Ghid pentru organizarea unei greve

În articolul anterior am prezentat noţiunile de bază pentru organizarea în locul de muncă, acum vă prezentăm sfaturi şi informaţii asupra modului prin care se poate organiza şi efectua în mod eficient o grevă în locul de muncă.

Forţa noastră de muncă este arma supremă pe care muncitorii o posedă. Fără muncitori şefii nu pot produce profit. Greva poate fi foarte puternică, dar în acelaşi timp poate reduce salariul. Mai îngrijorător poate duce la concediere. Cu greu surprinzător este faptul că o grevă este de obicei ultimul lucru la care recurg muncitorii.

Implicarea tuturor

Este vital ca toţi cei în grevă să fie direct implicaţi în activităţi, fie în formă de pichetare, colectarea banilor, făcând contacte, vorbind la întâlniri etc. Aceste activităţi nu trebuie să se limiteze comitetelor de grevă sau membrilor mai experimentaţi – prin implicarea tuturor acest lucru poate ajuta la prevenirea şi oprirea plictiselii, izolării şi demobilizării. Fiecare grevist trebuie să fie încurajat să ia parte, deoarece oferă un scop grevei şi ajută la conştiinţa de clasă. Modul cel mai eficient şi inspiraţional de a implica toţi greviştii este organizarea în mod regulat a pichetelor în masă.

Democraţia directă

Toţi greviştii trebuie să fie zilnic implicaţi în conducerea democratică a disputei. Dacă sarcinile sunt rotite, acest lucru ar asigura că fiecare grevist acumulează experienţă în organizare. Cele mai multe decizii ar trebui să fie luate atunci când toţi greviştii sunt prezenţi. Dacă o listă de competenţe specifice ale oamenilor sunt întocmite la începutul disputei, asta poate oferi greviştilor un început pentru a organiza.

Aici sunt câteva sugestii de aptitudini şi de sarcini pentru a obţine lucrurile care pot merge pentru tine – acestea nu se pot aplica tuturor, dar toate problemele din această listă trebuie să fie luate în considerare:

▫ Pichetarea

▫ Vizitarea locurilor de muncă, centrelor comunitare şi întrunirilor sindicale pentru a vorbi şi a strânge bani

▫ Pregătirea rezoluţiilor pentru alte reuniuni sindicale interprofesionale

▫ Organizarea petiţiilor şi grupurilor financiare de colectare pentru supermarket-uri din afară, locuri de muncă etc.

▫ Trezorier pentru a supraveghea fondurile şi cheltuielile

▫ Producerea afişelor, pliantelor şi altor forme de publicitate

▫ O echipa de cercetare pentru a investiga finanţele companiei; să întocmească o listă de contacte politice în alte ramuri sindicale, alte sindicate şi locuri de muncă etc.

▫ Un coordonator de presă să emite declaraţii în presă (inclusiv presa de stânga)

▫ Un reprezentant social pentru a participa la orice dificultăţi personale întâmpinate de grevişti şi pentru a sugera forme de asistenţă.

▫ Grupuri de divertisment – pentru a organiza strângerea de fonduri. Acestea pot ajuta în a atrage alţi muncitori şi pentru a demonstra familiilor greviştilor şi prietenilor că sunt parte din luptă.

▫ Editorii buletinului informativ – un buletin al grevei (zilnic dacă este posibil) este necesar pentru a face cunoscut ce se întâmplă. Acesta ajută la prevenirea zvonurilor şi poate ţine greva împreună. Buletinul ar trebui să încurajeze contribuţiile mai multor grevişti. Acest lucru poate fi scris şi produs foarte rapid cu ajutorul echipamentului de publicare în cazul în care acesta este disponibil.

▫ Reprezentant legal – în special atunci când oamenii au fost arestaţi şi sunt în aşteptarea procesului, o astfel de persoană poate ajuta cu aspectele juridice. Aţi putea dori, de asemenea, să încercaţi să obţineţi observatori juridici la pichete – aceştia pot ajuta prin presiune asupra poliţiei să se comporte în mod corespunzător.

▫ Un comitet de grevă (grup de acţiune, sau orice nume este decis) trebuie să fie ales în cadrul unei reuniuni în masă şi ulterior responsabilă şi înlocuibilă de către o altă întâlnire în masă, în cazul în care greviştii decid că această acţiune este necesară. Acest grup va coordona munca zilnică creată de către deciziile luate în reuniuni. Orice posturi sau comitete trebuie să fie, de asemenea, alese în mod democratic – nu trebuie existe nici o numire. Comitetul de grevă ar trebui să includă un secretar (care păstrează notiţele şi coordonează activitatea în desfăşurare) şi trezorier.

Banii

Dacă o grevă este de durată, atunci finanţarea trebuie să fie sortată cât mai repede posibil – fară salarii, persoanele aflate în grevă vor ramane fără bani foarte repede. Sindicatele oficiale adesea crează fonduri de luptă, dar în cazul în care un astfel de fond este controlat de către funcţionarii sindicali, în mod evident banii nu pot fi controlaţi de către grevişti. În disputele „oficiale”, cantităţi mici de remunerare pot fi, de obicei, aranjate de sindicat, dar nu şi în disputele „neoficiale”. O parte din comitetul de grevă ar trebui să i se acorde responsabilitatea pentru strângerea de fonduri. Toate fondurile trebuie să fie controlate de către greviştii înşişi – dacă sunt controlate de birocraţia sindicală, atunci dezacordurile asupra grevei sau tacticilor poate determina oficialii sindicatului să ameninţe greva prin retragerea fondurilor. Colecţiile din fabrică/locul de muncă sunt de obicei principala sursa de bani. Apeluri trebuie să fie făcute, de asemenea, sindicatelor şi organizaţiilor comunitare. Cele mai mari colecţii sunt de obicei făcute atunci când un grevist are posibilitatea de a vorbi cu alţi muncitori. Fiecare bănuţ ar trebui să fie luat în seamă. Orice distribuire de fonduri ar trebui să fie făcută într-un mod convenit la o întâlnire în masă. Un trezorier ar trebui să fie responsabil comitetului de grevă între reuniunile în masă.

Media

Acest lucru implică, de obicei, buletinele greviştilor, broşuri pentru publicul larg, traducerea materialelor şi articolelor în ziare. Acest lucru ar trebui să includă presa de stânga, anarhistă şi socialistă, care va oferi sprijin. Însă, cea mai importantă comunicare este directă – de la muncitor la muncitor. Întâlnirile publice, inclusiv întâlnirile în stradă, pot fi de asemenea, folosite pentru a obţine sprijin. Broşurile trebuie să fie tipărite în toate limbile relevante.

Oficiale sau neoficiale

Chiar şi astăzi cele mai multe greve sunt neoficiale şi este aproape sigur că orice grevă pentru recunoaşterea sindicală va fi „neoficială”. În termeni simpli, grevele sunt reglementate de legislaţia sindicală (care diferă de ţară). Sindicatele pot avea bunurile sechestrate în cazul în care susţin o grevă care nu este acoperită de legislaţie. Dorim să susţinem că nu este aşa de important dacă o grevă este oficială sau nu, dacă un grup de muncitori sunt nevoiţi să acţioneze prin grevă, ar trebui să fie susţinuţi indiferent de circumstanţe. Dacă oficialii sindicatului nu acceptă asta atunci spuneţi-le să îşi vadă de treabă.

Funcţionarii cu normă întreagă

Există o istorie foarte lungă a funcţionarilor sindicali oferind sprijin iniţial unei greve, iar după lăsând greviştii în voia sorţii. Este esenţial ca fiecare comitet de grevă ar trebui să pregătească colegii şi greviştii pentru această eventualitate; financiar, fizic şi psihologic. Acest lucru înseamnă că greviştii ar trebui să organizeze independent de birocraţii sindicali de la început şi trebuie să încerce să se auto-susţină. Greviştii trebuie să fie capabili să se bazeze pe ajutor şi solidaritate în afara funcţionarilor şi birocraţiei. Oficialul cu normă întreagă (de obicei, este numit de către alţi birocraţi decât ales de muncitori) ar trebui să reprezinte şi să fie sub controlul greviştilor. În realitate, acest lucru se întâmplă rar. Funcţionarii sindicali vor dori să evite orice ameninţă fondurile. Dacă funcţionarii sindicali participă la reuniunile grevei ar trebui să fie clar că aceştia sunt funcţionari plătiţi şi ar trebui să fie, prin urmare, responsabili faţă de membri – nu invers. Atenţie: funcţionarii sindicali se vând repede patronilor.

Acţiune directă/solidaritate/pichete şi legile anti-sindicale

Cu toate acestea, dacă un loc de muncă este foarte mare (implică sute de muncitori) foarte puţine greve pot fi vreodată câştigate prin menţinerea acţiunii limitată la locul/locurile de muncă din mijlocul disputei – greviştii vor deveni repede izolaţi şi în cele din urmă înfrânţi. Dacă este evident că şefii nu se clintesc în termen de câteva săptămâni, atunci acest lucru poate însemna că va fi nevoie să vă pregătiţi pentru o luptă de lungă durată. Acţiunea de solidaritate este cheia pentru a câştiga o astfel de luptă. Acest lucru înseamnă implicarea muncitorilor din alte locuri de muncă, de obicei, cu aceaşi angajatori şi aceleaşi sindicate. Dar nu întotdeauna, deoarece ceilalţi muncitori din sindicate sau din afara lor,  adesea cu aceaşi angajatori, sunt utilizaţi pentru a produce bunuri sau să muncească pentru a compensa pierderea producţiei de la sursa grevei. De departe cel mai bun mod si cel mai eficient de a câştiga o acţiune de solidaritate este pichetarea locurilor de muncă ale muncitorilor pe care doriţi (şi vreţi) să se implice. Acestea sunt denumite „flying pickets” de către sindicaliştii militanţi şi pichete secundare de către şefi, care sunt speriaţi de acestea şi doresc să scoată în afara legii astfel de acţiuni de solidaritate prin utilizarea legilor anti-sindicale. Toţi funcţionarii sindicali cu normă întreagă, cad în linie cu şefii si legile statului atunci când sunt folosiţi sau chiar ameninţaţi. În cele mai multe cazuri, ameninţarea acţiunii va duce, de obicei, la distanţarea funcţionarului cu normă întreagă de aceste pichete secundare. Dacă aceste legi sunt utilizate sau sunteţi ameninţaţi cu ele, atunci o grevă poate fi câştigată doar în cazul în care muncitorii grevişti şi susţinătorii lor sunt pregătiţi să sfideze legea; şefii o folosesc, iar funcţionarii sindicali nu o încalcă.

„Încalcă legea nu greva sau mişcarea muncitorească – nici o intervenţie a statului în conducerea democratică a unui sindicat sau a luptei muncitorilor.”

Cum pichetarea este atât de vitală, aşa este şi controlul muncitorilor la pichete. Trebuie să fie alese persoane încredinţate de către o reuniune în masă să controleze comportamentul tuturor muncitorilor şi susţinătorilor la pichetări. Dacă alţi muncitori sunt aduşi pentru a ajuta la pichetare, atunci aceşti oameni ar trebui să fie indentificaţi în mod clar de către comitetul de grevă pe această bază şi sub controlul aceluiaşi comitet. Comitetul de grevă trebuie să reţină întotdeauna dreptul de a scoate pe oricine din pichet, care acţionează contrar intereselor muncitorilor aflaţi în grevă şi plasarea disputei în pericol prin comportamentul acestora. Consumul de alcool trebui să fie interzis la pichete. Legătura trebuie să fie stabilită cu avocaţi simpatizanţi atunci când o grevă sau pichetare are loc, acţiunile în cursul grevei ar putea duce la hărţuire şi arest. Asistenţa juridică este foarte importantă în astfel de circumstanţe. Construirea legăturilor permanente între muncitori este vitală în timpul unei greve – mai ales între muncitorii din aceaşi firmă/industrie – acest lucru va ajuta la înfrângerea viitoare a atacurilor asupra muncitorilor. Contacte regulate directe între muncitori, înainte, în timpul şi după o grevă, poate rupe izolarea şi încuraja rezistenţa.

Şomerii şi spărgătorii de grevă

Pentru a vă proteja împotriva spărgătorilor de grevă este esenţial să lucraţi în rândul şomerilor, sau, dacă este posibil, pentru a-i organiza , astfel încat unitatea acţiunii poate fi stabilită. Distribuirea broşurilor sau pichetarea la birourile de asistenţă socială şi agenţiile de ocupare a forţei de muncă este vitală. Şomerii ar trebui să fie încurajaţi să se implice în grevă.

Întâlniri pentru discuţii

Întâlnirile pentru discuţii între muncitori despre aspectele relevante ale grevei trebuie organizate în timpul şi după grevă. Acest lucru va încuraja discuţiile şi ajutorul în dezvoltarea ideilor si tacticilor noi, pentru a fi utilizate în timpul grevei. La sfârşitul grevei experienţele muncitorilor ar trebui să fie scrise într-un registru. Succesele şi eşecurile trebui să fie analizate şi apoi pot fi folosite în viitoarele greve. Greviştii poate nu pot câştiga lupta particulară, dar îi pot ajuta pe alţii să înveţe din experienţele lor şi să câştige data viitoare.

Ocupaţiile

Cele mai eficiente mijloace de prevenire a angajatorului/companiei să reia producţia în timpul grevei, sau să elimine premisele, este ocuparea locului de muncă. Cu excepţia cazului în care numerele greviştilor sunt foarte mari, este probabil că sprijinul din „exterior” va fi necesar, inclusiv din rândul şomerilor. Detaliile, metodele şi planificarea pot fi decise doar în fapt şi în funcţie de circumstanţe. Ocupaţiile au fost o parte importantă a luptelor duse de sindicalişti în Marea Britanie în anii ’60 şi ’70.

Grupuri de sprijin pentru grevă

Este important, cu cât mai repede posibil, un grup independent de sprijin pentru grevă trebuie înfiinţat. Scopul acestuia este să decidă modul cel mai bun pentru a coordona sprijinul pentru grevişti. Acest grup trebuie să fie responsabil faţă de grevişti şi nici o acţiune nu trebuie iniţiată fără acordul greviştilor.

În concluzie

Acestea sunt doar câteva sugestii (foarte scurte) şi orientări de bază pentru desfăşurarea (şi sperăm succesul) unei dispute industriale sau grevă. Esenţa câştigării grevei este menţinerea completă a acesteia sub controlul direct al greviştilor şi independenţa de sindicat şi birocraţiile politice – mari sau mici. Mesajul real este: pentru a fi câştiga greva, muncitorii greviştii trebuie să fie pregătiţi să lupte împotriva funcţionarilor sindicali, precum şi celorlalte forţe care sunt împotriva lor. Toţi funcţionarii cu normă întreagă vor soluţiona pentru ceva care este infinit mai mult în conformitate cu ceea ce doresc şefii decat pentru cea ce luptă muncitorii.

Text editat de IASR. Creat de Libcom.org în 2005 cu ajutorul IWW (Industrial Workers of the World) şi Revolutions Per Minute. Extras din broşura în limba engleză intitulată “A Rebel Workers’ Organising Handbook”: http://libcom.org/organise/workplace