De ce „abolirea statului”?

Cererea principală a anarhiştilor este abolirea statului. Această cerere îndepărtează oamenii din start, dar ca fiecare slogan politic reprezintă ceva mult mai complicat. Filosoful francez P. J. Proudhon, fiind primul anarhist din punct de vedere politic, a fost şi cel care a inventat expresia „abolirea statului” în lucrarea sa „Idée Générale De La Revolution Au XIXe Siecle” (Ideea generală a Revoluţiei în secolul al XIX-lea), scrisă în 1851. Cartea descrie viziunea unei societăţi ideale în care frontierele sunt îndepartate, statele naţionale eliminate şi unde nu există nici o autoritate centrală sau dreptul de guvernare, cu excepţia puterii comunelor şi asociaţiilor locale, guvernate de legea contractuală. Astfel, anarhiştii nu sunt împotriva guvernării ca administrare, sunt doar împotriva guvernului ca organism al statului naţional, deoarece este produsul istoric al capitalismului.

Statul naţional modern este văzut de către anarhişti (inclusiv de unii marxişti) ca produsul  istoric al antagonismelor de clasă din ordinea feudală veche; clasa mercantilistă reprezentând „statul naţional” versus clasa aristocratică multinaţională, reprezentând imperiile multinaţionale. Revoluţiile burgheze de la începutul secolului al XIX-lea au fost produsele acestor antagonisme de clasă în cadrul diferitelor imperii multinaţionale. Aceste evenimente au fost în principal conduse de foştii mercantilişti locali, care au devenit burghezia naţională, interesele acestora intrând în conflict cu privilegiile aristocrate primitive. Acest proces istoric, a fost numit „revoluţionar” chiar de Marx, care a subliniat modul în care burghezia a distrus vechea ordine feudală, şi-a consolidat puterea prin crearea „statului naţional” modern şi prin intermediul acestuia oferind un cadru legal capitalismului în sine. Sau în termeni mai simpli, statul modern, a fost cel care a „legalizat” capitalismul.

În acest context, anarhiştii nu văd guvernul ca un organism popular de administrare a societăţii, ci îl văd ca un organism prin care clasa capitalistă îşi impune voinţa. Acestă legătura istorică a fost ignorată de o tradiţie politică a Marxismului (anume Leninismul), aderenţii acesteia încercând să preia statul aşa cum este şi să îl controleze în interesul clasei muncitoare. Având în vedere natura statului, totul a degenerat (vezi articolul Socialism sau Capitalism de Stat). Revoluţionarul şi filosoful rus Mihail Bakunin a repetat acelaşi argument când a spus că „statul este autoritatea organizată, dominaţia şi puterea claselor avute asupra maselor”; dar plecând de la premisa lui Proudhon, acesta nu era împotriva guvernării ca administrare, oferind o alternativă participativă: „Alianţa federativă a tuturor asociaţiilor muncitoreşti…va constitui Comuna” şi astfel „organizaţia socială a viitorul trebuie să fie construită exclusiv de jos în sus, prin libera asociere sau federaţie a muncitorilor, în primul rând în sindicatele lor, apoi în comune, regiuni, naţiuni şi în final într-o federaţie mare, internaţională şi universală.

Aşadar, anarhiştii cer prin „abolirea statului”, desfiinţarea dominaţiei clasei capitaliste, nu desfiinţarea administrativă a societăţii. Societatea fără ordine (cum termenul de “societate” implică) este de neconceput. Dar organizarea ordinii nu este monopolul exclusiv al statului. Prin forme federaliste, autogestionate, participative de organizare socio-economică, toţi politrucii ar rămâne fără serviciu şi guvernul lor convenţional ar lua sfârşit, iar asta ar însemna „abolirea statului”.