Despre

Ce este Râvna?

Râvna este o organizație de anarhiști revoluționari ce pun accent pe lupta de clasă. Ne dorim abolirea tuturor formelor de ierarhie și lucrăm pentru crearea unei societăți globale fără clase sociale: comunism anarhist.

 

De ce anti-capitalism?

Capitalismul este un mod de producție bazat pe exploatarea clasei muncitoare de către clasa conducătoare (burghezie). Dar inegalitatea și exploatarea sunt exprimate și în termeni de rasă, gen, sexualitate, stare de sănătate, abilitate și vârstă, iar în acest mod un segment al clasei muncitoare le poate oprima pe altele. Aceste ierarhii ne divizează, provocând lipsa unei unități în luptă a clasei muncitoare din care profită clasa conducătoare. Grupurile oprimate sunt împuternicite prin acțiune autonomă ce contestă relațiile de putere economice și sociale. Pentru a ne atinge scopul trebuie să renunțăm la puterea pe care o avem atât la nivel politic, cât și la nivel personal. Pe lângă exploatarea și oprimarea majorității populației, capitalismul amenință constant întreaga lume cu posibilitatea colapsului ecologic și a războiului catastrofal.

 

De ce anarhism?

Considerăm că lupta împotriva sistemelor de oprimare care divizează clasa muncitoare, precum rasismul, sexismul, homofobia, transfobia, abilitismul, și altele, este esențială pentru lupta de clasă. Comunismul anarhist nu poate fi atins câtă vreme aceste inegalități încă există. Pentru a fi eficienți în diversele noastre lupte împotriva oprimării, atât în cadrul societății, cât și în interiorul clasei muncitoare, trebuie uneori să ne organizăm independent ca oameni ce suntem oprimați pe baza genului, sexualității, etniei sau abilității. Aceste lucruri trebuie realizate în interiorul clasei muncitoare, din moment ce mișcările (liberale) care intersectează clasele nu fac decât să ascundă adevăratele diferențe de clasă și nu reușesc să obțină avantaje reale pentru muncitoare și muncitori. Convingerea noastră fermă este că emanciparea totală a oamenilor oprimați și exploatați nu poate fi obținută fără abolirea capitalismului.

Ne opunem ideologiei care susține că este posibilă crearea unor mișcări de eliberare națională construite pe ideea unui interes comun între capitaliștii locali și clasa muncitoare ca răspuns la dominația externă. Susținem luptele clasei muncitoare împotriva rasismului și a colonialismului politic, economic și cultural. Ne opunem creării unei noi clase conducătoare. Respingem toate formele de naționalism și suntem de părere că acestea servesc doar tentativei de redefinire a diviziunilor din cadrul clasei muncitoare internaționale. Clasa muncitoare nu are o țară, iar granițele naționale trebuie eliminate.

 

De ce revoluționari?

Abolirea capitalismului nu va fi posibilă fără o revoluție socială ce va lua naștere din conflictul de clasă și în urma căreia clasa capitalistă va fi expropriată. Clasa conducătoare trebuie răsturnată în întregime pentru a obține comunismul anarhist. Întrucât burghezia nu va renunța la dominația ei fără utilizarea forței, revoluția socială va fi o perioadă de violență, dar și de eliberare. Nivelul de violență atins va depinde doar de acțiunile burgheziei și de îndârjirea cu care aceasta își va apăra privilegiul de a exploata munca clasei muncitoare.

 

Ce forme de organizare adoptă anarhiștii?

Ca și anarhiști susținem organizarea în toate zonele vieții sociale pentru avansarea procesului revoluționar. Considerăm că o organizație anarhistă puternică este necesară pentru a ajunge în acel punct. Spre deosebire de alți așa-numiți socialiști sau comuniști, noi nu de dorim să obținem putere sau control pentru (sau prin) organizația noastră. Susținem cu tărie că revoluția și emanciparea clasei muncitoare poate fi realizată doar în mod direct de către clasa muncitoare. Cu toate acestea, revoluția va fi precedată de crearea unor organizații capabile să transmită oamenilor mesajul reprezentat de alternativa anarhist comunistă. Ne asumăm angajamentul de a participa la lupte ca anarhiști comuniști și respingem sectarianismul în eforturile noastre pentru crearea unei mișcări anarhiste revoluționare. Abordarea noastră include o analiză materialistă a societății capitaliste ce ne determină să afirmăm că clasa muncitoare poate schimba societatea cu adevărat doar prin propriile sale eforturi. Respingem argumentele pentru unitate între clase și pentru o eliberare bazată pe credințe religioase, spirituale, sau supranaturale exprimate printr-o forță divină.

 

Cum vă poziționați în raport cu sindicatele?

Sindicatele prin natura lor nu pot deveni instrumente pentru transformarea revoluționară a societății. Ele trebuie să fie acceptate de capitalism pentru a putea funcționa și astfel nu pot juca un rol în abolirea sa. Sindicatele divizează clasa muncitoare (între muncitori angajați și șomeri, muncitori calificați și necalificați, etc). Sindicatele își controlează membrii pentru a putea ajunge la înțelegeri cu conducerea capitalistă. Scopul lor este ca prin intermediul negocierilor să obțină o formă mai blândă de exploatare a forței de muncă. Interesul liderilor și reprezentanților sindicali va fi mereu diferit de interesul nostru ca muncitori. Clasa capitaliștilor este dușmanul nostru și, deși trebuie să luptăm pentru a obține condiții mai bune în cadrul procesului de exploatare, trebuie să fim conștienți că acele reforme pe care le-am putea obține vor putea fi eliminate de îndată ce interesul capitalist va cere acest lucru (și mai mult ca sigur acest lucru se va întâmpla). Scopul nostru final este abolirea completă a sclaviei salariale. Deși suntem de părere că acest lucru nu va putea fi obținut prin intermediul sindicatelor birocratice nu le transmitem oamenilor că trebuie să le părăsească până în clipa când vor deveni irelevante prin transformarea revoluționară a societății.

În privința sindicatelor revoluționare, aflate sub controlul direct al muncitorilor și create ca instrumente pentru atingerea unor scopuri revoluționare și nu reformiste, suntem de părere că istoria a demonstrat că în anumite condiții materiale ele pot juca rolul de organisme revoluționare atâta vreme cât se vor afla sub controlul direct al clasei muncitoare cu o conștiință revoluționară dezvoltată. Altfel spus abordarea noastră față de organizare nu este una dogmatică și considerăm ca acolo unde clasa muncitoare se poate organiza în moduri ce îi permit controlul direct și democratic în vederea atingerii unor scopuri revoluționare (fără a neglija luptele intermediare pentru îmbunătățirea condițiilor) acest lucru trebuie făcut, fie că este vorba de sindicate revoluționare, soviete, sau alte forme de acțiune și control asupra propriilor destine.