„Cinéma du Peuple” şi cinematografia anarhistă

“Cinéma du Peuple“ s-a născut oficial la sfârșitul lunii octombrie 1913 și a împreunat socialiști, libertari și sindicaliști. Înainte de deschidere, presa libertară a făcut referire la proiect, iar pe 13 septembrie 1913, Le Libértaire publica următorul articol:

„Mulți activiști, surpinși fiind de dezvoltarea enormă a cinematografiei și de preferința pe care publicul o are față de aceasta, se străduiesc să arate puterea propagandei ce se poate obține pentru difuzarea ideilor noastre, un cinema care să aparțină clasei muncitoare. Astăzi problema este rezolvată. Parteneri din diferite organizații și cetățeni simpatizanți cauzei noastre au creat Cinéma du Peuple. Cinema-ul e un mediu minunat de propagandă! Adversarii noștrii înteleg asta foarte bine: situația actuală este produsul unei propagande neîncetate efectuate de cinematografie. Spiritul militarist și naționalismul stupid își au originea aici. E momentul să acționăm! Față de otrava inteligent inoculată în mintea Poporului, trebuie imediat să oferim antidotul! Asociațiile muncitoreşti, cooperativele, grupurile de studiu, sindicatele și alte organizații trebuie să devină clienții noștrii. În loc să meargă la producătorii de filme care le oferă vizualizări plictisitoare, vulgare și militariste, organizațiile muncitorilor ne vor căuta pentru a închiria filme de la noi. Fiind siguri că împărtășim aceleași gânduri. Pentru acest proiect avem nevoie de bani, mulţi bani. Abonați-vă de urgență.”

Din punctul său de vedere, cooperativa urmărea să prezinte clasei muncitoare filme împotriva războiului, alcoolismului și împotriva altor boli sociale. Obiectivele sale erau dezinteresate iar profitul urma să fie folosit în principal pentru „consolidarea proiectului” și dedicat victimelor represiunii. Cinéma du Peuple descria realitățile sociale și se străduia ca privitorul să reacționeze față de această stare a lucrurilor. Dacă filmele clasice se terminau prin căsătoria femeilor exploatate cu bărbați frumoși, bogați și onești, care le scoteau din mediul lor social, cooperativa căuta o soluție mai combativă. Femeile găseau refugiu în sindicalism și în organizațiile libertare, care le permiteau să experimenteze egalitatea, solidaritatea, autonomia, ce le emancipa deodată cu ceilalți muncitori.

Cooperativa și-a încheiat activitățile cu izbucnirea primului război mondial. Filmele care au supraviețuit au fost puse în păstrare la Cinémathèque Française, datorită lui Henri Langlois. Experienta Cinéma du Peuple marchează nașterea cinemaului combativ franțuzesc bazat pe asociativism și prefigurează grupul Octobre, din anii 1930 și colectivele cinematografice din anii 1960- 1970.

IASR va publica de-a lungul timpului aceste filme.

Primul film prezentat este Le Vieux docker(Bătrânul Docher). Acesta descrie viața dificila a unui muncitor bătrân care, dupa 30 de ani de muncă și serviciu loial, este concediat. Filmul e o mărturie de solidaritate față de Jules Durant, secretarul muncitorilor din portul Havre, arestat p1 15 septembrie 1910 după o luptă în care un om a fost ucis. A fost condamnat la moarte, dar fiind nevinovat, sentința a fost comutată la șapte ani de închisoare. După incident, își pierde mințile și, la începutul anului 1926, la vârsta de 46 de ani, e internat într-un spital psihiatric. Avocatul său, René Coty, a devenit ulterior președintele Republicii. Scenariul este scris de Yves-Marie Bidamant, șeful stației din Havre și Charles Marck, docher în același oraș. Pe lângă regizarea filmului, Armand Guerra interpretează rolul lui Durand.