Anarho-sindicalismul ca filosofie și practică

Anarhism și sindicalism, ca filosofie

„Eu sunt în favoarea mișcării muncitoreşti, deoarece cred că este cel mai eficient mod de a ridica moralul muncitorilor și pentru că, aceasta este o întreprindere universală, care poate fi ignorată numai de către cei care și-au pierdut controlul asupra vieții reale.” – Errico Malatesta

Anarhismul este ideea că, fără guvern, civilizația este mai bine organizată să servească intereselor membrilor săi. Oamenii sunt capabili să se guverneze ei înșiși, fără o autoritate superioară, deoarece autoritatea superioară, este de asemenea umană. Întrucât nu există ființe umane care sunt bune sau rele din natură, oferind puterea cuiva în societate se riscă a da puterea cuiva care va abuza. Mai mult, poziția puterii, autoritatea, și guvernul tinde să corupă individul, din moment ce îi face pe politicieni să se simta importanti și necesari pentru a face ceea ce oamenii pot face pentru ei înșiși. Anarhismul urmărește să înlocuiască supremația unuia sau câtorva persoane asupra maselor, cu auto-guvernarea; Anarhismul dorește o lume în care societatea este organizată de către asociațiile libere, voluntare și cooperante a indivizilor, fără lege sau stat. Sindicalismul este ideea că, fără capitaliști, oamenii muncii sunt mai bine organizaţi să servească propriile interese. Muncitorii sunt capabili de organizarea muncii în cadrul fabricii, minei, sau fermei, nefiind nevoie de un capitalist, care deține și posedă totul. Un astfel de conducător nu are alt scop decât să crească profiturile proprii, care includ limitarea producției pentru a înfometa piața și reducerea producției pentru a înfometa muncitorii. Capitalistul folosește dreptul său la proprietate să trăiască de pe munca altora, fără a contribui nimic. Sindicalismul, ca și anarhismul, urmărește să înlocuiască supremația câtorva asupra maselor, cu auto-guvernarea tuturor. Dar, sindicalismul se concentrează pe economie și stăpânirea capitaliștilor. Anarhismul se concentrează asupra politicii și stăpânirea politicienilor. Ambele nu reprezintă încercarea de a face o lume care „interpretează voința poporului sau a muncitorilor.” Acestea sunt interesate exclusiv într-o lume în care fiecare persoană modelează în mod direct propriul mediu social. Împreună, ca anarho-sindicalism, devine o filosofie care vrea să elimine toate formele de dominație și coerciție, susținând cea mai mare viziune a unei lumi fără capitaliști sau state. Autoritatea și puterea sunt cele care produc toate relele la care suntem martori în societate, fie că este vorba de lagărele de concentrare construite de guverne sau fabricile ilegale pentru copii gestionate de către investitorii străini. Aceasta este o înțelegere unică care o posedă anarho-sindicalismul; cei care recunosc că anarhismul și capitalismul va fi sub dominația capitaliștilor, ca cei care recunosc sindicalismul și statul vor fi sub dominația politicienilor. „Eu pot decide dacă te angajez sau te concediez, și asta înseamnă că pot controla dreptul tău la pâine.” – „Eu pot decide dacă te închid sau eliberez, iar asta înseamnă că pot controla chiar libertatea ta.” Asta e autoritatea, și nu este clar numai în mâinile statului sau capitalistului. Biserica, la un moment dat în istoria sa, a acționat ca o autoritate sau lege pe pământ. Iar în mod similar, în locul capitaliștilor și a sclavilor salariali, existau stăpâni și sclavi, sau vasali și iobagi, sau interese comerciale și mici agricultori. Indiferent de cum se numește sau ce justificare are, autoritatea tinde spre nefericirea persoanelor care suferă din aceasta. Acest lucru este valabil indiferent dacă este autoritatea de stat sau a capitalistului. Și nici nu este autoritatea întotdeauna limitată la acele instituții tipice în care cei mulți se află sub dominația celor puțini. Autoritatea poate exista în idei culturale și sociale, precum dominația femeilor de către bărbați, stăpânirea unei rase peste alta prin lege și proprietate, sau stăpânirea peste regnul animal deţinut de umanitate.

Anarhism și sindicalism, ca practică

„Consiliul de Acțiune este revoluționar în sensul că va înlocui o societate bazată pe injustiție, exploatare, privilegiu, lene și autoritate de către una care este fondată pe justiție și libertate pentru toată omenirea. Într-un cuvânt, dorește o organizație economică, politică și socială în care fiecare persoană, fără a atinge particularitățile sale naturale și personale, va găsi posibil să se dezvolte, să învețe, să gândească, să lucreze, să fie activ și să se bucure de o viață onorabilă. Da, asta se dorește; și repetăm​​, încă o dată, acest lucru este incompatibil cu organizarea existentă a societății.” – Mihail Bakunin

Anarho-sindicalismul se opune autorității, și recunoaște formele reciproce de autoritate găsite în stat și capitalism. Aceasta este filosofia sa, dar sensul și scopul în mod necesar trece în practică. Analiza este cea care înțelege de ce ființele umane sunt organizate într-un mod care este împotriva interesului lor, însă depinde de practica pentru a schimba această organizație. Autoritatea, fie că este economică sau politică, are un beneficiu de a coopera cu alte autorități în dominarea oamenilor. Statul folosește armata să cucerească resursele externe și poliția să reprima grevele muncitorilor. Capitalistul îşi folosește averea pentru a finanța campaniile politice si mita pentru a controla politicienii. Autoritatea este autoritate și capitalistul, statul, biserica, şcoala sunt toate feţele dominaţiei. Atacarea unei forme de putere, înseamnă atacarea tuturor formelor, și nu există nici o revoluție adevărată, care lasă orice altă formă de autoritate în existență. O grevă masivă care paralizează industriile și închide transportul este o amenințare reală la autoritatea de stat. O insurecție care răstoarnă guvernul unui oraș, regiune, provincie, sau națiune, de asemenea, este o amenințare la adresa clasei capitaliste sau aristocratică a zonei. Dacă greva în masă este larg răspândită, aceasta poate duce la ocupațiile fabricilor și cucerirea locurilor de muncă, acum deținute și exploatate de către muncitorii înșiși. Iar dacă insurecția este larg răspândită , poate rezulta în societatea fiind organizată de către asociațiile libere, voluntare și cooperante, în loc de privilegiu, poliție și închisori. Aceste revoluții să reușească, trebuie să fie conștiente de natura interconectată a monstrului cu care se luptă. Marea Britanie nu a asuprit pur și simplu Irlanda, în mod violent prin armată și poliție; ci a exploatat irlandezii, prin utilizarea monopolului terenurilor pentru a domina masele. Astfel, o revoluție adevărată, nu trebuie să răstoarne doar politicienii, ci trebuie să răstoarne bancherii, capitaliștii şi directorii executivi. Prin greva în masă anarho-sindicalismul intenționează să realizeze aceste revoluții. Cine este cel pe care asuprește capitalismul? marea masă a muncitorilor. Atunci în al căror interes oare capitalismul ar trebui să eșueze? Muncitorilor. Cine menține sistemul capitalist, construiind băncile și apoi muncind în acestea pentru un salariu mizerabil? Din nou, tot muncitorii. Atunci, cine posedă cu adevărat capacitatea să distrugă acest sistem? Din nou, mergem înapoi la clasa muncitoare, indiferent dacă sunt șomeri sau angajați, necalificați sau profesionali. Marea majoritate a societății este formată din muncitori iar de asemenea, ei sunt responsabili pentru toată bogăția societății. Fiecare fabrica a fost construită de către un muncitor din construcții; fiecare munte de cărbune a fost scos de către un muncitor minier. În cele din urmă, există această întrebare: cum se face că capitaliștii să mențină puterea asupra muncitorilor? Asta este prin controlul lor izolat de terenuri și mijloace de producție a societății.

Utilizarea logică a grevei generale

„Uneori este necesar să vă ofensăm și chiar șocăm, ca să înțelegeți că suntem prietenii și nu vrăjmașii voștri.” – Eugene V. Debs

Trebuie doar să luăm în considerare aceste câteva fapte: a) este în interesul muncitorilor să fie proprii stăpâni; b) toată puterea stăpânilor se obține de către muncitori, care produc bogăția lor; c) muncitorii sunt mai numeroși decât stăpânii lor, cu cel puțin 99 la 1, și d) prin controlul forțelor de producție ale societății, capitaliștii mențin puterea lor. Din faptele de mai sus, este foarte ușor să deducem tacticile adecvate pentru situație: a) deoarece este în interesul muncitorilor mai presus de toate să răstoarne capitalismul, prin muncitori și organizațiile acestora va fi această revoluţie realizată. b) Întrucât muncitorii produc puterea stăpânilor lor, retragerea bruscă a muncii lor ar dispersa puterea acestora. c) din moment ce există mai mulți muncitori decât stăpâni, este în capacitatea muncitorilor de a utiliza forța brută să reintre în posesia fabricilor și fermelor pe care le-au construit, și d) întrucât capitalistul menține o putere economică prin posesia terenului, această putere naturală va fi transferată clasei muncitoare prin exproprierea acestora. Cu toată puterea în mâinile clasei muncitoare, statul va dispărea ca și cum ar fi fost o iluzie construită pentru a justifica câștigurile capitalismului bolnav. Fără taxele percepute asupra oamenilor, cum vor cumpara tancurile? Fără sutele de milioane de familii din clasa muncitoare, cum se așteaptă să se umple rândurile armatelor vaste? Statul, ca și capitalistul, se comportă ca ca un parazit adițional asupra oamenilor de rând. Și când muncitorii cuceresc terenul, utilajele, precum și resursele naturale, statul va avea aceasi putere  ca si capitalistul. Greva generală îndeplinește aceste considerente tactice. Valabilitatea unei astfel de strategii sau metode de organizare se bazează asupra interpretării noastre a faptelor societății. Lupta împotriva capitalismului este, de asemenea, o luptă împotriva statului, ca ambele sunt bazate pe principiul privilegiului celor puțini peste mulți. Greva generală are o înțelegere duală a puterii inerente și capacitatea muncitorilor, precum și parteneriatul între exploatatorii muncii și asupritorilor poporului. Revoluția nu este o sarcină simplă, și nu ar trebui să credem pur și simplu, faptul că începe și se termină cu greva generală.

http://www.punkerslut.com