Raportul IASR de la Adunarea Anarhistă Internaţională din St. Imier


IASR (Iniţiativa Anarho-Sindicalistă din România) a fost prezentă la Adunarea Anarhistă Internaţională de la St. Imier, Elveţia, care s-a desfăşurat între 8-12 august 2012. Invitaţi oficial de către IAF-IFA (Internaţionala Federaţiilor Anarhiste), am avut ocazia să cunoaştem veteranii mişcării anarhiste şi situaţia internaţională a mişcării, printre alte lucruri. În acest scurt raport vom descrie concluziile şi experienţele de la adunare, proiectele de viitor şi ce am putea realiza in România.

Adunarea Anarhistă Internaţională de la St. Imier a fost prilejiul aniversării a 140 de ani de la prima Internaţională Anarhistă şi naşterea anarhismului ca mişcare politică. Programul evenimentului a fost plin, atât de divers ca şi anarhismul în sine. Atmosfera primei zile a fost dominată de semnificaţia acestei adunări, axându-se pe istoria anarhistă a micului oraş din poalele munţilor Jura; de notat vizitele în locurile istorice cu semnificaţie anarhistă, precum casa lui Mihail Bakunin sau clădirea unde a fost fondată Internaţionala, toate acestea făcând parte din program. Interesant faptul că Internaţionala Anarhistă, a fost fondată în St.Imier ca răspuns asupra expulzării anarhiştilor din Internaţionala I de către Karl Marx, la congresul de la Haga. Acest punct a fost evidenţiat, şi discutat, exprimând din nou faptul că anarhismul este o formă non-etatistă de socialism.

Având în vedere că au participat circa 4.000 de persoane, au fost puse la dispoziție 8 spații de desfășurare localizate în diferite puncte ale orașului. În acestea aveau loc prezentări începând cu ora 10 până la ora 20, majoritatea fiind traduse în engleză de către voluntari. Menționăm câteva dintre acestea, în special pe cele la care am participat și la care am tradus când a fost necesar:
– Ilan Shalif (Anarchists Against the Wall, Palestina) – video conferință;
– J.L. Carretero (ICEA și Solidaridad Obrera, Spania) – transformarea muncii, criza, datoria și planurile de ajustare;
– M.Pinto (Portugalia) – criza economică, creearea de alternative;
– Nelson Mendez (Venezuela) – anarhismul în America Latină;
– AF, MASA, AL (UK, Croația și Franța) – creșterea extremei drepte și antifascismul în Europa;
– A.Samis (Brazilia) – Neno Vasco și anarhismul internaţional in Brazilia şi Portugalia;
Unul din spații a avut proiectare de filme în ciclu continuu, 30 la număr, care a abordat teme precum Revoluția Spaniolă, militanții anarhiști, sexualitate, puterea și autoritatea. În alt spațiu se puteau viziona filme de actualitate elaborate de către poiecte anarhiste din diverse părți ale lumii. De menționat filmul Istoria Anarhismului în Chile, de către grupul Productora de Comunicación Social, Chile (http://comunicandoaccion.org).

În fiecare seara au avut loc concerte. Apoi, în două ocazii, au avut loc concerte în aer liber de cântece libertare interpretate de către Asociația Culturală Voci di Mezzo (http://www.vocidimezzo.it), unde am putut acompania muzicanții.

În sala patinoarului din oraș s-a desfășurat târgul de carte anarhist, cu edituri și publicații în engleză, spaniolă, portugheză, germană, franceză. De la târgul de carte ne puteam îndrepta spre muzeu care găzduia o expoziţie inedită intitulată Revoluția Spaniolă 1936-39, cu postere, reviste și diverse obiecte aparținând mișcării anarhiste din aceea perioadă.

De asemenea, am avut ocazia să cunoaștem un membru al Federației Anarhiste (Fédération Anarchiste) din Franța, căruia i-am acordat un interviu pentru Radio Libertaire în penultima zi a adunării. Pe acesta îl vom publica în curând integral. Apoi, având în vedere amploarea evenimentului, am participat la două întâlniri AIT (Asociația Internațională a Muncitorilor), unde am discutat cu secțiunile MASA (Croația), ZSP (Polonia), AIT-SP (Portugalia), CNT (Spania), FAU (Germania), FAO (Slovenia), ASB (Olanda). Aceste întâlniri aveau ca obiectiv principal schimbul de experiență și informații. Pe lângă astfel de activităţi, Congresul IAF-IFA a făcut parte din programă, IASR participând în calitate de observator.

În concluzie, această experiență ne-a făcut să credem că, alături de un proiect anarho-sindicalist, avem de asemenea nevoie de un organism specific anarhist din punct de vedere politic, care poate fi un recipient clasic al ideilor anarhiste, şi care poate crea în România o organizaţie unitară a diferitelor tendinţe anarhiste.