Dezobedienţa: Virtutea Originară a Omului – Oscar Wilde

Se poate admite că săracii au virtute, dar acestea trebuie să fie regretate. De multe ori auzim că aceştia sunt recunoscători faţă de caritate. Fără îndoială mulţi sunt, dar cei mai buni dintre aceştia nu vor fi niciodată. Sunt nerecunoscători, nemulţumiţi şi rebeli – şi au dreptate. Consideră caritatea o formă inadecvată şi ridicolă de restituire parţială, o pomană, în general acompaniată de o tentativă impertinentă din partea donatorului de a tiraniza viaţa căruia o primeşte. Fiindcă trebuie să simtă recunoştinţă pentru firmiturile care cad de pe masa celor bogaţi? Ei ar trebui să se aseze la masă şi acum încep să înţeleagă acest lucru. Cât despre nemulţumire, orice om care nu se simte nemulţumit de mediul oribil şi de nivelul de viaţă care le este rezervat e într-adevăr tâmpit. Orice persoană care a citit istoria umanităţii a înteles că dezobedienţa este virtutea originară a omului. Progresul este consecinţa dezobedienţei şi rebeliunii. De multe ori lăudăm săracii că sunt economici. Dar să recomanzi săracilor să economisească e grotesc şi insultător. Ar fi ca şi când ai sugera unui muritor de foame să mănânce mai puţin; ca un muncitor urban sau rural să economisească ar fi imoral. Nici un om nu ar trebui să fie pregătit mereu să arate că reuşeşte să trăiasca ca un animal prost alimentat.Ar trebui să refuzăm să trăim astfel, să furăm sau să facem grevă – ceea ce pentru mulţi înseamă furt.

Cât despre cerşetorie, e mult mai sigur să cerşeşti decât să furi, dar e mai bine să furi decât să cerşeşti.NU! Un sărac care e nerecunoscător, nemulţumit, rebel şi refuză să economisească probabil că are o personalitate adevărată şi o mare bogăţie interioară.În orice caz, el ar reprezenta o formă de protest adevărată. Cât despre săracii virtuoşi, trebuie să-i compătimim, dar niciodată să-i admirăm. Ei fac un acord special cu inamicul şi îşi vând drepturile pentru un preţ foare mic. De asemenea trebuie să fie incredibil de tâmpi.Pot să înţeleg um om care acceptă legile ce protejează proprietatea privată şi acceptă ca aceasta să fie acumulată dacă e capabil să realizeze vreo activitate intelectuală în acelaşi timp. Dar nu pot să înţeleg cum cineva care are o viaţă de cerşetor datorită acestor legi e de acord cu continuarea acestora.Totuşi, explicaţia nu e uşoară, chiar din contră. Mizeria şi sărăcia sunt atât de degradante şi exercită un efect atât de paralizant asupra naturii umane încât nici o clasă socială nu reuşeşte să aibe cu adevărat conştiinţa propriei sale suferinţe.E nevoie ca alte persoane să le atragă atenţia şi chiar şi atunci pot să nu creadă.Ceea ce spun patronii despre agitatori este foarte adevărat.Agitatorii sunt un grup de persoane care se infiltrează într-un segment al comunităţii total mulţumit cu situaţia în care trăiesc unde aceştia seamănă  nemulţuirea.De aceea agitatorii sunt necesari.Fără aceştia, în stadiul nostru imperfect, civilizaţia nu ar avansa.Abolirea sclavagismului în America nu a fost consecinţa acţiunii directe a sclavilor şi nici o expresie a dorinţei acestora de libertate.Sclavagismul a fost abolit datorită comportamentului ilegal al agitatorilor veniţi din Boston şi din alte locuri, care nu erau sclavi, nu aveau sclavi şi nu aveau o relaţie directă cu această problemă. Fără îndoială aceştia au fost cei care au început totul. E interesant să amintim că  au primit foarte puţin ajutor şi deloc solidaritate din partea propriilor sclavi.Şi când s-a sfârşit războiul şi sclavii au descoperit că sunt liberi, atât de liberi încât puteau muri de foame în mod liber, mulţi s-au plâns amar de noua situaţie.Pentru gânditori, întamplarea cea mai tragică a revoluţiei franceze nu a fost faptul că Marie Antoinette a fost ucisă fiindcă era regina, ci că ţăranii înfometaţi din Vendee au fost de acord să moară apărând cauza feudalismului.

Extras din „Sufletul Omului în Socialism” de Oscar Wilde