Interviu “Colectivul Mujeres Libres” din Aljarafe

“Nimeni nu ne va scoate din criză, noi trebuie să luăm iniţiativa”

Colectivul „Mujeres Libres” din San Juan de Aljarafe, Sevilla, luptă pentru crearea unei alternative economice bazate pe autogestiune şi angajare colectivă. În acest scop, au pus în mişcare proiecte care încep să îşi arate roadele: ocuparea unor parcele de teren dedicate agriculturii autogestionate şi crearea unui consiliu a cărui obiectiv este de a înfiinţa mici cooperative pentru auto-angajare.

Redacţia: Cum a apărut colectivul Mujeres Libres din Aljarafe?

Mujeres Libres: La jumătatea boom-ului imobiliar din 2008, în San Juan nu mai era spaţiu pentru construcţii şi s-au decis să distrugă case istorice pentru a construi altele noi. O tovarăşă de la CNT ne-a informat şi în acea confruntare am devenit vecine şi prietene. Atunci când primarul orașului a pornit zvonul că un sindicat anarhist înşeală vecinii, ne-am întâlnit cu tovarăşa, i-am spus că acesta spune că suntem terorişti şi astfel am înţeles că anarhismul nu e terorism. Credeam că multă lume nu se alătura CNT-ului fiindcă le este teamă, mai ales femeilor, aşadar am decis să creăm o asociaţie care să ducă la capăt o practică de pedagogie anarhistă, iar pe parcurs, să atragem populaţia spre sindicatul nostru.

R: Unul din proiectele în curs de desfăşurare în prezent sunt grădinile autogestionate. Cum a apărut ideea?

M: Ideea a avut-o o tovarăşă bolnavă de cancer, Toni. A decedat, iar noi am pus proiectul în practică în memoria ei. Obiectivul este practica pedagogiei libertare referitor la metodele de producţie şi consum. A preda anarhismul, rezolvând prin propriile puteri aceleaşi problemele cu care ne vom confrunta când facem revoluţia. Ştiaţi că în Andaluzia, Sindicatul Andaluz Muncitoresc (SAT) face ocupări şi sunt imediat evacuaţi, iar în cazul nostru asta nu se întâmplă. Noi am fost de părere că, dacă vrem să facem pedagogie, nu puteam ocupa un spaţiu din care să ne evacueze, aşadar a trebuit să fie un loc din care proprietarul pierde mai mult decât noi cu acţiunea de evacuare, iar în acest caz administraţia locală are de pierdut fiindcă în localităţile mici le este teamă să nu piardă voturi.

R: Cum a decurs procesul de ocupare a pământului?

M: Am urmărit să adunăm mai multe persoane, pentru a avea putere şi abia apoi să ocupăm o parcelă. Astfel, am decis să distribuim  profesorilor un anunţ pe care aceştia să-l înmâne copiilor la şcoală, fiindcă aceastea se citesc mai des decât pancardele şi posterele de pe stradă. Atfel, am reuşit să reunim 80 de colaboratori pentru 50 de parcele. Primarul a vrut să intre în contact cu noi şi să ne ofere şanţurile de pe marginea drumului, dar noi i-am spus că vom ridica grădinile lângă râu. Ni l-au trimis pe consilierul de finanţe şi pe arhitectul municipal care ne-au spus că e imposibil, fiindcă dacă primăria ar urbaniza locul acesta ar primi un milion de euro pe zi. Între timp, se fac presiuni asupra tovarăşei de la CNT, spunându-i ca interesele ca angajată pentru primărie sunt în contradicţie cu interesele ca secretară a Mujeres Libres şi trebuie să abandoneze grădinile dacă doreşte să-şi menţină postul de muncă, deşi ea a negat. Pe de altă parte, au încercat să pună obstacole cerându-ne aceeaşi documentaţie ca pentru un Plan Parţial (plan urbanistic detaliat). În ciuda acestora, am decis să începem munca pe parcelă şi am  pregătit tot ceea ce ne-au cerut cu ajutorul unor vecini. Acum avem distribuite şi semănate 53 de parcele, 10 pentru tragere la sorţi şi 40 de persoane pe lista de aşteptare. Intenţia noastră e să reunim încă 50 de persoane care doresc să muncească şi să continuăm să ocupăm pămânul, din moment ce nu am încetat şi nu văd că se va opri.

Totul se decide în  adunare, învăţăm cum va funcţiona societatea pe care atât de mult o dorim şi suntem de acord să ducem asta pe piaţa muncii, cu adunări pentru muncă autogestionată şi colectivă .

R: Această “Adunare pentru Muncă Autogestionată şi Colectivă” e un alt proiect pe care îl susţineţi? Ne puteţi spuneţi în ce constă şi cum funcţionează?

MJ: Am numit-o “Adunare pentru Muncă Autogestionată şi Colectivă” şi nu adunarea şomerilor, fiindcă ne mobilizăm pentru a scoate populaţia din criză. Avem două manifestaţii luna asta, împotriva firmelor care ne-au primit şi împotriva fabricii de orez Herbas, fiindcă e o multinaţională care doar ne contaminează poporul. Vrem ca marile firme să înapoieze parte din ce au furat prin formula legală de investiţii în fond nerambursabil. Vrem să presionăm insituţiile municipale ca după 40 de ani de guvernare să îşi asume figura legală şi să ofere spaţii Iniţiativelor Locale de Muncă. Totodată, vrem să redeschidem piaţa tradiţională pentru a se pune în mişcare diferite afaceri, ca de exemplu un atelier de reparare a îmbrăcămintei sau o brutărie. Dorim să predăm din nou autogestiunea în mijloacele de producţie, pentru asta am început din ianuarie programul de formare ce explica conceptul cooperativelor. Suntem în jur de 70 de persoane în proiect. Putem conta pe echipa de ingineri care ne-au ajutat la proiectul grădinilor, pe economişti în şomaj, pe zidari şi instalatori, cameriste şi tot felul de persoane şomere şi pe ici, pe colo, un arhitect, un profesor. Avem capitalul uman în stare să ridice lumea, după cum spunea Durruti. Ne lipsesc resurse financiare şi spaţii de desfăşurare, pentru care ne aflăm în negocieri în spiritul acţiunii directe. De la primărie ni s-au făcut câteva promisiuni, dar primarul le îndeplineşte doar când vine televiziunea şi de multe ori nici atunci, fiindcă terenul grădinilor înca nu ne aparţine.

R: Consideraţi că, pentru că sunteţi femei, e mai dificil să creaţi astfel de proiecte? Aţi întâmpinat probleme din această cauză?

MJ: În mediul nostru încă sunt multe femei supuse sclaviei de a pregăti masa, de a spăla copii, care nici nu se gândesc că ar fi şi de datoria bărbatului. Ne eliberăm în fiecare zi, dar noi am pornit la drum cu aceste două lupte în paralel, pentru ca soţii, camarazii şi fraţii noştri să procedeze la fel. După cum se poate vedea pe blogul nostru, suntem mame şi bunici, majoritatea casnice. Femei care dorim să fim libere şi învăţăm să fim anarhiste.

R: În opinia voastră, sunt necesare proiectele ca cele pe care le desfăşuraţi? Puteţi fi un model de urmat?

MJ: Toţi ce implicaţi în proiect credem că nimeni nu ne va chema pentru a ne oferi de muncă. Trebuie să ne descurcăm prin propriile puteri şi să o facem mai bine, iar asta se poate face doar prin iniţiativă, prin federaţii. O federaţie de cooperative unde toţi să fim proprietarii mijloacelor de producţie.

R: Aceste proiecte pot fi o metodă prin care persoanele se pot apropia de anarhism? Care e experienţa voastră în acest aspect faţă de lumea care vă înconjoară?

MJ: După părerea noastră, singura alternativă faţă de sistemul prezent trece prin o autentică autogestiune. Dacă predăm ce e cu adevărat autogestiunea, predăm anarhismul, dar mai mult, atragem şomeri, familii de agricultori şi pe cei ce au un loc de muncă spre CNT. E singura formă prin care poţi face ca 47 de milioane de oameni să fie anarhişti, luptând pe stradă şi luptând la locurile de muncă, fiindcă noi purtăm steagul anarho-sindicalist.

Pentru mai multe informaţii: http://mujereslibresdelaljarafe.blogspot.pt

Articol tradus din ziarul CNT, Numărul 397, Februarie 2013