Gărzile Negre


O scurtă istorie a Gărzilor Negre anarhiste şi a suprimării lor de către Bolşevici în Moscova, în 1918. (articol scris de Nick Heath, pentru libcom.org)

Mulţi anarhişti ruşi s-au opus total instituţionalizării Gărzilor Roşii, care erau unităţi de luptă ce fuseseră create de muncitori în timpul revoluţiilor din Februarie şi Octombrie. Într-adevăr, Rex A. Wade în cartea sa despre Gărzile Roșii arată contribuția importantă a anarhiștilor și influența lor în formarea Gărzilor Roșii, în prima fază a Revoluției. Relațiile dintre anarhiști și bolșevici au început să se deterioreze după revoluția din Octombrie. Delegații anarhiștilor la cel de-al doilea Congres al Sovietelor din decembrie 1917 i-au acuzat pe Lenin și partidul său de militarism roșu, și au spus că comisarii erau menținuți la putere prin amenințarea baionetelor. Prin urmare, în Moscova, Petrograd și în alte mari centre, anarhiștii au format unități de luptă libere, pe care le-au numit Gărzile Negre. În 1917 detașamente ale Gărzilor Negre au fost formate în Ucraina, inclusiv de către Makhno. Nikolai Zhelnesnyakov a fugit din Petrograd după ce bolșevicii au încercat să-l aresteze, și a creat un mare grup de Gărzi Negre în Ucraina.

Alte detașamente ale Gărzilor Negre care operau în Ucraina erau conduse de Mokrousov, Garin, Anatoli Zhelesnyakov, fratele mai mic al lui Nikolai, detaşamentul condus de Seidel şi Zhelyabov care a apărat Odessa şi Nikolaev. Un alt detaşament al Gărzilor Negre era condus de Mikhail Chernyak, care mai târziu a devenit activ în serviciul de contra-spionaj mahnovist. În Vyborg, lângă Petrograd, muncitorii anarhişti de la uzina rusească a Renault au format un detaşament de Gărzi Negre, şi curând acesta s-a unit cu un alt detaşament al Gărzilor Roşii care fusese format simultan în uzină. Burevestnik, ziarul Federaţiei Anarhiste din Petrograd a avertizat că “…acei domni se înşeală când îşi imaginează că revoluţia s-a terminat… Nu, adevărata revoluţie, revoluţia socială, eliberarea muncitorilor din toate ţările, această revoluţie abia a început…”

În aprilie 1918 în Moscova activau deja 50 de unităţi ale Gărzilor Negre, formate de Federaţia Grupărilor Anarhiste din Moscova (MFAG). Peters, şef adjunct al Cheka, era în special îngrijorat de extinderea lor. „Îmi amintesc că atunci când am ajuns la Cheka în Moscova, aici erau două puteri: pe de o parte, Sovietul Moscovit, și pe de altă parte, cartierul general al Gărzilor Negre în fostul club al Negustorilor, de pe strada Malaya Dmitrovka. Acest cartier general al Gărzilor Negre activa şi era administrat ca o putere, organiza proteste de stradă, confisca arme şi ocupa case…” Federaţia din Moscova ocupase deja 26 de case care fuseseră ale bogaţilor, şi le transformase deja în baze ale ei. Unele dintre aceste case aveau o poziţionare strategică în oraş. Altele au fost dotate cu puncte de tragere pentru mitraliere, cu dormitoare, cu biblioteci, cu săli de lectură, cu depozite de muniţie şi cu depozite de hrană.

Aşa cum a scris Maximov: „Pentru că era aşa puternică, Federaţia a reuşit să sechestreze împrejurările “Kupechesky Club” (Clubul Negustorilor) situat pe strada Malaya Dmitrovka, o casă imensă și magnifică, decorată cu tot felul de obiecte de lux, și unde era o bibliotecă și un teatru. Această casă a fost redenumită “Dom Anarchia” – “Casa Anarhiei”; și s-a dovedit că a fost foarte potrivită pentru cea mai răspândită și variată activitate a anarhiștilor. În acea vreme, Federația făcuse înțelegeri deja cu cele mai mari tipografii din Moscova, ceea ce i-a permis să publice un ziar zilnic, și nu săptămânal, ca până atunci.” În martie 1918, Federația devenise cea mai mare organizație ca număr de membri. Dincolo de munca lor în afara Casei Anarhiei, anarhiștii erau implicaţi în activități foarte diverse, în toate centrele lor. În sala de teatru din Casa Anarhiei aveau loc frecvent adunări și seri de lectură. O bibliotecă și o cameră de lectură au fost stabilite acolo, cercuri de artă proletară, poezie și teatru, toate aveau loc împreună cu multe alte activități similare.

Procedând la fel ca atunci când a format detaşamentele Gărzilor Roşii, Federaţia a pornit să-şi organizeze o forţă militară proprie, a ei însăşi, aşa-numitele Gărzi Negre. O altă casă a fost ocupată și transformată în barăci pentru contingentele noilor formate Gărzi Negre. Camaradul Kaydanov, un personaj activ în mișcarea anarhistă și un camarad de înaltă ținută, a fost însărcinat cu organizarea și coordonarea acestei formațiuni militare, care curând a devenit motivul principal al duşmăniei din partea bolşevicilor, care, pentru a o discredita, au răspândit calomnii josnice, au înscenat acuzaţii false privind intenţiile subversive ale anarhiştilor, şi care în cele din urmă au purces la zdrobirea organizaţiilor anarhiste.

Activităţile MFAG s-au intensificat după ce Sovietul Ministerelor s-a mutat în Moscova. În rândurile MFAG au activat fraţii Gordin, Alexander Karelin, Vladimir Barmash, M. Krupenin, Piotr Arshinov, şi Kazimir Kovalevich. Arhivarul MFAG era unul dintre teoreticienii mişcării, Lev Chorny.

Imediat după revoluţia din Octombrie, MFAG a început să publice zilnic ziarul Anarkhiia. În acest ziar, anarhiştii făceau mereu apel la mase să răspândească și să dezvolte revoluția.

În aprilie 1918 în Moscova, activau deja 50 de grupuri de detașamente ale Gărzilor Negre, din care făceau parte 2.000 de militanți, dintre aceste grupuri cele mai cunoscute fiind: Hurricane (Uraganul), Vanguard (Avangarda), Autonomy (Autonomia), Immediate socialists (Socialiștii Acum), Twister (Tornada), Lava, The Tempest (Furtuna), Strugglers (Luptătorii), Petrel, Anarcho-syndicalists (Anarho-sindicaliștii), Brotherhood (Frăția), Student Party (Partidul Studenților) și detașamentul anarhist din Letonia Lesma (Flame, Flacăra).

Dintr-un raport al KGB știm și că detașamentul anarhist Samara ajunsese și el în oraș.

Toate grupările şi unităţile Gărzilor Negre erau grupate în jurul Consiliului MFAG iar cartierul general al Gărzilor Negre se afla în Casa Anarhiei de pe strada Malaya Dmitrovka. Exista un secretariat al Federaţiei, un departament de propagandă şi un consiliu editorial al cotidianului Anarkhiia.

Potrivit Cheka, anarhiștii plănuiau o insurecție pe 18 aprilie, și prin urmare s-a decis să fie lansat un atac preventiv, pentru a dezarma detașamentele Gărzilor Negre. Anarhiștii au negat vehement acuzația că plănuiau o insurecție. O adunare generală a MFAG era programată să aibă loc pe 14 aprilie, dar nimic altceva.

Prin urmare, în noaptea de 11 spre 12 aprilie, Cheka a ținut o ședință de urgență, a stabilit comandament de luptă, condus de Dzerzhinsky, și a declanșat operațiunile de dezarmare a detașamentelor de anarhiști.

Dzerzhinsky avea să declare următoarele: “Aveam informații sigure că liderii vor să strângă grupări contra-revoluționare formate din elemente criminale în jurul Federației pentru a acționa împotriva puterii Sovietice.” (Izvestia numărul 75, din 16 aprilie 1918).

Deja pe 8 aprilie, comandantul de la Kremlin P. Malkov şi comandantul mercenarilor letoni, E. Berzins, au ordonat misiuni de recunoaştere pentru a determina puterea forţelor MFAG. A fost aprobat un plan de eliminare a „contra-revoluţiei anarhiste”.

Operaţiunea a implicat unităţi militare ale Cheka, (primul detaşament de mitraliere) şi detaşamentul 4 de puşcaşi letoni, precum şi o bună parte din garnizoana din Moscova. Operaţiunile au început la mijlocul nopţii când casele anarhiştilor au fost înconjurate de trupe.

Multe unităţi anarhiste nu aveau experienţă de luptă şi nu ştiau cum să reziste sub foc continuu, dar bolşevicii au avut de înfruntat o rezistenţă armată feroce în unele locuri, cum ar fi de exemplu, pe strada Malaya Dmitrovka la Casa Anarhiei. Aici Gărzile Negre au ocupat casele din jurul Casei Anarhiei şi au plasat mitraliere pe acoperişurile lor. Chekiştii au luat cu asalt clădirea, sprijiniţi de artilerie şi au distrus punctele de tragere ale anarhiştilor de la primul etaj al clădirii.

Oricum, Chekiştii au putut cuceri toată clădirea numai după ce le-au venit în ajutor puşcaşii letoni. Ultina redută a Gărzilor Negre a fost casa Zeitlin care a fost cucerită abia pe 12 aprilie la 12 amiaza, dar luptele dintre anarhişti şi forţele Cheka tot au mai continuat două ore şi în cele din urmă s-au oprit la ora 14.

În urma acestei operaţiuni, bolşevicii au asasinat 40 de anarhişti, unii executaţi pe loc, iar între 10 și 12 Chekişti şi soldaţi au fost omorâţi în timpul luptelor.

Veteranul anarhist Mihail Khodounov a fost asasinat de Cheka iar trupul său a fost aruncat pe stradă.

Amintind aceste evenimente, Volin a scris în cartea sa The Unknown Revolution (”Revoluția Necunoscută”): ”… în noaptea de 12 aprilie, sub un pretext fals și absurd [casele] tuturor organizațiilor anarhiste din Moscova – și mai ales cele ale Federației Grupurilor Anarhiste din acest oraș – au fost atacate și distruse de trupe militare și de poliție. Timp de câteva ore, capitala a fost un oraș sub asediu. Chiar și artileria a fost aruncată în luptă.”

Această operațiune a fost semnalul pentru distrugerea tuturor organizațiilor libertare din aproape toate orașele importante ale Rusiei. Și, ca de obicei, autoritățile din provincie le-au depășit în zel pe cele de la centru.

Leon Troţki, care timp de două săptămâni pregătise atacul, și care personal a provocat o agitație isterică printre regimentele de luptă împotriva „anarho- bandiţilor”, a avut satisfacţia de a face această faimoasă declaraţie:

”În sfârșit, guvernul sovietic, cu o mână de fier, a scăpat Rusia de Anarhism”. (pagina 308, ediția din 1974).

Într-adevăr, Troţki a ținut mai multe discursuri anti-anarhiste în fața Armatei Roșii, aducându-i pe soldați într-o stare de frenezie.

După înfrângerea Gărzilor Negre din Moscova, 500 de anarhişti au fost arestaţi (unii au fost eliberaţi ulterior). Detaşamentul anarhist Samara, care a luptat pentru apărarea caselor anarhiştilor, a fost expulzat din oraș.

Dzerzhinsky, şeful Cheka, comentând aceste evenimente a declarat în Izvestia, numărul 75, datat 15 aprilie 1918: „Noi în nici un caz nu am avut de gând să luptăm împotriva anarhiştilor ideologici. Şi acum toţi anarhiştii ideologici, care au fost arestaţi în noaptea din 12 aprilie, au fost eliberaţi, şi, dacă, poate, unii dintre ei vor fi aduşi în faţa justiţiei, (ideologia lor) va fi numai o acoperire pentru crimele comise de elementele criminale care au fost infiltrate în organizaţiile anarhiste. Sunt foarte puţini anarhişti ideologici printre cei pe care noi i-am arestat…”

Evenimentele din Moscova au dat semnalul pentru începutul opresiunii anarhiştilor în provincie. Atacuri similare au avut loc la Petrograd, Vologda, Smolensk, Briansk şi în alte oraşe. În dimineaţa zilei de 12 aprilie, în Gorodets în provincia Nizhny Novgorod, anarhiştii, conduşi de preşedintele Sovietului oraşului, Morev, au luptat împotriva atacurilor bolşevicilor.

În Kursk, anarhiştii s-au răsculat şi au reuşit să obţină controlul oraşului între 10 şi 29 aprilie 1918. Pe 9 mai, Comisariatul Afacerilor Interne a trimis o directivă către toate Sovietele din Provincie: „Experienţa din Moscova, Petrograd şi alte oraşe ne-a arătat că, sub steagul anarhiştilor, se ascund huligani, hoţi, tâlhari, şi contra-revoluţionari, care în mod secret plănuiesc să răstoarne puterea Sovietică… Toate gărzile anarhiştilor şi toate organizaţiile lor trebuie să fie dezarmate. Nici un anarhist nu mai are voie să poarte arme, decât cu permisiunea sovietelor locale.” (Izvestia, numărul 91, 10 mai 1918). Oricum, pe 17 mai, anarhiştii s-au aliat cu maximaliştii şi s-au răsculat în Samara.

Gărzile Negre au fost învinse, și apoi au fost portretizate ca fiind o bandă de criminali. O distincție s-a făcut, așa cum vom vedea, între “anarhiștii ideologici” și “anarho-bandiți”. Așa cum a spus Troţki,: „Aceştia (anarho-bandiţii) erau doar nişte jefuitori şi hoţi care au compromis anarhismul. Anarhismul e o idee, deşi o idee falsă, dar huliganismul e huliganism și trebuie să le spunem anarhiștilor: trebuie să trageți o linie între voi și tâlhari… Regimul Sovietic a luat puterea, nu pentru a jefui, cum fac tâlharii la drumul mare, ci pentru a introduce disciplina muncii și un mod cinstit de a trăi.”

Astfel, un mesaj clar a fost transmis că anarhiștii urmau să fie tratați ca și criminali de drept comun. Troţki a continuat să-i avertizeze pe anarhişti: ”Dacă vreţi să trăiţi cu noi pe baza principiilor comune ale disciplinei muncii, atunci trebuie să vă supuneţi claselor muncitoare, dar dacă vreţi să ne staţi în cale, să nu ne acuzaţi pe urmă dacă guvernul muncitorilor şi puterea sovietică vă vor trata fără mănuşi.”

Cu alte cuvinte: supuneţi-vă sau aşteptaţi-vă la opresiune.

Caracterizarea făcută de Troţki anarhismului criminal nu prea are legătură cu realitatea. Admiterea în Gărzile Negre era foarte riguroasă şi acceptarea cuiva era analizată de mai multe organisme. Aşa cum a scris ziarul Anarkhia (numărul din 15 martie 1918): „Primirea militanţilor în Gărzile Negre se face la recomandarea unuia dintre următorii: 1) grupări locale, 2) 3 membrii ai Federaţiei şi 3) comitetele de muncitori din fabrici şi atelierele de muncă, 4) Districtele Sovietelor, zilnic, între 10 dimineaţa şi ora 14:00, la Casa Anarhiei.”

Şi în numărul 22, ziarul Anarkhia declara următoarele: „Camarazi, cei care doresc să se înroleze în unităţile de luptă ale Gărzilor Negre, trebuie să obţină înainte recomandări. Dacă nu au aceste recomandări, ei nu pot fi incluşi în listele unităţilor de luptă. Semnat: Cartierul General.”

Era clar că Gărzile Negre nu urmau să fie trimise în activităţi de poliţie, aşa cum se întâmplase cu Gărzile Roşii (raiduri, arestări etc.), şi că activitatea de poliţie era prerogativa Gărzilor Roşii şi nu a celor Negre. În ce priveşte ocuparea caselor, aceste activităţi trebuia să fie activitatea unei comisii speciale compusă din delegaţi ai grupărilor locale. Secretariatul MFAG a cerut cartierului general al Gărzilor Negre să ofere o listă cu cei care făceau parte din unităţile lor pe 4 aprilie.

Pe de altă parte, unităţile Cheka şi ale Armatei Roşii puteau aresta fără să fie controlate de Soviete, împuşcau oameni în mod arbitrar, îi executau în pivniţe, chiar şi după ce pedeapsa cu moartea fusese abolită de guvernul Sovietic. Pentru zdrobirea anarhiştilor nu au fost trimise în luptă unităţi ale Gărzilor Roşii sau ale Armatei Roşii, pentru că aceşti soldaţi ar fi refuzat să tragă asupra anarhiştilor. Acţiunea împotriva anarhiştilor a fost dusă la îndeplinire de unităţi specializate, controlate de bolşevici. Merită menţionat că atunci când unităţile Gărzilor Roşii au fost formate în mare grabă în 1917, în rândurile lor au intrat şi criminali şi prizonieri de război germani. Jafurile care au avut loc în Moscova în primăvara lui 1918 au fost făcute de Gărzile Roşii şi de Chekişti care primiseră ordin să jefuiască, şi chiar dacă şi unele unităţi ale Gărzilor Negre nu sunt fără pată, cu siguranţă nu au fost doar ele implicate.

E semnificativ că în seara atacului asupra anarhiştilor din Moscova, Peters, al doilea om ca importanţă în Cheka, l-a luat pe diplomatului britanic Lockhart să-i arate casele anarhiştilor distruse de bolşevici pentru a transmite un mesaj puterilor occidentale că bolşevicii erau un partid al ordinii şi că erau capabili să controleze şi să ţină revoluţia în frâu. Observând trupul unei anarhiste ucise, care zăcea pe podeaua unei case a anarhiştilor, împuşcată de la spate de un Chekist, el i-a spus diplomatului că era vorba de o prostituată.”

SURSE:

Skirda, A.(2000) Les anarchistes Russes, les soviets et la revolution de 1917. Paris. („Anarhiştii ruşi, sovietele şi revoluţia in 1917”)

Volin, (1974) The Unknown Revolution („Revoluţia Necunoscută”)

Wade, Rex A.(1984) Red guards and workers’ militias in the Russian Revolution („Gărzile Roşii şi miliţiile muncitorilor în Revoluţia Rusă”)

Maximov, G. The True Reasons for the Anarchist Raids (Moscow 1918) („Adevăratul motiv din spatele raidurilor asupra caselor anarhiştilor”) la http://www.katesharpleylibrary.net/brv25k

Dubovik, A. „The Defeat of the Moscow anarchists” („Înfrângerea anarhiştilor din Moscova”) la http://socialist.memo.ru/books/html/razgrom.html

„The murder of Mikhail Sergeyevich Khodounov” („Asasinarea lui Mikhail Sergeyevich Khodounov”) la http://gulaganarchists.wordpress.com/2008/11/08/one-of-the-bandits-in-memory-of-comrade-khodounov/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s