anarhiste etc. care pot fi capabile să ajute cu iniţiative cum ar fi producţia broşurilor, un loc pentru întalniri, ajutarea oamenilor cu pichetarea etc.

Responsabilitate

Nu permiteţi ca negocierile cu şefii să aibe loc în spatele uşilor închise. Păstraţi toate întâlnirile transparente.

Nu va fi uşor

Asiguraţi-vă că muncitorii ştiu că acţiunile lor ar putea duce la ameninţarea cu concedierea sau concediere. Niciodată nu păcăliţi muncitorii în a crede ca va fi uşor. Discutaţi despre ceea ce ar însemna acest lucru, dacă muncitorii toţi sau unii vor fi concediaţi , acest lucru va necesita o decizie, fie grevă sau ocuparea locului de muncă.

Scrie istoria

Păstraţi o evidenţă a încearcărilor de organizare – luptele muncitorilor sunt atât de rar înregistrate, o experienţă valoroasă este pierdută şi muncitorii trebuie să treacă prin aceleaşi probleme. Multe dintre ele, în acest fel ar putea fi evitate.

Text editat de IASR. Creat de Libcom.org în 2005 cu ajutorul IWW (Industrial Workers of the World), Revolutions Per Minute şi Colin Roach Centre. Extras din broşura în limba engleză intitulată „A Rebel Workers’ Organising Handbook”: http://libcom.org/organise/workplace

2 răspunsuri la „Organizarea în locul de muncă – noţiuni de bază

  1. Pingback: Ghid pentru organizarea unei greve | Râvna·

  2. Pingback: Organizarea în locul de muncă – noţiuni de bază « I.A.S.R | Anunturi Angajari Romania·

Comentariile sunt închise.