Interviu MASA (Rețeaua Anarho-Sindicaliștilor din Croația)

IASR: Ce este MASA?

MASA (Mreža anarhosindikalista i anarhosindikalistkinja) este o rețea de propagandă și grupuri militante/activiste (con) federate pe tot cuprinsul Croației, care se identifică din punct de vedere politic cu tendința anarho-sindicalistă din mișcarea anarhistă și cu principiile sindicalismului revoluționar al IWA (International Workers Association – Asociaţia Internaţională a Muncitorilor). Acest lucru denotă că membrii MASA consideră anarhismul bazat pe lupta de clasă punctul lor de pornire și susțin în mod special crearea unor „sindicate” sau „organizații de clasă” ca nuclee de luptă ori de câte ori apar conflicte de clasă – în special în locurile de muncă şi nu numai. Astfel, membrii MASA au participat, de asemenea, în luptele studențești, proteste împotriva tăierilor sociale, imperialismului, naționalismului, democrației parlamentare, etc. În pofida faptului că dorim și luptăm pe termen lung pentru desființarea relației capital-muncă și altor forme de opresiune socială și susținem înlocuirea acestora cu anarhismul, este clar că nicio organizație nu ar putea susține activitatea de zi cu zi și relevanța numai prin intermediul unor astfel de obiective. Prin urmare, în conformitate cu statutul său, obiectivele mai întemeiate a MASA sunt „construirea unei mișcări anarho-sindicaliste în Croația, stabilirea legăturilor cu alte organizații non-ierarhice, bazate pe lupta de clasă, informarea publicului cu privire la alternativele anarho-sindicaliste (sau anarhiste și comunist libertare) în ceea ce privește gestionarea proceselor de producție și de distribuție și de asemenea, despre gestionarea direct democratică a societății și a vieții comunității.” De asemenea, unul dintre obiectivele noastre este „crearea unei confederații sindicaliste bazată pe principiile anarhiste.”

Cu toate acestea, MASA, așa cum a fost deja menționat, este de asemenea o organizație de militanți/activiști care provin din familii muncitorești, în special tineri, care se confruntă, la fel ca restul lumii, cu șomajul și trăiesc în condiții precare, formând „armată de rezervă” a clasei muncitoare. Ca parte a clasei muncitoare și prin organizarea noastră, ne angajăm în luptele de clasă și sociale care apar în comunitățile noastre; în cazul în care acestea nu există, vom încerca să le inițiăm. În ambele cazuri, susținem și aplicăm metode direct democratice de organizare, întotdeauna depunând eforturi pentru a transforma luptele defensive ale clasei muncitoare în victorii, victorii în noi cereri de redistribuire și expropriere, aducând astfel luptele mai aproape față de relațiile sociale dorite.

Deoarece suntem convinși că schimbările sociale pot veni doar prin lupta de clasă a clasei muncitoare și organizațiile sale, este foarte important pentru noi să fim prezenţi printre ei și să luptăm împreună, chiar dacă nu suntem neapărat de acord cu obiectivele imediate ale (de multe ori reformiste și defensive) cerințelor. Errico Malatesta credea că ar trebui să fim întotdeauna de partea poporului. Când ei nu cer nimic, ar trebui să încercăm să-i facem să ceară ceva și a face acest lucru, fiind cu oamenii, răspândim influența ideilor anarhiste printre ei și încearcăm să-i radicalizăm pe ei și cererile lor. Dacă nu vom face acest lucru, riscăm izolarea faţă de ei, făcând astfel ideile anarhiste marginale și creând o oportunitate pentru organizațiile autoritare să îşi răspândească influența şi asume controlul.

IASR: Cum și când a fost fondată MASA?

MASA a fost înființată în februarie 2008, în orașul Zadar. Înfiinţarea a apărut mai degrabă spontan la „Prima adunare naţională a anarho-sindicaliștilor”, care a fost inițiată de către anarho-sindicaliștii și comuniștii libertari din zonă. Adunarea a fost inițial destinată să fie un forum pentru persoanele interesate să facă schimb de idei și experiențe și de asemenea posibilitatea de a discuta despre o acțiune coordonată. Inițiatorii acestei adunări nu au vrut să stabilească o agendă strictă, dar au cerut participanților să creeze un program comun. În ciuda propriilor dorințe și întemeindu-și decizia pe experiențele din trecut, inițiatorii nu au vrut să înainteze ideea că o organizație ar trebui să fie formată. Având în vedere că ultimele câteva tentative s-au dovedit a fi fără succes, au ajuns la concluzia că în cazul în care circumstanțele nu permit un astfel de proiect, acesta nu poate fi adus cu forța. Tovarășii de la Secretariatul General al IWA (cu sediul în Belgrad, la acel moment) au fos de asemenea invitați să participe și să prezinte activitățile IWA.

Cu toate acestea, atunci când toate persoanele interesate s-au adunat , o dorință puternică pentru formarea unei organizaţii anarho-sindicaliste naţionale a fost exprimată și participanții au votat privind formarea MASA. În concluzie, acesta a fost începutul MASA. Cu toate acestea, până în aprilie 2008, MASA a existat doar informal. Momentul decisiv a fost la primul Congres Naţional al MASA care sa desfășurat la Zagreb, unde am ales Coordonarea și delegații pentru scrierea Statutului nostru. Prin urmare, MASA a fost în mod oficial fondat în aprilie 2008. Astăzi, membrii MASA sunt răspândiţi în aproape toată Croația și rețeaua MASA se bazează pe trei grupuri locale (Zagreb, Rijeka, Split) și nouă persoane locale de contact (municipiile şi oraşele unde avem mai puțin de trei membri, numărul de bază pentru formarea de grupuri locale).

IASR: Care este situația anarhiștilor și în special anarho-sindicaliștilor din Croația?

După cum vă puteți imagina, mișcării anarhiste și anarho-sindicaliste din Croația îi lipsește anumite aspecte. Pe de o parte, nu există o tradiție sau continuitatea anarhistă a organizării în această regiune. Potrivit datelor disponibile, unele tendințe anarhiste (și anume comunismul anarhist) au apărut în această regiune într-un moment când anarhismul era o mișcare politică mai relevantă la nivel global. Acest lucru sa întâmplat în principal prin influența anarhismului italian (în special grupul Germinal din Trieste). Cu toate acestea, a existat de asemenea un declin, în urma ascensiunii fascismului în Italia și represiunea revoluționarilor în general, şi a anarhiștilor în particular. Nu ne îndoim că anarhiștii încă au fost activi în această regiune după aceea, dar datele disponibile asupra activităților lor este foarte limitată și rămâne să fie descoperită și reconstruită. Există, de asemenea, unele dovezi că anarhiștii au fost implicați în rezistența anti-fascistă, care a fost deosebit de puternică în aceste regiuni, în al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, mișcarea anti-fascistă a fost dominată de Partidul Comunist din Iugoslavia și acum există mai multe dovezi că şi-au folosit influența și victoria pentru eliminarea rivalilor revoluționari în perioada de după sfârșitul războiului, atât anarhişti cât şi alte tendințe comuniste.

Firește, în cadrul Iugoslaviei titoiste, era periculos și greu a menține activitățile și luptele anarhiste, în ciuda faptului că acest sistem a luat de fapt, mult din vocabularul anarhist/comunist libertar și modele de gestionare a societății (cum ar fi conceptul de autogestiune și consilii muncitorești) şi le-a schimbat în opusele lor. Un astfel de vocabular a fost utilizat în special ca urmare a rupturii dintre Tito şi Stalin, atunci când a trebuit să dovedească „originalitatea” tipului propriu de socialism. Cu toate acestea, vorbind cu doar câțiva muncitori care au trăit în Iugoslavia, este destul de suficient pentru a realiza că autogestiunea și controlul muncitoresc a existat doar pe hârtie și nu în practică, consiliile muncitorești erau sub controlul Partidului Comunist și a birocrației sale, care controla, de asemenea, restul societății. Acest lucru a fost evident în mod simbolic pentru o scurtă perioadă în revoltele studențești din 1968, atunci când studenții protestau creșterea șomajului, cerand autogestiune autentică şi socialism, fiind intampinati de represiune de stat. În unele cazuri, însăși noțiunea de autogestiune a fost folosită de către aparatul de stat, în scopul de a introduce mai multe concepte orientate spre piață, companii private și proprietate privată.

Mișcarea anarhistă contemporană a început să apară în mod evident după căderea Iugoslaviei, prin intermediul grupurilor, cum ar fi Mişcarea Anarhist-Pacifistă din Zagreb – ZAPO (ulterior Mişcarea Anarhistă din Zagreb). La acea vreme, persoanele atrase de ideile anarhiste au fost active în campania antirăzboi din Croația, care a fost mai mult concentrată pe stabilirea societății civile, mai degrabă decât a construi o mișcare revoluționară. Astfel, în cursul anilor 1990, mișcarea anarhistă a fost caracterizată de contextul subcultural, legătura sa semnificativă cu scena ONG-urilor, opoziția față de regimul autoritar al primului președinte croat Franjo Tudjman etc. Pe scurt, am putea spune că anarhismul lifestyle a fost o tendință predominantă în această perioadă a anarhismului.

Lucrurile au început să se schimbe la începutul lui 2000 (de asemenea, o perioadă de proteste anti-globaliste în jurul lumii), care a marcat apariția unor grupuri anarhiste în Croația. În acest context, tendinţele anarhiste bazate pe lupta de clasă şi anarho-sindicaliste a mișcării, de asemenea, au apărut, și anume în jurul Frontului Anarhist din Zadar (ZAF). Acest grup a fost una dintre primele care au tradus texte anarho-sindicaliste , fiind apoi publicate în revista lor (Solidaritate și Libertate) sau în formă de broșuri. De asemenea, grupul a menținut contacte cu tovarășii de la Inițiativa Anarho-Sindicalistă (ASI) din Serbia și au fost influențaţi de aceștia, prin schimbul de experiență și de idei. Cu toate acestea, această tendință anarho-sindicalistă a rămas foarte mică, localizată și concentrată în principal pe dezvoltarea teoretică. A fost la „Prima adunare anarho-sindicalistă ” în anul 2008 cand o nouă generație de anarhişti şi anarho-sindicalişti au devenit vizibili. Această adunare a fost, într-un anumit fel, un punct de întâlnire între generația mai în vârstă și cea mai tânără de anarho-sindicalişti, ambele influenţând reciproc; tinerii au arătat că au urmat munca celor mai  în vârstă și au fost influențaţi de aceaştia, precum și generația mai în vârstă a fost inspirată și motivată de către tineri. Astăzi, anarho-sindicalismul, iar acest lucru poate fi spus fără nici o exagerare, reprezintă una dintre cele mai importante tendințe din mișcarea anarhistă în Croația. Aceasta oferă mișcării un exemplu de anarhism organizat. Aceasta oferă exemple de luptă de clasă organizată clasei muncitoare. În cursul ultimilor ani, am reușit să stabilim anarho-sindicalismul ca o alternativă recunoscută și o strategie publicului larg și am făcut, prin urmare, partea noastră în deplasarea de la margini a anarhismului. Am făcut acest lucru prin participarea la diverse lupte sociale și de clasă în comunitățile noastre (care s-au intensificat în ultimii ani) și prin abordarea muncitorilor și a publicului larg în mod direct și prin intermediul mass-media. Desigur, acestea sunt încă pași mici, dar sunt mari în comparație cu situația de acum câțiva ani în urmă.

IASR: Este mișcarea sub represiune de stat?

Am putea spune că mișcarea aici, ca și în multe țări, este sub represiune de stat. Cu toate acestea, această represiune este mai indirectă. Atacuri directe de stat asupra anarhiștilor sunt rare, dar am fost de multe ori subiecții interogatoriului de către serviciile secrete ale statului și de poliție. De câteva ori, adesea în urma evenimentelor importante (cum ar fi vizita Papei în Croația), anarhiștii au fost interogați de poliție. Unii dintre prietenii noștri (nu neaparat anarhişti) au fost, de asemenea interogați cu privire la legăturile lor cu noi, despre activitățile şi viețile noastre personale – evident, serviciile secrete au încercat să obţină cat mai multe informaţii despre noi. Recent, tovarășii din grupul local de la Rijeka au fost, de asemenea, subiecții interogatoriului poliției și au primit chiar amenințări indirecte. Poliția a încercat de asemenea să sperie simpatizanții noștri, spunându-le că, dacă continuă să coopereze cu noi, vor avea probleme. Aceste cazuri recente de interogatoriu au fost în mare parte ca urmare a activităților noastre și prezența pe stradă, precum și în conflictele sociale și de clasă.

IASR: MASA organizează în locurile de muncă?

MASA nu a fost încă în măsură să ajungă la nivelul organizării în locurile de muncă, în afară de câteva acțiuni directe în numele muncitorilor care ne-au contactat în mod direct. Noi credem că există câteva explicații pentru acest lucru. Ceea ce am fost martorii în ultimele două decenii este procesul de-industrializare și creșterea sectorului de servicii în toată Croația, precum și a fabricilor și a firmelor mai mici. Acest fapt face organizarea sindicală un obiectiv dificil, care este, de asemenea, evidențiat de reducerea membrilor în sindicatele reformiste. Astăzi, muncitorii care lucrează în unitățile industriale tradiționale, sunt în principal în vârstă, generația părinților noștri, aceştia arată un nivel scăzut de militantism, deseori acționând militant numai în cazul în care fabricile au fost deja în esență distruse și vândute. Aceştiea acționează defensiv, ca urmare a disperării, mai degrabă decât ofensiv, cerând drepturi de noi.

Tânăra generație de muncitori, dintre care MASA constă în principal, se confruntă cu probleme ceva mai diferite de cele ale părinților lor. Așa cum am menționat, aceştia sunt fie șomeri și astfel nu au loc de muncă ca bază de organizare sau lucrează în condiții precare și astfel, e mai greu în organizarea la locul de muncă. Pentru noi, asta prezintă o mare problemă, ceva pe care încă analizăm şi nu am găsit un răspuns sau o strategie. Am fi mai mult decât fericiți să auzim despre experiențele altor anarhiști și anarho-sindicaliști care se confruntă cu aceste probleme.

Cu toate acestea, ceea ce suntem conștienți este faptul că nu putem să ne axăm numai pe locurile de muncă. Procedând astfel, am putea risca să nu abordăm problema complet, în special în ceea ce privește muncitorii tineri. Conflictele de clasă nu apar doar în locurile de muncă, dar sunt prezente, de asemenea, în comunitățile (de exemplu, privatizarea spațiilor publice, distrugerea sistemului sanitar sau educației și așa mai departe) și viețile noastre. Acestea trebuie să fie abordate în mod corespunzător. În plus, avem nevoie să dezvoltăm un model de organizare care să abordeze șomajul în creștere și sărăcirea vieții, deoarece tot mai multi oameni sunt pur și simplu excluşi din societate. Ceea ce credem că anarho-sindicaliștii ar putea oferi este un model eficient de organizare: organizaţii direct democratice bazate pe lupta de clasă, (atât în afara cat şi înăuntrul locurilor de muncă), cu obiective şi o strategie revoluţionară.

IASR: Mulţumim foare mult pentru interviu.