Alternativele economice anarhiste


Pornind de la ideea că Revoluția socială trebuie să fie construită prin intermediul unor mijloace proprii, revoluționare și creative, vom prezenta cele trei alternative economice anarhiste – comunismul-libertar (Peter Kropotkin), colectivismul (Bakunin) și mutualismul (Pierre Joseph-Proudhon) – în încercarea de a observa care sunt diferențele, asemănările, limitările și potențialul fiecăreia.

Comunismul libertar

Acesta are ca principii:
  1. Proprietate colectivă a mijloacelor de producție

  2. Proprietate colectivă a rezultatelor muncii

  3. Distribuirea rezultatelor muncii în funcție de nevoile comunității

  4. Absența unei monede

Comunismul libertar nu a ajuns să fie realizat nici măcar în Revoluția Spaniolă din 1936. Cu toate că la acea vreme s-au ars grămezi de pesetas, moneda oficială a statului spaniol, în scurt timp aceasta a fost înlocuită prin ”carnetele de producător”, concept asociat în general cu un regim economic colectivist. Revoluția din ’36 a fost într-adevăr anarhistă la nivel politic, dar la nivel economic a fost colectivistă. Dar să vedem ce înseamnă un regim economic colectivist.

Colectivismul

Acesta întrunește următoarele criterii:

  1. Proprietate colectivă a mijloacelor de producție

  2. Proprietate privată a rezultatelor muncii

  3. Distribuirea rezultatelor muncii în funcție de munca adusă în cadrul colectivității

  4. Existența unei monede colectiviste

Așadar, cum distingem o economie colectivistă de una comunist-libertară? Unul dintre elementele diferențiatoare se alfă în existența sau nu a monedei. Economia comunist-libertară are ca principiu distribuirea rezultatelor muncii de acord cu necesitățile persoanelor și nu în funcție de munca pe care acestea o aduc în cadrul colectivității, astfel nu e nevoie să se folosească instrumente de măsurare a valorii muncii. Nu există salarii, remunerații, implicit nici măcar prețuri.Moneda devine inutilă și pur și simplu dispare ca necesitate. Pe de altă parte, într-o economie colectivistă moneda e încă necesară deoarece distribuirea se face în baza muncii pe care o persoană o aduce colectivului și, prin urmare, produsele și serviciile trebuiesc quantificate.

Până în prezent, anarhiștii au experimentat comunismul-libertar la o scală redusă, privata, în cadrul unor grupuri restrânse. Dar la momentul stabilirii unui proiect economic organizat și amplu, în realitate au aplicat colectivismul sau mutualismul. Pentru a vorbi de mutualism, să începm cu un exemplu practic. Să presupunem că un grup se asociază pentru a produce pâine. Vor pune în practică o economie colectivistă dacă, odată terminată ziua de muncă, aceștia își împart între ei produsul muncii. Dar când aceștia pun în aplicare un sistem de troc cu alți producători, experimentează mutualismul.

Aceste forme de distribuire a produsului caracteristice pentru colectivism și mutalism (împărțirea și trocul, respectiv) sunt în strânsă legatură cu modul în care este deținută proprietatea mijloacelor de producție. Împărțirea presupune existența unei decizii colective asupra produsului muncii, deoarece în colectivism cei asociați dețin proprietatea în comun. Pe de altă parte, trocul implică existența unei decizii private asupra produsului muncii, iar aceasta provine din faptul că proprietatea în mutualism nu e deținută în comun cu cealaltă asociație parteneră în realizarea trocului.

Atunci, putem defini caracteristicile mutualismului ca fiind:

  1. Proprietate privată a mijloacelor de producție

  2. Proprietate privată a rezultatelor muncii

  3. Distribuire în piața de troc

  4. Existența unei monede mutualiste

Având în vedere cele prezentate, e improbabil ca, odată atins punctul de revoluție socială anarhistă, comunismul-libertar va putea să absoarbă în totalitate colectivismul sau mutualismul. Sau, după cum afirma Luigi Fabri:

Chiar și odată ce există un regim complet anarhist, în care organizarea producției și al consumului sunt bazate în mod generalizat pe principiul comunist-libertar, cu siguranță vom întâlni situații în care, datorită voinței indivizilor sau a unor nevoi speciale să existe și forme diferite de organizare, colectiviste, mutualiste, poate chiar și anumite forme de proprietate individuală (tocmai pentru că prima regulă – a comunismului-libertar- e una liberă și nu impusă coersiv tuturor). Dar cu singura condiție ca aceste forme diferite să nu implice subjugarea sau exploatarea nimănui”.

Rămânem cu întrebarea: Ce sistem economic prezintă anarhiștii în prezent? Putem afirma că la o scală mică, în familie și cercuri restrânse, anarhiștii practică un comunism-libertar, dar vorbind de o organizare a producției și al consumului pe scală largă aceștia cu siguranță practică doar o formă de colectivism sau mutualism, ambele ușor deformate. Sunt deformate pentru că, în majoritatea cazurilor, se recurge la folosirea monedei fiat (ce își are echivalentul în euro, dolar, etc. vezi aici). Nici măcar nu se încearcă crearea unei monede colectiviste sau mutualiste, adecvate pentru o astfel de economie. Consecința imediată a acestei incoerențe este ineficiența revoluționară; pentru că o economie colectivistă cu monedă fiat rămâne în stadiul unui cooperativism reformist, iar o economie mutualistă cu monedă fiat nu e altceva decât o formă brută a economiei de piață capitalistă. Asta datorită faptului că, folosind moneda fiat, se menține dependența de schimbul valutar pentru monezile oficiale, care sunt controlate de instituțiile statului, cele financiare și economice, în totală contradicție cu obiectivele revoluționare ce se doresc a fi atinse printr-o economie colectivistă sau mutualistă.

Totuși, ne alfăm într-un impas. Ne întâlnim cu o multitudine de camarazi care refuză ideea de a crea propria lor monedă, pentru că se consideră comuniști-libertari, dar care în mod clar nu îl pot practica, pentru că în viața de zi cu zi sunt nevoiți să folosească o monedă oficială. Fără să își dea seama, aprobă zilnic Banca Centrală. Pe de altă parte, cei implicați în forme de organizare colectivistă sau mutualistă par să nu aspire la crearea unei monede specifice și să folosească în schimb moneda fiat, astfel sabotând orice posibilitate de a obține rezultate revoluționare prin practicarea unei economii conștiente. Și aceștia aprobă zilnic Banca Centrală, fără cunoștință de cauza.

Dar cu siguranță există multe tranzacții zilnice de care depinde propria noastră supraviețuire și pentru care e necesar să folosim euro,dolar, etc. Pentru că suntem obligați să o facem și detestăm acest lucru (sa fim muncitori salariați). Dar asta nu înseamnă că nu avem responsabilitatea să creăm alternative monedelor fiat sau oficiale, odată aflați într-o experiență colectivistă sau mutualistă.

În concluzie, drumul spre o economie pe principii anarhiste trebuie să cuprindă: asociații libere de producători și consumatori, federate de comun acord între ele și care să dezvolte, să învețe și să practice  metode economice compatibile și coerente cu anarhismul. Prin coerent ne referim la asociații fără nici un fel de exploatare, fără ierarhii și autorități, unde moneda (dacă se simte nevoia folosirii ei) să nu fie un factor de decizie, ci doar un instrument de măsurare al valorii muncii. În același timp, ambele (moneda și munca) trebuie să fie controlate de colectiv.

Punctele de pornire, lacunele și fisurile actualului sistem, le putem găsi și folosi doar prin practica cotidiană a acestor principii. Revoluțiile sociale nu se ating prin atacuri la Palatul Iernii. Erupțiile insurecționiste fără suport organizativ economic pot fi ușor combătute de orice stat, dar cele ce posedă suport economic se pot dezvolta într-o Revoluție Socială.

Cu riscul repetiției, afirmăm din nou că o monedă controlată de asociațiile libere între consumatori și producători în sistem de federație, muncind în mod coordonat pentru a stabili bazele unei societăți comunist-libertare are ca rezultat abolirea oricărei forme de monede. Iar acest lucru este coșmarul oricărui stat. De fapt, statul și capitalul sunt primii beneficiari ai unui anarhism constrâns și marginalizat (atenee, okupa, școli libere, sindicate anarho-sindicaliste,etc.), pentru că aceste forme de anarhism cu acțiune socială, culturală, sindicală, educativă, etc. sunt în mod complet rupte de orice atribuții cu efect economic, având doar un efect la nivel de conștientizare politică și propagandă, efect insuficient pentru o schimbare radicală și generalizată.