Capitalismul face viaţa mai bună?

Student: Mi-am dat seama că sistemul nostru economic are o mulţime de probleme, sistemul salarial nu e în regulă, inegalitatea e cea mai mare, e cea mai mare prăpastie între bogaţi şi săraci, dar sistemul se menţine pentru că nivelul de trai în America e mai bun decât în trecut. Poate fi asta o justificare pentru că încă avem capitalism, pentru că, din punctul meu de vedere, capitalismul a triumfat…

Noam Chomsky: Nu, nu a triumfat. Nu cred că lucrurile stau aşa. Şi în societăţile sclavagiste era un nivel de trai care creştea. Sclavii o duceau mai bine la începutul secolul 19, decât cu 100 de ani în urmă. Poate fi ăsta un argument pentru a justifica sclavia? E un argument îngrozitor. Orice sistem… Ai putea justifica aşa şi stalinismul. În Uniunea Sovietica a existat o creştere economică foarte substanţială. Până în 1989, URSS făcea parte din ţările în curs de dezvoltare, nu făcea parte din lumea a treia. Acum s-a întors în lumea a treia din cauza reformelor capitaliste pe care le-a aplicat. În 10 ani, reformele capitaliste i-au aruncat înapoi în lumea a treia din care ieşiseră.

Dar dacă vrei să vorbeşti strict în termeni economici, aveau creştere economică rezonabilă. Şi exact acest lucru îi necăjea pe liderii occidentali. Dacă te uiţi în arhive şi citeşti documentele, până în anii 1970, când a existat o încetinire (economică), veţi vedea că cea mai mare problemă a liderilor occidentali era că Uniunea Sovietică putea fi privită ca un model de modernizare economică rapidă, pe parcursul unei singure generaţii. Iar aşa ceva putea provoca tot felul de probleme nu doar în ţările din lumea a treia, ci şi în interiorul ţărilor bogate. Liderilor occidentali nu le păsa de agresiunea asupra ruşilor, nu păsa nimănui de sistemul de teroare a lui Stalin. De fapt, Truman îl admira pe Stalin, pentru că ar fi fost „un om cinstit”.

Liderii occidentali nu dădeau doi bani pe ce li se întâmpla oamenilor în Rusia. Şi Churchill îi lua mereu apărarea lui Stalin în şedinţele de guvern, spunea că e „un mare om de stat”. Stalin putea ucide câţi oameni dorea – era irelevant pentru liderii din Occident.

Problema lor nu era nici că URSS ar fi atacat pe cineva. Se temeau de faptul că URSS avea creştere economică, ceea ce, mai ales, asupra lumii a treia avea un impact impresionant.

La fel, şi în cazul Cubei. Documentele privind relaţia administraţiei Kennedy cu Cuba abia au fost desecretizate şi sunt foarte interesante. E foarte interesant să vezi cum au ascuns faptele, cum le-au cenzurat. Doar un exemplu pentru a înţelege: (în 1996) are loc acest incident la Orgnizaţia Mondială a Comerţului. Uniunea Europeană a acuzat Statele Unite că au încălcat acordul OMC (prin impunerea sancţiunilor economice asupra Cubei) prin acordul Helms-Burton. Statele Unite s-au trezit izolate, singurele voturi în favoarea SUA au fost din partea Israelului – ceea ce e de la sine înţeles, e ca şi cum ai spune că Ucraina susţinea Rusia în timpul URSS – şi Uzbekistan, nu se ştie din ce motiv. Uzbekistan şi Israel sunt singurele ţări care au votat în favoarea SUA, întreaga Uniune Europeană a votat împotriva lor. Iar SUA au părăsit OMC, au părăsit dezbaterile şi au reproşat Uniunii Europene că nu are dreptul să se amestece în treburile ei interne pentru că America e şeful lumii. Dar motivele pe care le-au oferit sunt interesante. Ei au spus că aceasta ar fi fost politica SUA faţă de Cuba şi că datează – au minţit aici – din timpul administraţiei Kennedy, că am avut 3 decenii când în mod constant Washingtonul a încercat să dărâme guvernul de la Havana, iar Uniunea Europeană nu are nici un drept să ne pună în discuţie politica noastră externă. Aşa s-a exprimat Stuart Eizenstat, oficialul guvernului american la OMC.

Nu a reacţionat nimeni la declaraţia sa. E interesant, cumva e un fapt dat că am avea dreptul să înlăturăm guverne străine când avem chef şi că oricine ni se opune ar comite un abuz. Dar a existat o cricită interesantă, venită din partea lui Arthur Schlesinger. El a trimis o scrisoare deschisă care a fost publicată de New York Times în care îi amintea prietenului său Stuart Eizenstat că a înţeles greşit politica admnistraţiei Kennedy în priviţa Cubei. Acesta politică era bazată – şi acum citez din scrisoarea lui – pe „problemele pe care le provoca Fidel Castro în emisferă şi pe conexiunea sovietică. Dar, cum au rămas în trecut, au devenit un anacronism.”

Aici se vede disciplina claselor educate, oameni şcoliţi la Fletcher (Diplomaţie şi Relaţii Internaţionale) care vor îneţlege cu siguranţă ce vă spun eu acum. Documentele, care au ieşit la iveală nu cu mult timp în urmă, asupra relaţiei cu Cuba se referă strict la această chestiune. Arthur Schlesinger a fost şeful misiunii administratiei Kennedy pentru America Latină – unde se discutau problemele si ce era de făcut cu Cuba – şi în acele documente el explică ce anume însemnau „problemele din emisferă şi conexiunea sovietică.”

Statele Unite aveau o problemă cu Castro, spunea Arthur Schlesinger, şi acum citez, pentru că ideile sale de a-ţi rezolva tu problemele şi de a-ţi controla viaţa se răspândeau cu repeziciune. Aceste idei începeau să aiba un impact teribil asupra celor care trăiau în America Latină şi care – cei mai mulţi trăiau în sărăcie terifiantă şi opresiune – ar fi putut încerca să facă ceva pentru a ajunge să trăiască decent. Şi având modelul Cubei, acestor oameni ar fi putut să le treacă prin cap cine ştie ce idei şi să faca cine ştie ce. Asta înseamna că „Fidel Castro cauza probleme în emisferă.”

Ce însemna „conexiunea sovietică”? „Conexiunea sovietică” însemna că, de fapt, în spatele Cubei, URSS se prezenta ca un model de modernizare pe parcursul unei singure generaţii. Asta însemna „conexiunea sovietică”. Aşa că, da, desigur, „trebuie să dărâmăm guvernul lui Castro” din cauza „problemelor” pe care le putea provoca în America Latină şi din cauza acelei „conexiuni.” Şi, de fapt, asta are o bătaie mult mai largă. Kennedy şi Macmillan discutau cu îngrijorare la începutul anilor ‘60 că URSS avea potenţial de creştere economică şi ce implicaţii ar fi putut avea. E valabil până în anii 70.

Aşa că faptele arată opusul a ceea ce ai descris tu.

– Atunci poate întrebarea mea poate fi reformulată: dacă acest sistem e atât de rău…

– Care sistem? Al nostru?

– Da, al nostru. Dacă e atât de rău de ce nu a exsitat o opoziţie mai mare la adresa lui, mişcări de stradă, pentru a-l înfrunta.

– O, dar dintotdeauna a fost contestat. De exemplu, avem o istorie foarte violentă a înăbuşirii mişcărilor muncitoreşti.

Sute de muncitori au fost omorâţi (în timpul protestelor) până spre sfârşitul anilor 1930. Au obţinut în cele din urmă drepturi pentru muncitori. În anii 60, sistemul a fost contestat pe o scară foarte extinsă. În anii `60 totul a luat-o razna, şi în urma protestelor, de fapt, sistemul a trebuit să facă multe concesii. Iar contestarea acestui sistem continuă şi azi. Acum trecem printr-o perioadă de regresiune, dar acestea sunt ciclice. Regresiunea a fost mult mai mare în anii `20 când mişcarea muncitorească a fost zdrobită. Aşa că, da, mereu e înfruntat şi mereu se luptă cineva cu el. Dar când spui – „dacă sistemul e atât de rău”, nici măcar nu ştiu ce vrei să spui de fapt. Adică, societăţile sclavagiste au durat secole la rând fără să fie contestate. Asta le poate justifica? Şi, dacă vrei să tratezi problema serios, stăpânii de sclavi spuneau ce spui şi tu.

Da, vorbeau la fel.

De exemplu, caută să vezi ce spunea George Fitzhugh, care era portavocea stăpânilor de sclavi din sudul Americii, când sclavia devenise o problemă foarte mare, cam prin 1840.

El a oferit argumente foarte puternice în favoarea sclaviei. Spunea: „uite, voi cei din nord, sunteţi împotriva sclaviei pentru că sunteti rasişti anti-negri. Noi nu suntem rasişti. Noi credem că trebuie să ai grijă de sclavii tăi. Aşa că, ne purtăm frumos cu ei. Şi facem asta chiar şi din motive economice pentru că sclavii noştri înseamnă capital.”

Ca să fac o analogie anacronică: daca eu deţin o maşină, şi tu închiriezi o maşină şi cineva vine mai târziu şi le inspectează: care maşină va fi într-o stare mai bună? A mea: pentru că e proprietatea mea, şi voi avea grijă de ea, şi nu a ta pentru că tu doar ai închiriat-o şi poţi s-o şi arunci şi să-ţi iei alta. Înţelegi?

Fix acesta a fost şi argumentul lui Fitzhugh.

El spunea: „uite, noi suntem proprietari de oameni, voi doar îi închiriaţi.

Aşa că, noi avem grijă de ei. Îi tratăm bine, îi respectăm, sunt capitalul nostru. Avem şi relaţii personale cu ei.”

„Voi, în schimb, îi trataţi ca pe unelte, pentru că asta şi sunt în sistemul de sclavie salarială. Ai voştri o duc mult mai rău. Aşa că, noi suntem cei morali, voi sunteţi cei lipsiţi de moralitate.”

Şi, dacă te uiţi, chiar şi sistemul de sclavie salarială era destul de rezonabil, condiţiile se îmbunătăţeau încet, oamenii începeau să trăiască mai bine. Sclavii salariali trăiau mai bine în 1870 decât în 1860.

Tot ce spui tu ar putea fi folosit foarte bine ca argument pentru a justifica sclavia. Şi chiar a şi fost oferit ca argument pentru a justifica sclavia.

Argumente similare pot fi oferite pentru bolşevism. Sau gândeşte-te la fascism. De ce era Hitler atât de popular? În anii `30, Hitler era probabil cel mai popular lider din istoria Germaniei. Motivul era că a făcut o revoluţie socială – oamenii trăiau mai bine. Nu toată lumea, nu era valabil şi pentru evrei, de exemplu. Dar germanii trăiau mai bine. Hitler a înţeles, ori consilierii săi l-au făcut să înţeleagă, că prin cheltuieli mari din partea statului puteau să salveze de fapt capitalismul morbid de la autodistrugere – cam ce a învăţat şi mediul de afaceri american în al doilea război mondial. Şi a aplicat politica asta. Economia duduia, etc. E ăsta un argument pentru fascism?”

Transcriere din http://www.youtube.com/watch?v=eWcsFIxOUKE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s