Anarho-Sindicalism în România

În România, în 1930, mai multe grupuri libertare erau active. Unul dintre acestea, în Cernăuți (Bucovina), a fost inițiat de Naftali Schnapp, promovând sindicalismul revoluţionar. În absența posibilității de a crea sindicate reale şi confruntându-se cu represiune severă, grupul de la Cernăuți s-a constituit ca o „Organizație de Propagandă Anarho-Sindicalistă ” a IWA (Asociaţia Internaţională a Muncitorilor – internaţionala anarho-sindicalistă fondată în 1922 la Berlin). Conform datelor despre membrii Internaționalei, organizația a numărat în jur de 200 membri în 1930. [Presse-Dienst herausgegeben vom Sekretariat der IAA 1.04.1931. No. 5 (132).] – The Forgotten International, Volume 1, pp. 471–472.

Născut intr-o familie de mici proprietari, Charles Fieber a început să lucreze în 1930 în Cernăuți ca angajat în comerț. Aici a fost contactat de către anarhistul Isidor Zigmund Lehr, care în fiecare săptămână, primea ziarul anarho-sindicalist „Der Syndicalist” din Germania. A fost prin citirea ziarului și a textelor de P. Ramus de la Viena, ce l-au făcut pe Charles Fieber un anarhist și s-a alăturat grupului de la Cernăuți, ce includea pe David Stetner, Schnapp și Shmuel Ringel. Grupul de la Cernăuți, al cărui drapel negru purta inscripţiile „jos cu capitalismul şi statul” era scos în afara legii şi opera în mod ilegal. Se întâlneau săptămânal, iarna și vara, în locuinţele private din mediul rural carpatic protejat de paznici, fiind interzis fumatul și consumul de alcool, iar produsele alimentare erau complet vegetariene.

În cele din urmă, grupul de propagandă anarho-sindicalistă ce funcţiona în Cernăuți a fost distrus în 1932. Poliția a arestat 14 membri ai organizației, inclusiv studenții K. Buverg şi Donnenfeld, N. Schnapp, K. Gorowitz, M. Zetershau, Rozner, Royerstein, Samuel Vaysman, Morgenstein, Adolf Kiosh, Josif Kula, Veydenfeld, Donia şi Geles. [Presse-Dienst… 2.06.1932. No. 7 (148).] Știri despre torturile extreme suferite de deținuții politici români a fost comunicat de Polya Vascautianu, studentul Feldman Jossy și alții. [Presse-Dienst … 6.01.1933. No. 1 (156).] Ultimii membri ai grupului au fost reprimați sau dispersați în următorii ani. Astfel, în 1934, David Stetner în vârstă de 30 de ani, a intenţionat să plece în Spania, dar a fost chemat de armată moment în care a fugit în Polonia. Predat de către autoritățile poloneze, a fost condamnat pentru dezertare în România și eliberat abia în ianuarie 1937, după care a fugit la Paris. [Breve nota autobiografica di David Stetner // Boletino Archivo G. Pinelli. No. 15. Speciale. Anarchici ed ebrei. P. 13–14; M. Goncharok. Ashes from Our Fires. Historical Survey of the Yiddish Anarchist Movement. Jerusalem, 2002. Pp. 152–153.]” – The Forgotten International, Volume 2, p. 195.