Şefii schimbă părul da năravul ba

Angajaţii Oltchim încep miercuri protestele, pentru că de mai bine de două luni nu şi-au mai primit salariile. Ei protestează şi pentru a obţine amânarea privatizării societăţii. Tot miercuri membrii sindicatului Hidrosind vor picheta, între orele 9 şi 10, sediul Ministerului Economiei şi intre 10 si 11 cel al Hidroelectrica, nemulţumiţi de măsura care vizează intrarea în insolvenţă a companiei Hidroelectrica. Astfel de acţiuni sunt de lăudat şi trebuie susţinute, dar problema privatizării în România este tratată bidimensional. Cele două mari opinii (pro şi contra privatizare) care predomină societatea în general ignoră un punct important: ce va schimba privatizarea sau naţionalizarea în relaţiile de muncă şi în traiul muncitorilor? Aproape toate discursurile pe tema aceasta ignoră situaţia micro, fie vorbind despre „eficienţa pieţei libere” care va moderniza întreprinderile româneşti sau despre păstrarea sub tutela statului deoarece societatea va profita în general. Este deja evident că ambele au eşuat într-un mod mizerabil; privatizarea a dus la disponibilizări, tăieri salariale etc. în timp ce naţionalizarea a oferit exact acelaşi lucru. Există şi o alternativă, în care nu doar schimbi şefii şi rămâi în aceaşi stare de sclavie salarială.

Socializarea, adică transformarea întreprinderilor în proprietatea colectivă a muncitorilor, ce se poate atinge prin autogestiune (aici descrierea autogestiunii). De ce rodul muncii noastre trebuie să fie furat (prin sistemul salarial) de birocraţi sau manageri? Fiecare individ are dreptul sa îşi controleze propria viaţă productivă, iar autogestiunea ofera posibilitatea aceasta. Industria trebuie să fie sub controlul celor care o muncesc, acest lucru este esenţial pentru a asigura o societate egală, care nu va fi obligată să-şi vândă mâinile şi creierul, celor care aleg să angajeze, dar care va fi în măsură să îşi aplice cunoştinţele şi capacităţile producţiei, într-un organism astfel construit încât să combine toate eforturile pentru îndeplinirea bunăstării generale. Mihail Bakunin spunea:„Nu este munca administrativă la fel de necesară pentru producţie, cum este şi munca manuală – dacă nu chiar mai importantă? Desigur, producţia ar fi grav rănită, poate chiar cu totul suspendată, fără un management eficient şi inteligent. Însă din punctul de vedere al justiţiei elementare şi chiar a eficienţei, managementul producţiei nu trebuie să fie monopolizat în exclusivitate de unul sau mai multe persoane. Iar managerii nu sunt deloc îndreptăţit la o plată mai mare. Asociaţiile muncitorilor cooperativi au demonstrat că muncitorii înşişi, alegând administratorii din rândurile acestora, primind acelaşi salariu, pot să controleze şi să opereze în mod eficient industria. Monopolul administraţiei, departe de a promova eficienţa producţiei, dimpotrivă, sporeşte numai puterea şi privilegiile proprietarilor şi a managerilor.” Daca există forţe capabile prin care putem să controlăm producţia fără şefi, atunci de ce trebuie să alegem dintre falsa opţiune „privatizare versus naţionalizare” ? Şefii schimbă părul da năravul ba.