Panait Muşoiu şi Revista Ideei

332Statul a îngropat prin contribuţia tuturor regimurilor o istorie a unei mişcări anarhiste înfloritoare, exstinsă şi matură, de aici, din România. „Revista Ideei” şi activitatea de redactor şi publicist a lui Panait Muşoiu fac parte integrantă din această istorie uitată. Panait Muşoiu (18 noiembrie 1864, Roman – 16 noiembrie 1944, Bucureşti) a fost un autor de volume de popularizare a ştiinţei şi filosofiei şi traducător de lucrări filosofice. Autodidact, educaţia sa formală fiind limitată la absolovirea gimnaziului (1875 – 1881), Panait Muşoiu are şansa de a urma cursurile la distanţă ale Universităţii din Bruxelles între 1892 – 1893. În 1889 înfiinţează editura “Biblioteca Revista Ideei” cu scopul de a “emancipa publicul”. În 1900 înfiinţează “Revista Ideei”, un jurnal în care încearcă să promoveze un “socialism integral”, o reconciliere a socialismului cu anarhismul, aducând argumentul că ambele doctrine critică ordinea socială şi se concentrează asupra unei schimbări a individului. Muşoiu promovează în acest jurnal şi o combinaţie între metode legale şi revoluţionare.

De-a lungul vieţii a fost foarte activ ca publicist, contribuind cu articole culturale, politice sau cu analize filosofice (“Portretul lui d’Alembert”; “Libertate şi determinism” – în “Mişcarea socială”, 1897; “Substratul substratului patologic”; “Psihologia violenţei”; “Politica melioristă”; “Reformism şi revoluţionarism”; “Fizică şi metafizică socială” – în “Revista Ideei”, 1900 – 1910). În 1924 este invitat să se alăture Societăţii scriitorilor, activitatea sa de publicist fiind larg recunoscută. Fiind un susţinător al dimensiunii culturale şi educaţionale a socialismului, Panait Muşoiu este adeptul unui raţionalism materialist, opus dogmatismului. Modelul de a ajunge la cunoaştere este cel propus de Descartes: pentru a înţelege societatea este necesară observaţia iar pentru a evita absolutizarea ideilor este nevoie de un contact permanent cu aceasta. Acest demers, legitimat de o reacţie venită din partea societăţii, este definit de Muşoiu ca reprezentând “metoda experimentală”, despre care afirma că trebuie să fie susţinută de evoluţia ştiinţei, de cunoaştere, tehnică dar şi de etică. Astfel, ideile iluministe şi socialiste după Muşoiu, se opun atât forţei cu care sunt impuse instituţiile moderne, cât şi propagandei oficiale. Muşoiu sugerează că tradiţiile etice, distincte de cele socialiste, pot de asemenea, contribui la îmbunătăţirea capacităţii umane de a judeca liber şi de a înţelege lumea şi propria existenţă.

“Revista Ideei”, diriguită de Panait Muşoiu a fost una dintre cele mai longevive publicații anarhiste din România. Revista cuprindea 10 numere editate de-a lungul unui an şi a fost publicată între 1900 și 1915 (sau 1916). În paralel cu aceasta au circulat multe alte ziare cu tentă anarhistă, anarhiste, anarho–sindicaliste sau eclectice.

Primele ziare anarhiste româneşti apar pe la 1880. Au existat câteva zeci de astfel de publicaţii, statul român acordându-le o atenţie deosebită deoarece acestea făceau agitaţie în rândul clasei muncitoare. Drept urmare, unele au fost interzise, “Revista Ideei” numărându-se printre aceste publicaţii care au fost interzise. De asemenea, abordarea liberă a unor subiecte dominate în epocă de un discurs conservator, pudic, încadrat în limitele rigide ale familiei tradiţionale şi ale patriarhatului, trebuie să fi părut în ochii spionilor statului o sfidare la adresa ordinii burgheze.

In “Revista Ideei” erau publicate articole abordând subiecte variate: ateism, anarhism, sindicalism revoluţionar, socialism, etică socială, sexualitate, emanciparea femeii, anti–militarism, astronomie, originea universului şi a vieţii, ştiinţă, etc. Mai multe ediții din anul 1907 redau cititorilor mărturiile victimelor răscoalei țăraneşti din lunile februarie și martie, constituind adevărate documente istorice ce vin să compenseze încercarea reușită a regelui Carol I de a distruge documentele care indicau crimele comise de guvern și armata română.

Există câteva note informative ale agenţilor de poliţie ai statului despre activitatea lui Panait Muşoiu şi despre influenţa exercitată de “Revista Ideei”. Redau mai jos câteva fragmente dintr-o notă informativă din anul 1907, preluată din “Dezvăluiri: (faţa necunoscută a istoriei României) memoria istoriei: culegere de documente originale din fondurile: Serviciului Special de Informaţii, Direcţia Siguranţei Generale, Direcţia Generală a Poliţiei, Corpul Detectivilor, Casa Regală: inedit”, volumul III, Mircea Vâlcu – Mehedinţi – Bucureşti; Editura Mircea Vâlcu – Mehedinţi, 2008, pp. 37, 38:

7/1. Referat: 22 Aug. 1907. Influenţa exercitată de publicaţiunea anarchistă “Revista Ideei” (F.D.P.S.G. – DOSAR 81/1905)

Dacă din punctul de vedere al colaboratorilor şi diriguitorului revistei, difuzarea ei în număr cât mai ridicat şi în clasele sociale cele mai împestriţate, poate fi un fapt îmbucurător, – din punct de vedere însă al liniştei interne a Statului, precum şi al ordinei stabilite, împrejurarea aceasta prin pericolul ce prezintă, ar trebui să dea de gândit celor în drept.
În urma unei anchete ce am întreprins-o cu cea mai mare discreţiune, m-am putut uşor convinge, că opera de propagandă a ideilor libertare, săvârşită de conducătorii “Revistei Ideei” e mult mai întinsă şi efectele ei mult mai dezastroase, de cât mi-aşi fi putut-o închipui în primul moment. Am găsit colaboratori (unii sub forma de traducători ai operilor teoreticianilor anarchişti) aparţinând celor mai diverse categorii sociale; aceştia au căutat să redea în româneşte, ceea ce li s’a părut că corăspunde mai bine concepţiunei ce şi-au format-o /…/ şi formează un simptom îngrijitor /îngrijorător –n.n/ al vremurilor de acum, e faptul, că tocmai acei, care prin situaţia lor în mecanizmul Statului, sunt obligaţi să fie strajă neclintită a instituţiunilor existente, – lăsând ca evoluţia singură să săvârşească marea operă de regenerare, tocmai ei bruschează această evoluţie, – erijându-se în avanmergătorii vremii
“ce trebuie să cureţe prin foc şi sabie rugina groasă a instituţiilor moderne”. Kropotkin.
Am constatat prin colaboratori şi mai ales prin susţinătorii revistei, sub formă de “contribuiri voluntare” şi “abonamente” preoţi, profesori, învăţători, C.F.R.-işti, funcţionari administrativi de diverse categorii etc. “Revista Ideei” fiind lectura lor predilectă, e indiscutabil că dânsa corăspunde starei lor de spirit […]

Rezoluţie: 22 Aug 1907. La dosarul lui P. Muşoiu /ss/

http://revistaideei.wordpress.com

Mihai C.