Declaraţia unui anarhist sirian

Eu sunt Mazen ****, un anarhist sirian. Vreau să vă informez cu privire la situaţia umanitară dificilă din ţara mea, Siria; ca urmare a opresiunii brutale a regimului împotriva maselor revoltătoare. Un grup tineri de anarhişti sirieni şi anti-autoritari din Alep – Siria, m-au contactat pentru a cere ajutor urgent. Comunitatea lor are nevoie medicamente, corturi , lapte, etc. Sperăm că aveţi posibilitatea de a-i ajuta să atenueze suferinţele sirienilor în aceste zile dificile.

Despre situaţia actuală din Siria, aceasta se înrăutăţeşte rapid. După uciderea unor generali de rang înalt ai regimului (ministrul apărării şi adjunctul său, care a fost în acelaşi timp, cumnatul preşedintelui) de către o forţă necunoscută, chiar dacă armata siriană liberă a revendicat responsabilitatea pentru atac; grupurile armate ale opoziţiei au atacat două oraşe principale, care au fost reticente să se alăture revoluţiei: Alep şi Damasc. O luptă acerbă a început, după câteva câştiguri precoce ale forţelor opoziţiei, armata lui Assad şi-a adunat forţele rămase şi a început un contra-atac utilizând forţele sale convenţionale existente, incluzând avioane de luptă, pe lângă tunuri si tancuri, care a fost utilizate cu luni în urmă. Mulţi civili au trebuit să fugă în condiţii foarte dure, sute fiind masacraţi.

De fapt, revoluţia siriană este prinsă acum într-o luptă armată deschisă. Demonstraţiile paşnice şi-au pierdut semnificaţia acum, şi aproape nimeni nu se deranjează să le menţioneze sau să creadă că pot avea un impact real asupra rezultatului luptei. Ceea ce a început ca o revoluţie spontană în masă a devenit o luptă armată între regim şi adversarii săi. Acest lucru sa întâmplat, în principal, ca urmare a opresiunii brutale a regimului, utilizând armata, tancurile şi armele împotriva cartierelor civile, şi de asemenea, din cauza intervenţiei tiraniilor monarhiste, precum Arabia Saudită şi Qatar.

Datorită poziţiei strategice a Siriei, revoluţia a fost prinsă între rivalitatea Iran – Arabia Saudită pentru dominaţie regională, şi chiar între Rusia şi SUA, fiecare sprijinind o parte, doar de dragul propriilor interese: nu putem crede că monarhiei saudite îi pasă de libertatea poporului sirian, doar vor să slăbească adversarul lor: regimul opresiv iranian islamist. Arabia Saudită şi Qatar au făcut tot posibilul pentru a devia revoluţia siriană în luptă între sectele Sunnite şi Şiite ale Islamului, în mod cinic, regimul sirian a făcut acelaşi lucru.

Recent, un jurnalist influent saudit a descris Primăvara Arabă (acest termen este folosit pentru a descrie secvenţa revoluţiilor arabe) ca o primăvară sunnită care ameninţă Iranul şiit. Celelalte tabere concurente ale regimurilor opresive folosesc sectarismul, de asemenea, pentru binele lor. Regimul sirian încearcă să facă acelaşi lucru prin promovarea sa ca „protector al minorităţilor religioase” în Siria.

Noi am văzut ceva foarte diferit, am văzut cum sa întâmplat şi cum a început, o revoluţie spontană în masă împotriva dictaturii şi împotriva „reformelor” neoliberale, şi în acest moment dificil; contăm pe mase, pe asupriţii din orice religie, sectă sau etnie să se unească împotriva asupritorilor lor, indiferent de religia acestora. Contăm pe organizaţiile tovarăşilor noştri din Alep şi alte iniţiative realizate de tineri studenţi şi muncitori. Este o lupta dificilă, care ar putea transcende într-un război civil sectar, şi nu există nici o garanţie, decat determinarea maselor (şi a noastră) pentru a continua lupta pentru libertate reală şi justiţie pentru auto-organizarea asupriţilor.

De fapt, există diviziuni deosebit de mari prezente, în stânga arabă şi siriană: Staliniştii au fost alături regim în calitate de guvern „anti-imperialist”; ca de obicei, aceştia pot neglija caracterul opresiv al regimului, fiind atât de firesc pentru ei. Există trei partide „comuniste” siriene, sprijinind regimul pe deplin cu neruşinare. Alte partide staliniste importante din ţările arabe sprijină, de asemenea, regimul. Pe de altă parte, troţkiştii sunt împotriva unor astfel de regimuri, însă ei văd islamiştii ca posibil „aliaţi” în astfel de lupte, negând natura reacţionară, autoritară şi capitalistă, chiar neoliberală, a proiectului islamist. Acest lucru este foarte adevărat în Egipt, unde troţkiştii au o organizaţie puternică: socialiştii revoluţionari.

O altă chestiune, fraţilor, mă întorc în Siria, în luna august pentru a ma alătura luptei tovarăşilor noştri şi a maselor. Vom intra în Siria în luna august de la ****. Este de aşteptat ca regimul să ne aresteze, şi ne-ar putea tortura sau chiar ucide pe unii dintre noi. Am avea nevoie de solidaritatea dumneavoastră în momentul acela. Unii tovarăşi ar putea să vă actualizeze cu privire la astfel de evoluţii atunci când se vor întâmplă. Pentru moment, eu sunt încă în ***, Egipt. Dacă se poate aranja orice sprijin pentru tovarăşii noştri din interiorul Siriei puteţi să mă contactaţi aici, până la acea dată, şi înainte de a pleca în Siria, pot să vă dau datele de contact ale tovarăşilor noştri din interiorul Siriei sau a unor tovarăşi egipteni pentru trimiterea contribuţiilor . Multumesc mult pentru solidaritatea dumneavoastră.

Pentru revoluţie şi libertate, pentru anarhie! Mazen ***

Unele detalii au fost redactate pentru siguranţa tovarăşului în cauză.

http://www.solfed.org.uk/?q=international/from-a-syrian-anarchist