7 martie 1921-În memoria insurecției de la Kronstadt


” 7 martie e o zi dureroasă pentru muncitorii așa numitei ”Uniuni a Republicilor Soviete și Socialiste”, uniune care a participat într-un fel sau altul la evenimentele din această zi din Kronstadt. Comemorarea sa este la fel de dureroasă și pentru muncitorii din toate părțile, deoarece aduce aminte de cerințele marinarilor și a muncitorilor liberi din Kronstadt , făcute la adresa ”călăului roșu”, ”Partidului Comunist rus” și la adresa guvernului sovietic, care laolaltă asasinau revoluția rusă.


Kronstadt a cerut acestor bandiți de stat să înapoieze tot ce aparține muncitorilor din orașe și sate, ei fiind cei ce au făcut revoluția. Proletarii din Kronstadt au cerut să fie puse în practică principiile revoluției din Octombrie: ”Alegerea liberă a sovietelor, libertatea de exprimare și libertatea presei pentru muncitori și țărani, pentru anarhiști și socialiști revoluționari”.


Partidul Comunist Rus a considerat acest lucru un atentat inadmisibil asupra monopolului său și, ascunzându-și imaginea de călău sub masca revoluționarului prieten al muncitorilor, a declarat că în Kronstadt se produce o contra-revoluție, apoi a lansat zeci de turnători și sclavi submiși – cekiști , membrii de partid- care s-au dedicat masacrării acestor onești luptători revoluționari, a căror singură greșeală a fost că s-au indignat pentru minciuna și lașitatea Partidului Comunist Rus, care călca în picioare drepturile muncitorilor și ale revoluției.


Pe 7 martie 1921, la ora 18:45, au declanșat un uragan de focuri de artilerie asupra Krondstadt-ului. O apărare a Krondstadt-ului revoluționar era naturală și inevitabilă. Aceasta s-a produs nu doar în numele propriilor cerințe, dar și în apărarea muncitorilor țării, care luptau pentru drepturile revoluționare, în mod arbitrar zdrobite de puterea bolșevică.
Apărarea a avut repercusiuni în toată Rusia sufocată, însă dispusă să se alăture luptei drepte și eroice din Krondstadt. Dar, din păcate, Rusia se afla fără putere, fiind dezarmată, exploatată și înlănțuită în mod constant de către Armata Roșie și Ceka, organisme create în special pentru a zbrobi spiritul și voința liberă a țării.


E greu de evaluat pierderile apărătorilor din Kronstadt și a masei oarbe din Armatei Roșie, dar cu siguranță vorbim de mai mult de zece mii de morți. În mare parte, muncitori și țărani, cei de care Partidul minciunii s-a folosit ani la rând, numai în serviciul propriilor interese de partid, pentru a dezvolta și a perfecționa atotputernica dominare a vieții economice și politice a țării. Kronstadt a apărat tot ceea ce a însemnat lupta muncitorilor și țăranilor în revoluția rusă, de această dată împotriva oligarhiei bolșevice. Din această cauză au fost exterminați, pe unii imediat după victoria militară, pe alții în închisorile moștenite de la regimul țarist și burghez. Din cei care au reușit să ajungă în Finlanda, mulți se află încă în lagăre de concentrare.


Văzută din acest punct de vedere, ziua de 7 martie trebuie să fie înțeleasă ca un moment dureros de către muncitorii din toate părțile. De această zi, nu doar muncitorii ruși, ci toți muncitorii, trebuie să-și amintească ca fiind evenimentul teribil al revoluționarilor din Kronstadt, căzuți în luptă sau care putrezesc în temnițele bolșevice.


Problema nu se rezolvă prin păreri de rău: în afară de comemorarea zilei de 7 martie, muncitorii de oriunde trebuie să organizeze proteste împotriva barbarităților comise în Kronstadt de către Partidul Comunist, împotriva muncitorilor și marinarilor revoluționari și să ceară eliberarea supraviețuitorilor moribunzi din temnițele bolșevice și din lagărele de concentrare finlandeze.”


– Nestor Makhno
Din jurnalul Dielo Truda, Nr.10, Martie 1926, pag.3-4

(Sursa aici)