Declarația publică de la Congresul IFA din St. Imier 2012, 9-12 august

Declarația publică de la Congresul IFA din St. Imier 2012, 9-12 august către oamenii exploatați și asupriți din toată lumea. Adunarea Anarhistă de la St. Imier a permis multor grupuri și militanți care sunt membri și non-membri ai Internaţionalei Federaţiilor Anarhiste (IAF-IFA) să se întâlnească. IASR (Iniţiativa Anarho-Sindicalistă din România) a fost prezent în calitate de observator la Congresul IFA.

Acum o sută patruzeci de ani în urmă a fost fondată în acest oraș o mișcare internațională de „antiautoritariști” . Aceasta a jucat un rol important în crearea unei mișcări organizate a anarhiștilor. Apoi au muncit pentru transformarea socială profundă, iar în acest fel, am participat, în calitate de IFA, la adunarea internațională din St-Imier. Ceea ce avem de oferit este cel mai bun fel de societate pe care umanitatea este capabilă de a realiza. Dorim să creăm o lume în care există egalitate economică totală, prin care ne referim la faptul că nu ar trebui să existe proprietate personală, ci numai ceea ce producem, deţinând totul comunal, fără a avea nevoie de bani. Dar precum egalitatea economică, ar exista libertate maximă personală. Acest lucru înseamnă că trăim așa cum vrem și nimeni nu ne poate obliga să facem cea ce nu dorim să facem, sau ne împiedice să facem ceea ce vrem să facem cu excepția cazului în care limitează libertatea altora. Astfel, nu ar mai exista nici o ierarhie sau opresiune de orice fel. Nu ar fi nevoie de un stat sau poliție pentru că nu am avea nevoie de control sau de constrângere. Nu ar mai fi nevoie de războaie sau conflicte globale deoarece nu am avea dușmani politici și nici o dorință sau nevoie să cucerim resurse de la oricine altcineva. Asta e ceea ce noi numim anarhism.

Anarhiștii resping ideea că este în natura umană ca o persoană să exploateze pe alta și că suntem inegali. Conducătorii și statele de-a lungul istoriei au menținut acest sistem. Această minciună justifică Capitalismul ca un sistem „natural”. Am auzit că există o „criză” a capitalismului, dar capitalismul este criza. Este un sistem recent în termeni istorici și a adus deja umanitatea în genunchi de mai multe ori înainte de producerea situației actuale. Dar oamenii din toată lumea văd prin această minciună și se opun statelor și capitalismului ca niciodată și caută să își coordoneze eforturile dincolo de granițele naționale. Acest lucru face ca o societate anarhistă mai mult decât oricând posibilă. Dar anarhismul nu este utopism. În mod evident, pentru o astfel de societate să funcţioneze, multe lucruri trebuie să se schimbe în primul rând, iar sarcina noastră acum este de a ajuta să aducem aceste transformări vaste și să oferim o analiză care este utilă. Clasa muncitoare, prin care înțelegem toţi oamenii exploatați și sărăciți, noi înșine printre ei, trebuie să funcționeze ca o mișcare de masă. Crucial, nu trebuie să încredințeze lupta liderilor noi cu idei vechi, ci prin stabilirea propriului drum.

Astăzi, mișcările sociale practică noi modalități de organizare care se trag foarte mult din anarhism, de exemplu, a acționa direct împotriva obstacolelor în calea progresului acestora și experimentarea cu forme organizatorice non-ierarhice. Acestea includ mișcările studențești, acțiuni împotriva distrugerii mediului și resurselor comune, luptele anti-militariste, cele împotriva summiturilor G8 și capitalismului în general și cel mai recent, lupta împotriva austerității, care unește clasa muncitoare internațională. Mișcările cum ar fi Occupy şi Indignados și mișcări similare de auto-organizare împotriva sistemului bancar au demonstrat importanța utilizării acțiunii directe pentru a recupera spațiul public. Revoltele popoarelor asuprite indigene din ultimele decenii, cum ar fi mişcarea zapatista, au inspirat noile mișcări sociale și au influențat anarhismul în sine. Astfel de mișcări noi crează adunări mari pentru a lua decizii împreună, fără lideri. Aceştia practică luarea deciziilor pe orizontală. Unindu-se în mod federal, ca organizații cu statut egal fără organe de decizie la centrul lor.

Dar aceste încercări adesea nu reușesc ceea ce este posibil, deoarece o modificare semnificativă socială necesită, de asemenea, să ne schimbăm ca indivizi. Căutăm să fim liberi și egali ca indivizi, dar trebuie să existe, de asemenea, responsabilitatea voluntară, personală și auto-organizare. Clasa muncitoare însăși conține diviziuni, opresiuni și ierarhii care nu dispar doar pentru că nu vrem să avem conducător și dorim să fim egali. Ca membri ai clasei muncitoare ne luptăm, prin urmare, pe plan intern împotriva rasismului nostru, sexismului și atitudinilor și practicilor patriarhale. La fel luptăm împotriva ipotezei că heterosexualitatea este norma, sau categoriile definite în mod clar „masculin” și „feminin” sunt „normale”. Noi trebuie să identificăm și să se ne opunem discriminării și a stereotipurilor pe baza vârstei sau capacității. Până când inegalitățile internalizate și considerațiile față ierarhie nu sunt identificate și eliminate nu putem fi liberi, și astfel identificăm și ne opunem acestora în mișcările sociale și organizațiile lucrătorilor, precum și în societate în general. În final, pentru a crea această societate liberă și egală, clasa muncitoare în sine trebuie să dea jos conducătorii și capitalul. Noi numim asta o „revoluție socială”. Anarhiștii încearcă să construiască încrederea în clasa muncitoare, în capacitatea noastră de a avea succes cât mai repede și cu violenţă cât mai puţin posibilă. Noi facem acest lucru prin alăturarea noastră muncitorilor pentru a câștiga victorii mici. Noi facem cel mai bine acest lucru prin acțiune directă, nu prin intermediul reformelor și negociere cu șefii. Acțiunea directă nu înseamnă să asteptăm ci să luăm ceea ce ar trebui să aparțină nouă tuturor. Avem nevoie să susținem luptele reciproce prin intermediul ajutorului mutual. Acest lucru înseamnă solidaritate practică în vremuri grele. Precum și ajutându-ne pe o bază de zi cu zi, acest lucru demonstrează oamenilor ceea ce suntem. Așa că practicăm anarhia acum în măsura în care putem în modul în care organizăm si cum luptăm să dovedim că o societate anarhistă este posibilă.

Salutăm acei tovarăși din trecut, activitatea lor și sacrificiile personale pentru emanciparea omului. Vom continua munca lor, și dezvoltarea critică a ideilor lor şi să le aplicăm la situația noastră. Aceştia la rândul lor ar saluta clasa muncitoare mondială în acest moment în istoria sa, așa cum se străduiește pentru libertate reală și egalitate.

IFA sa ocupat de mai multe teme în ultimele 5 zile, în special:

• Criza economică și lupta socială

• Solidaritatea internațională

• Anti-militarism

• Energiile alternative şi anti-nucleare

• Migrația

Pe această bază, IFA și-a revigorat propriile sale activități și invită toate persoanele exploatate la lupta pentru transformarea societății, pentru anarhism.

Internaţionala Federaţiilor Anarhiste (IAF-IFA), 12 august 2012. http://i-f-a.org